Oameni pe care i-am cunoscut

A
ABĂLUŢĂ Emilian	Când am venit prima dată în Centrul de calcul al ASE, în sala 2315 l-am întâlnit pe Emil. De fapt pe tânărul Emil l-am întâlnit, căci era în decembrie 1970. M-a impresionat la el faptul că era o fire veselă, care avea o vorbă bună în orice moment. Aveam o relație de colegialitate excelentă, chiar și după ce eu am trecut la catedră asistent universitar. Când a făcut nuntă Emil, am fost invitat și am mers. Era la restaurantul Riviera din Parcul 23 August de pe malul lacului. Am dansat de m-am spart și mi-a plăcut enorm acea nuntă plină de veselie. Când a fost să trimit teza mea de doctorat la minister, trebuiau făcute desene și grafice pe trei exemplare și Emil a fost acela care m-a ajutat. El avea talent la desen și la scris caligrafic, pentru a obține o formă de prezentare cât mai curată. Anii au trecut și după Revoluția din Decembrie 1989 când Centrul de calcul al ASE a luat-o la vale și eu mi-am urmat drumul, ne-am întâlnit tot mai rar, dar niciodată nu am uitat binele imens pe care Emil mi l-a făcut în anul 1978 cu teza de doctorat.
ADAMEȘTEANU Mircea	Cât voi trăi, îmi voi aminti de lecțiile de istorie ale profesorului Mircea ADAMEȘTEANU. Eram în clasa a IX-a când profesorul meu de istorie Mircea ADAMEȘTEANU preda lecțiile de istorie a Evului Mediu. Dacă am avut în minte ceva, acel ceva erau luptele cruciaților cu caii lor îmbrăcați în zale, cu acele armuri grele pe care luptătorii le aveau pentru a-i proteja. Profesorul avea o voce care impunea, iar narațiunile lui erau puternice, colorate și mă captivau în totalitate. El avea acel talent pe care rar îl întâlnești la profesorii de istorie, de a-ți aduce în fața ochilor scene din timpurile străvechi, ca și când s-ar produce în clipa pe care o trăiești. Am regretat că în anii următori am avut alți profesori de istorie, care căutau să ne învețe istorie, dar care nu trăiau istoria.
ANTONESCU Ion	Am fost colegi de școală generală. Era un elev bun și foarte vesel. Din câte știam, tăticul lui lucra la textila Găvana și erau cazați î n niște clădiri de peste linia de cale ferată care ducea spre Curtea de Argeș. Era un băiat î nalt. A terminat un liceu bun din Pitești. Nu mai știu ce a făcut după aceea că nu ne-am mai î ntâlnit. știu că atunci când eram î n clasa aI-a, Ion ANTONESCU avea ca noi toți șorțuleț cu guleraș alb și cu fundă roșie la gât, ceea ce era absolut bizar, dar era de inspirație sovietică. Cu trecerea anilor a purtat cravată de pionier, la costul bleumarin de stofă, pentru elevi.
APOSTOL Constantin Gelu	Face parte din prima promoție de absolvenți ai Secției de Mecanizare și Automatizare a calcului Economic din anul 1969 și am fost colegi de catedră până când ne-am pensionat fiecare dintre noi. Am lucrat mulți ani la disciplina de Limbaje de programare, unde am scris înpreună cu el și cu colegii Valer ROșCA și Ion Gh. ROșCA mai multe cărți dintre care cea mai grozavă este cea din anul 1977 destinată programării în limbajul ASSIRIS, în două volume. Primul volum de 516 pagini oferea elementele de programare în limbaj de asamblare, așa cum învățaserăm noi cum se făcea programare în sensul IBM și volumul al doilea era un memorator unde prezentam toate instrucțiunile acelui limbaj utilizat la calculatorul FELIX C-256, cu suficient de multe detalii pentru o utilizare corectă și eficientă a acestor instrucțiuni. De Tinu, căci așa îi spuneam noi lui Constantin Gelu APOSTOL, mă leagă o puternică amiciție căci am traversat împreună nenumărate momente dificile. Dacă mă gândesc la panoul pus la intrarea în ASE unde eram urecheați noi cei de la programarea calculatoarelor, căci nu aveam pergormanțe de promovabilitate festiviste, este suficient, pentru cât de mult am pătimit. După 1989, Gelu APOSTOL a coordonat colectivul de birotică de la facultatea de Economie în Limbi străine, cu rezultate de excepție.
ARHIRE Romulus	Mi-am adus aminte mereu de luările de cuvânt prin ședințe ale studentului Romulus ARHIRE. El avea curajul să spună lucrurilor pe nume, căci era considerat ca fiind unul dintre cei mai buni studenți din seria lui. Cu trecerea timpului, am avut ocazia să-l cunosc mai bine pe Romulus ARHIRE, căci am început să lucră. Am scris multe materiale împreună. El este un mare talent în zona programării calculatoarelor și la articolul pe care noi l-am publicat împreună cu Marian MĂCEȘANU în revista americană SIGPLAN Notices, am folosit baza de date construită de Romulus cu programe COBOL pentru a avea o verificare completă și mai ales sugestivă a modelelor de complexitate cu care vehiculam în a pune în evidență unele aspecte ale calității software. Am realizat împreună și un stagiu doctoral, finalizat în anul 2000 cu susținerea tezei sale intitulată Evaluarea complexitatii sistemelor de programe. îmi aduc aminte că după susținerea tezei, un prieten al său, un renumit tenor, a cântat canțoneta O sole mio. A fost ceva fantastic. Suntem vecini, el stî câteva străzi mai departe de mine și ne facem vizite din când în când. Ce înseamnă o prietenie de peste 40 de ani! Romulus avea în tinerețele lui scule muzicale de excepție. La el am ascultat Bolero de Maurice RAVEL, Simfonia spaniolă de Eduard LALO sau Concierto de Aranjuez de Joaquín RODRIGO, sunetul fiind de calitate, exact așa cum e într-o sală de concert adevărată.
AVRAM Vasile	L-am cunoscut pe Vasile AVRAM din vremea studenției lui, pe când eu eram tânăr asistent universitar. Anii au trecut și am participat la o ședință de catedră în care tânărul Vasile AVRAM susținea concurs pentru a deveni cadru didactic în Catedra de Informatică Economică. El lucrase cu colegul meu Gigel SABăU și scriseseră împreună niște cărți de baze de date. Am fost și la susținerea tezei de doctorat a lui Vasile AVRAM. I-am urmărit evoluția de la asistent universitar la lector universitar, la conferențiar universitar și mai apoi la cea de profesor universitar. Ca și mine, Vasile AVRAM este acum pensionar și de Sfântul Vasile îi dau telefon să-l felicit.
B
BALOG Alexandru	Ne-am întâlnit la biblioteca de la ICI, căci Alexandru BALOG era acolo cercetător. Terminase Secția de Informatică Economică de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, pe care o terminasem și eu cu câțiva ani mai înainte. Am colaborat cu Alexandru BALOG la realizarea de articole pe care le-am publicat prin diferite reviste de specialitate. Am elaborat împreună comunicări pentru conferințe științifice de specialitate. Când Sandu, căci așa îi spuneam prietenului meu Alexandru BALOG, a susținut teza de doctorat, am fost în comisia lui și am avut încă o dată confirmarea că el este un cercetător științific de valoare, căci teza lui era cu adevărat o lucrare științifică originală, exact cum trebuie să fie o teză de doctorat. Am lucrat împreună la contracte de cercetare și mă mândresc cu faptul că noi am reușit să închegăm echipe valoroase, iar soluțiile date în contractele acelea au fost acceptate și aplicate la vremea respectivă. Ne vizitam când scriam articole. La o astfel de vizită, când eral la Sandu acasă, a sunat soția lui. Fetița lor a vorbit la telefon și i-a zis mamei ei: Tati face cercetare științifică cu nenea IVAN. M-a amuzat teribil căci fetița nu avea nici cinci anișori și cred că chestia cu cercetarea cea științifică era pe undeva și o mică ironie, căci la vremea aceea ca și acum, cercetarea științifică nu aduce bani, ci doar o așa-zisă glorie locală, cu care unii chiar se împăunează. Nu și noi.
BOIA Eugen	Când eram î n clasa a X-a am avut norocul ca la Fizică să fie profesor Eugen BOIA. Era profesorul care î nțelesese cu adevărat ceea ce este fizica și dacă am î nțeles ceva din Fizică, de la el am î nțeles și acest lucru m-a ajutat că î n facultate am făcut Mecanică, Electronică, iar mersul calculatoarelor se baza pe circuite bistabile, pe diode, deci pe Fizică. Soția mea a ținut legătura cu profesorul Eugen BOIA ca de la fizician la fizician. La băieți profesorul Eugen BOIA le spunea mânzule, ceea ce pe noi ne măgulea teribil, î n raport cu modul anost î n care eram caracterizați de alți profesori fără imaginație. Profesorul Eugen BOIA era foarte conceis. Ceea ce spunea el era esența. La el totul era simplu, logic și real. Nu trebuia să memorezi nimic, pentru că totul se demonstra din aproape î n aproape. Fizica are ca o mare poveste, numai că zânele și zmeii erau î nlocuiți cu forțe, vectori, legi și probleme deloc complicate pentru cine î nțelegea merful lucrurilor. Doar din tomurile lui Richard FEYNMAN am mai î nțeles așa de clar Fizica, pentru că am î ntâlnit și fizicieni care turuiau tot felul de chestii pe care nu le î nțeleseseră, dar vorbeau să se afle î n treabă și să creadă lumea că ei sunt buricul pământiului.
C
COMAN Sergiu	Când lucram la teza de doctorat aveam un contract de cercetare științifică și atunci am deplasat o echipă de studenți din anul al IV-lea de la Secția de Cibernetică Economică care să lucreze la contract, adică să facă niște culegeri de date. I-am plasat pe studenți în diferite puncte de lucru din secția PVC de la CIPA Rm. Vâlcea și aceștia la intervale de 15 minute trebuiau să treacă în foi de programare nivelurile parametrilor care erau afișate la aparatele de măsură și control. în acest fel am reușit să facem măsurători și să obținem o imagine clară a ceea ce se întâmpla pe întreg fluxul din secție. Cu acea ocazie l-am cunoscut pe Sergiu COMAN, un student cu care m-am înțeles foarte bine și cu care am continuat să colaborăm și după ce el a terminat facultatea și a lucrat la IMA Semănătoarea unde a ajuns chiar și director al Centrului de calcul. Am scris articole împreună. Am participat împreună cu comunicări la conferințe științifice. După 1989, Sergiu COMAN a început un stagiu doctoral pe care l-a finalizat în anul 2002 prin susținerea unei teze de doctorat deosebit de valoroase, intitulată Prototipizarea sistemelor de programe. Anii au trecut și am ținut legătura cu Sergiu COMAN, care acum este cetățean canadian. Ori de câte ori a venit în țară ne-am întâlnit. Suntem prieteni pe FACEBOOK.
CONSTANTINESCU N. Nicolae	Cred că nu greșesc dacă voi î ncepe să spun că pe N.N. căci așa i se spunea profesorului doctor docent Nicolae N. CONSTANTINESCU, î l știu de la examenul meu de admitere î n ASE căci din î ntâmplare la proba de Economie politică a intrat î n sală un domn cărunt, s-a așezat pe scaun și a zis să continui să nu mă î ntrerup. La liceu am avut o profesoarăp de Economie politică excepțională, Livia DULEA se numea și î nvățasem la examenul de economie politică doar după notițele ei, care erau bune, bune, bune. Am vorbit și la un moment dat acel domn cărunt mi-a pus câteva î ntrebări. Pe vremea aceea, pe legitimația de examen pe verso se treceau și notele de la probele orale, note care se treceau și î n catalog. Mult timp am ținut acea foaie căci domnul acela î mi dăduse nota 10(zece). Peste ani și ani, când lucram ca lector universitar, am avut ocazia să discut cu profesorul Nicolae N. CONSTANTINESCU, care era un adevărat profesor, un om de știință, care pentru prima dată a vorbit despre contradicțiile din societatea comunistă, mai ales, despre contradicțiile antagoniste. Pe vremea de î nceput a comunismului se vorbea despre contradicții neantagoniste î n societatea socialistă și profesorul Nicolae N. CONSTANTINESCU chiar a scris și o carte pe această temă. După 1989, profesorul a devenit membru al Academiei Române. El a coordonat cele două volume Capitalismul și Socialismul alte Tratatului de Economie Politică, reușind să alcătuiască un colectiv extrem de numeros de profesori din toată țara pentru a scoate o carte unică, după care să î nvețe tot poporul studios. Acea carte mi-a fost model când am realizat cartea Structuri de date, tot î n două volume, care a reunit cadre didactice care lucrau î n acel domeniu la universități din București, Cluj, Timișoara și Chișinău. Atât am fost eu î n stare, căci nu aveam anvergura lui Ni. N. CONSTANTINESCU pentru a lua tot ce mișca î n șară î n zona structurilor de date. Faptul că lucrării coordonate de mine, Paul POCATILU și Marius POPA a luat premiul Tudor TăNăSESCU al Academiei Române pe anul 2008 arată că n-am lucrat degeaba și ideea a fost bună și productivă.
D
DOINEA Mihai	Tânărul Mihai DOINEA mi-a fost student, masterand și doctorand. El a susținut î n anul 2011 teza de doctorat intitulată Optimizarea securitatii aplicatiilor informatice distribuite și apoi a reușit să și publice o carte folosind rezultatele din teză î n anul 2015. Mihai DOINEA este un informatician cu cunoștințe solide î n meseria unde lucrează. Mi-a plăcut că este un om de cuvânt, respectă pe cei din jurul lui și știe să aprecieze pe cei ce muncesc. Colaborarea cu Mihai DOINEA a fost î ntotdeauna excelentă. El are o familie frumoasă și sunt bucuros că este un om realizat.
DUMITRESCU Nicolae	Nicu era colegul meu de școală generală, dar era și vecinul meu de peste drum. Ne jucam î mpreună. Mamele noastre erau și ele vecine și se î nțelegeau foarte bine. El î nvăța bine, dar m-a șocat cum dirigintele nostru la terminarea clasei a VII-a s-a apucat să ne spună cam ce se potrivește fiecăruia, iar lui Nicu i-a zis că i se potrivește o școală profesională. Nicu a fost un elev eminent și a câștigat și o olimpiadă națională de literatură. Tot timpul m-am gândit ca o astfel de greșeală să nu fac niciodată. Ne jucam î mpreună. Mergeam la râu î mpreună. Mergeam pe jos la școală zi de zi. Fanilia lui avea un petec de pământ î n spatele casei și o grădină undeva mai departe. î n grădină aveaq cireși și noi copiii mergeam să mâncăm cireșe de la acei cireși. Era plăcerea noastră, deși cireșii erau î nalți, dar cireșele erau din acelea pietroase. î n spatele casei lor aveau doi duzi. Unul făcea dude albe, celălalt făcea dude negre. Tatăl lui Nicu venea cu pătura, se urca î n dud și-l scutura, iar noi țineam de colțurile păturii. când pătura avea multe dude, cu toții ne puneam pe mâncat dude. când mâncam dudele negre nu murdăream pe mâini, pe față și pe haine, dar era plăcerea noastră, căci tare bune erau dudele!
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
E
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
F
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
G
GAȘPAR Ladislau	Era colegul meu de grupă din studenție. S-a potrivit ca să fim născuți în același an, aceeași lună și aceeași zi. Eu am rămas în învățământul superior, iar Loți a mers la ICI în cercetare. A făcut și o specializare în Franța. Am rămas foarte buni prieteni. Eu i-am botezat una dintre fetițe. Pe când el era director la Biblioteca Națională de Programe - BNP de la ICI, mergeam foarte des acolo căci pregăteam cu el și cu colegi din BNP comunicări pentru conferințe științifice. Studenția noastră a fost frumoasă în felul ei și Loți era un student foarte bun, care știa programarea calculatoarelor foarte bine, iar la ICI s-a remarcat ca un excelent profesionist. Era un băiat foarte înalt, îngrijit și care atrăgea privirile tinerelor studente, dar pentru el cartea era carte și meseria, era meserie. Am multe amintiri frumoase cu Loți cel din studenție, cel de la ICI, dar și cu finul Loți, căci îi botezasem fetița. La botez, eu am crezut că părintele va veni acasă la familia GAȘPAR. Când se apropia momentul botezului am aflat că vom merge la mănăstirea Cașin căci acolo va fi creștinată fetița. Am plecat spre Cașin și când am ajuns, am avut surpriza că erau adunați acolo mulți studenți ai unei grupe cu care lucram eu. Un student din acea grupă își creștina și el băiețelul. Eram ușor șocat, căci aveam o funcție politică înainte de 1989 și pe atunci mersul la biserică era deja o abatere gravă de la normele educației comuniste. Am mers mai departe și totul a decurs șnur în biserică. în zilele următoare mă așteptam la repercursiuni. A venit la mine cineva zâmbitor și mi-a zis că știe de întâmplare, dar să fiu liniștit că mai sus, oamenii au alte preocupări, nu să stea după coada mea. Deci era un mit că se făcea și se dregea dacă apărea o întâmplare asemănătoare celei relatate de mine. Lucrurile rele stăteau în altă parte și dacă făceai o boacănă, se scotea pe tapet fie o rudă plecată în America, fie o nuntă sau un botez făcute cu preot și efectele erau dure. Numai că greșeala era în cu totul altă parte.
GOGA Andrei	Pe vremea când eu eral lector universitar și predam disciplina de Programe aplicative, la studenții anului al IV-lea de la Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, am remarcat un student cu mult peste ceilalți ca documentare, ca abordare a problemelor. Era Andrei GOGA. A terminat facultatea și a obținut repertizare la catedra de Economie Politică. Prin plecarea cumnatului său în USA, Andrei GOGA nu mai îndeplinea condițiile moral-politice de a rămâne în catedra care necesita puritate ideologică și a fost transferat în Catedra de Cibernetică Economică, devenind în acest fel colegi. Nu a trecut mult timp și am început să colaborăm la elaborarea de articole pe teme de economie aplicată în informatică, articole pe care le-am publicat în Revista de Statistică. Am ajuns să fim foarte buni prieteni, căci articolele le scriam când la mine acasă, când la Andrei GOGA acasă. El avea un videocasetofon și în pauzele când nu mai lucram la articole, el punea câte o casetă și vedeam fragmente ale unor filme, după care iar ne apucam de treabă. La Revoluție, mergând spre casa lui Andrei GOGA căci aveam de finalizat un articol, am trecut pe lângă cadavrele celor care erau considerați teroriști, dar de fapt erau ofițeri USLA și am văzut cum lumea scuipa spre cadavre, neștiind care era adevărul. Cu trecerea timpului Andrei a plecat din ASE și s-a mutat la Cluj, după care nu am mai știut mult timp nimic, până când un coleg clujan mi-a zis că a plecat dintre noi. Ce tânăr era!
H
HĂRŞAN Voicu	Am fost coelgi de facultate. Voicu HĂRŞAN era mai mare cu câțiva ani decât mine și el lucrase î n producție î nainte de a veni la facultate. Avea mai multă experiență decât mine. Eu am avut multe de î nvățat de la Voicu. El era la grupa cealaltă de studenți, dar căminiști fiind, am petrecut mult timp discutând diferite probleme legate de viitoarea noastră meserie de programatori de calculator. După ce am terminat facultatea ne-am î ntâlnit de mai multe ori. Când am susținut teza de doctorat, i-am dat lui Voicu un rezumat și el mi-a făcut un referat care m-a bucurat enorm. După 1989 nu mai știu nimic despre Voicu, dar tot timpul când mă gândesc la anii studenției, numele care-mi vine î n memorie și imaginea pe care o am î n fața ochilor este a lui Voicu HĂRŞAN, care zâmbindu-mi mă î ntreba de fiecare dată: - Ce mai faci, Neluțule?
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
I
IACOVIțĂ Ioan	Cu Ioan IACOVIțĂ am fost colegi doar un an la Liceul de la Breaza, care era o școală medie internat cu practică î n producție, după model sovietic. El stătea î n ultima bancă din clasă de pe rândul al treilea de la perete, iar eu stăteam î n banca din fața lui. Aveam un profesor de Limba română, COSTAŞ Alexandru care știa toate poeziile lui Mihail EMINESCU pe dinafară. La un moment dat, când profesorul recita dintr-o poezie care nu era î n manual, colegul meu Ioan IACOVIțĂ a continuat să recite și ne-a surprin pe toți că și el știa toate poeziile lui EMINESCU pe dinafară. El scria poezi și-mi amintesc că se numea ca poet IACOTELI. După ce s-a desființat liceul am plecat fiecare la casele noastre și nu l-am mai î ntâlnit pe Ioan IACOVIțĂ niciodată, dar nu am mai î ntâlnit pe cineva care să știe toate poeziile lui EMINESCU și slavă Domnului, am cunoscut foarte multă lume!
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
J
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
K
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
L
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
M
MARCU Ion	Pe Ionică MARCU l-am cunoscut î n Centrul de calcul al ASE, unde fusese repartizat după doi ani de când terminasem eu facultatea. A plecat din Centrul de calcul al ASE la Oficiul de calcul de la Ministerul Educației. Am avut ocazia să cunosc mai bine activitatea lui Ionică MARCU pe vremea când mergeam cu studenții î n practică de producție și aveam bază de practică și la Oficiul de calcul unde lucra el. Mi-a prezentat ceea ce făcea el și m-am minunat că el răspundea de baza de date a cadrelor didactice din î nvățământul de toate gradele. Ca să verific ceea ce-mi prezentase el, am zis să caute î n baza de date ceea ce există despre soția mea. I-am dat numele și mi-a scos pe o foaie de imprimantă exact datele ,deea ce dovedea că avea o bază de date completă și corectă, căci ceea ce-i cerusem eu era un test la î ntâmplare și baza lui de date avea peste patru sute de mii de î nregistrări. Ionică MARCU a avut și seminarii la stdenții de la secția de Informatică Economică din facultatea unde lucram și eu. Cu trecerea timpului am mai colaborat cu el și pe alte probleme. Prin anul 2005 am avut șansa să coloaborez cu Ionică MARCU pe când eu am devenit director î n minister și coordonat proiectul de informatizare a î nvățământului preuniversitar, realizat de SIVECO. Cât am stat eu acolo, mi-am dat seama de profesionalismul lui Ionică MARCU. El știa programare adevărată, căci avea aplicații proprii care mergeau perfect și acest lucru era posibil pentru că lui nu-i scăpa niciun detaliu și el avea secvențe de program pentru orice situație, căci el știa să facă analiză de sistem și nu oricum, ci ca un meseriaș de î naltă clasă.
MATEI Gheorghe	Am fost colegi șapte ani de școală elementară. Noi am absolvit școala generală nr. 7 din Pitești, a cărei clădire a fost demolată după revooluția din 1989. Am făcut drum lung de acasă la școală. Noi eram elevi proveniți din familii sărace și nu mermiteam extravaganțele pe care și le permiteau copiii proveniți din familii mai î nstărite. George a făcut liceu, dar nu am mai fost colegi de liceu. El a terminat o facultate din ASE, alta decât facultatea pe care am terminat-o eu. Ca studenți nu ne-am î ntâlnit decât foarte rar. După terminarea facultăății el a rămas prin repartiție să lucreze tot î n București, dar ne-am văzut doar de vreo câteva ori. Tot timpul m-am gândit la George ca la un bun prieten, căci pe toată perioada celor șapte ani de școală generală, ne-am jucat mult î mpreună, am mers la râu de nenumărate ori, am făcut năzbâtii cât cuprinde și ne-am ajutat cu lecțiile cum am crezut de cuviință că este bine. Tatăl lui, era cismar ca tata și lucraseră la aceeași fabrică de mî ncălțăminte, Tudor VLADIMIRESCU, fostă Căprioara.
MĂCEȘANU Marian	Cam în același timp când l-am cunoscut pe Romulus ARHIRE, l-am cunoscut și pe fostul meu student Marian MĂCEȘANU. El locuia ca și mine în Berceni la început, apoi s-a mutat pe bd. Tineretului și fiind cam în aceeași zonă, am făcut jogging pe drumul care ducea spre IMGB de multe ori. Am făcut și cercetare științifică, lucru care s-a concretizat prin multe materiale pe care le-am publicat. Sunt memorabile întâlnirile noastre din apartamentul din Tineretului unde ne propusesem să ascriem o carte intitulată Trecerea de la socialism la capitalism, cu mult înainte de anul 1989. Era frig în apartamentul din Tineretului, așa cum era frig în toate casele în acele vremuri, dar eram destul de tineri și găseam puterea de a munci în afara orelor de program, căci credeam noi, avem ceva de spus și lumea științifică ar fi fost mai bogată un pic, dacă publicam rezultatele muncii noastre. Nu am dus la bun sfârșit acest demers pentru că pe măsură ce făceam calculele în dolari, ajungeam la sume inimaginabil de mari ce reprezentau pierderi rezultate din transformarea economiei comuniste centralizată, în economie de piață capitalistă. Mi-a părut rău că nu am continuat, căci ceea ce s-a întâmplat în România după 1989 nu a făcut decât să valideze că ipotezele noastre erau corecte și mai ales realiste. După 1989 nu am mai colaborat căci Marian s-a dedicat afacerilor, dar am continuat să ne vedem, căci familiile noastre se înțelegeau foarte bine și am făcut multe aniversări împreună și am mers în diverse excursii împreună, inclusiv la Nessebar în Bulgaria, prin anul 2009.
MIHALACHE Vasile	Maestrul, căci așa îmi plăcea mie să mă adresez lui Vasile MIHALACHE, era profesor de desen la o școală generală din Berceni. L-am cunoscut în anul 1970, căci soția mea era profesoară de fizică la acea școală. I-am văzut lucrările. Vasile MIHALACHE era un adevărat talent în pictură. Avea multe tablouri pictate de el. Am și eu câteva dintre tablourile pictate de el, căci ni le-a oferit în dar. Duă ceva timp, m-am apucat și eu să pictez, căci aveam un șef de catedră bizar care mă enerva teribil și pictatul era o supapă de a scăpa de stres, căci altfel cred că plecam la glumeți. Vasile MIHALACHE m-a învățat multe lucruri despre pictura în ulei. După 1989, Vasile MIHALACHE a intrat în politică și a devenit primar la sectorul 4 al capitalei. Am devenit și eu consilier de sector și Vasile MIHALACHE mi-a înmânat o diplomă și o medalie ca apreciere a muncii mele acolo. Cândva mi-a zis să merg la o ședință unde se făcea o fundație. Acolo mulți s-au recomandat profesori universitari. La un moment dat, femeia care conducea lucrările a zis că s-a săturat cât de mulți profesori universitari are în sală. M-a deranjat. M-am ridicat și am plecat. Când eram pe la Universitate, a sunat telefonul mobil și la telefon era femeia care mă invita să revin, căci Vasile MIHALACHE îi spusese că în sală eu eram singurul ei profesor universitar, restul erau asistenți, cel mult lectori. Am fost ferm și i-am zis femeii că nu cântă cocoșul meu pe gardul ei și am mers acasă. Mi se făcea dovada că oamenii politici se folosesc de ceilalți ca de preșuri pe care-și șterg botinele pline de noroi. Vasile MIHALACHE avea multe tablouri ale unor pictori de excepție și aici voi enumera Nicolae TONITZA, Constantin PILIUŢĂ, Rudolf-SCHWEITZER-CUMPĂNA dar șimulți alții.
MINASIAN Eugenia	Când am intrat î n clasa a IX-a mi-a surâs norocul să am ca profesoară de matematică pe doamna Eugenia MINASIAN. Doamna MINASIAN avea o gândire foarte clară. Explica totul pe î nțelesul meu, ceea ce mi-a convenit de minune. De la ea am î nvățat trigonometria pe care o știu și î n ziua de azi. Geometria plană și cea î n spațiu, mai ales problemele de locuri geometrice de la Doamna MINASIAN le-am priceput. Cu mulți ani î n urmă, diă ce terminasem liceul de vreă 15 ani, mergând î n concediu, aveam o gazdă la Bușteni care-și renova casa. Numai că dulgherii nu reușeau să-i î nchidă acoperișuș Făceau ei ce făceau și acoperișul arăta oribil. I-am cerut gazdei un calculator, căci avea un băiețel pe care-l răsfăța cu de toate, deci avea și un calculator de buzunar Texas Instruments, ceva rar pe acele vremuri, calculator cu funcții trigonometrice. Am discutat cu meșterii să-mi de a dimensiuni, am făcut eu niște schișe, am pus la lucru bibilica mea și le-am dat dimensiunile căriorilor și unghiurile la acre trebuie să le fatie. Am reușit din prima să fac calcule ca să se î nchidă acoperișul acela. Era mare lucru că mi-am adus aminte care e formula pentru sin de trei alfa, fără să am vreo carte cu mine, căci doamna MINASIAN m-a î nvățat că pornind de la formula fundamentată a trigonometriei și de la definițiile lui sin și cos, se obține orice dorești. Ce î nseamnă să ai un profesor adevărat!
MOSCOVICI Emil	Ne-am întâlnit prin intermediul conducătorului meu de doctorat profesorul Ludovic TOVISSI, la un contract de cercetare. Emil MOSCOVICI era pe atunci asistent universitar la Catedra de Matematică din ASE. Eu eram asistent universitar la Catedra de Cibernetică Economică. Emil MOSCOVICIU sau mai pe scurt Emil, era absolvent de la facultatea de Matematică, specializarea Statistică matematică. La contractul unde lucram se aplicau metodele statistice și cunoștințele solide ale lui Emil erau fundamentale. Ne-am înțeles foarte bine. Eu știam unele chestii căci lucrazsem cu procedurile din biblioteca SSP de la IBM, unde erau și abordări ale teoriei pe baza cărora erau implementați algoritmii de acolo. Am considerat util să mergem și pe la conferințe cu rezultatele cercetărilor noastre. Am scris și articole pe care le-am publicat în Revista de Studii de Calcul Economic și Cibernetică Economică. Ne-am împrietenit, lucru care a fost de lungă durată și acum, după atâțea ani purtăm corespondență pe e-mail. Viața ne-a despărțit, căci Emil a plecat în Israel înainte de 1989 și voi spune că eu l-am dus la aeroport și pe el și pe soția și băiatul lui. Am regretat că a plecat, dar în același timp m-am bucurat, știind că el merge spre o viață mai bună. Am lucrat cu Emil și cu profesorul IonN SĂCUIU la un contract de cercetare pentru un institut de cercetări de geologie și acum mă minunez când îi aud pe unii vorbind despre noutăți de ultimă oră pe care noi le fumaserăm acum peste 35 de ani. este vorba de eșantionări, de stabilire a rețelelor opătime de forare pentru obținerea de eșantioane de rocă pentru a vedea din punct de vedere informațional care este cantitatea de minereu pe o suprafață dată. Era o întreagă teorie pe care statisticienii o știu și pe care folosind teste riguroase se obțin cu probabilități bune, informații asupra efortului ce trebuie făcut pentru a cunoaște cât mai multe lucruri. Scrisesem un program FORTRAN de obținere a acelei rețele de forări pentru ipoteze de lucru care se defineau printr-o serie de parametri. Ce vremuri frumoase!
N
NEAGU Valentin	Cu Valentin NEACU am stat î n aceeași bancă patru ani de zile î n viața de student. Valentin era un om tăcut, care-și vedea de treaba lui și care muncea din greu ăentru a fi un student foarte bun, ca majoritatea studenților de la Secția de Mecanizarea și Automatizarea Calcului Economic. El avea o gândire foarte bună de programator și lua niște notițe de toată admirația. Deși nu era căminist, el făcea notă discordantă î n raport cu ceilalți bucureșteni, care î i considerau pe cei din provincie ca pe niște specii inferioare de mamifere și pe care ei, bucureștenii î i tratau cu dispreț, nu de sus, ci de foarte sus. Valentin era altfel. Eu fiind din provincie nu am sesizat la el niciodată să abordeze problema faptului că eu care stau la cămin și care î mi petrec mult timp la bibliotecă aș avea o problemă, așa cum procedau ceilalți. î n pauze avea lungi discuții cu Valentin pe probleme de școală, de proiecte pe care trebuia să le realizăm și dacă aveam ceva dificultăți, căutam să le dpm de capăt. După terminarea facultății ne-am mai văzut de câteva ori, dar viața, așa cum este ea, ne-a î ndepărtat și când am căutat să i-au legătura cu el nu am mai reușit, iar după 1989 cu atât mai puțin nu am mai avut vreo șansă că lumea s-a î ntors cu josul î n sus.
NEAMȚU Viorica	Când am trecut î n clasa a V-a am avut norocul să am dirigintă pe doamna Viorica NEAMȚU, care era î n primul an de profesorat, ca tânără absolventă a facultății de biologie de la Universitatea LOMONOSOV din Morcova. Domnișoara NEAMȚU ne-a î nvățat multe lucruri practice, căci la Botanică am î nvățat de la ea cum se face un ierbar, cum se pune mușchiul de la copaci la presat și apoi cum se pune î n planșele de la ierbar. Lecțiile sale de dirigenție era foarte interesante. Tinerețea domnișoarei NEAMȚU î i permitea să aibă inițiative excepȚionale, iar noi, elevii doamnei dirigintă ascultam vorbele ei extrem de bine plasate, căci știa să aleagă teme interesante care să ne captiveze la maximum.
NOȘCA Gheorghe	A fost student, apoi dcotorand și mai apoi am colaborat la realizarea unor cărți. Gigi NOȘCA impresionează prin cultura sa, prin perseverența de a face lucrurile foarte bine și prin ideile sale excelente, care întotdeauna au dus la creșterea calității materialelor pe care aveam să le realizăm împreună. în anul 2004 a susținut cu succes teza de doctorat intitulată Metode si tehnici de optimizare a costului calitatii produselor program. este și el pensionar ca și mine și ne auzim la telefon. El îmi face din când în când câte o vizită și este realmente o plăcere să discutăm la o cafea despre ceea ce se întâmplă cu informatica, dar și cu evoluțiile din lumea aceasta atât de frământată în care trăim.
O
OPREA Petrișor	Petrișor OPREA mi-a fost student. Am făcut cercetări pe probleme de productivitatea muncii î n activitatea de programare, care s-au concretizat prin publicarea de articole. Am coordonat lucrarea sa de licență, căci pe vremea când el a rerminat facultatea studiile aveau durata de cinci ani. A devenit asistent universitar stagiar la colectivul de Baze de date, dar salariile foarte mici ale debutanților au făcut ca tânărul Petrișor OPREA să plece spre producție. Acum face informatică î n Franța. Mie î mi face deosebită plăcere să primesc scrisori pe e-mail de la Petrișor OPREA fie de ziua mea, fie cu alte ocazii. Când vine î n România î mi face plăcere să ne î ntâlnim.
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
P
POCATILU Paul	A crescut sub ochii mei. Paul POCATILU a fost studentul meu, a fost doctorandul meu, a fost asistentul meu. A promovat prin muncă și perseverență de la preparator, la asistent universitar, la lector universitar, la conferențiar universitar și acum este profesor universitar și conducător de doctorat. A susținut în anul 2004 teza de doctorat intitulată Modele de evaluare a costului testarii software. Paul POCATILU a fost prima persoană care și-a susținut lucrarea de abilitare din Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică - DICE. Noi am scris împreună o carte în anul 1999, chiar în vremea când era student și mă refer la cartea intitulată Testarea software orientat obiect, perioadă în care mi-a făcut dovada calităților lui de om dedicat studiului, cercetării științifice, dar și activităților didactice. Am lucrat mult la contracte de cercetare științifică împreună și acum el este deja o personalitate cu greutate în DICE. El a coordonat realizarea cărții intitulată Programarea aplicatiilor Android , care a fost publicată în anul 2015 și care a primit Premiul Academiei Române Tudor TĂNĂSESCU, decernat în 15 decembrie 2017. A fost pentru mine o onoare să fiu invitat să elaborez un capitol legat de calitatea aplicațiilor mobile, capitol care a fost inclus în această lucrare. Au mai lucrat la carte mai tinerii mei colegi Adrian VIȘOIU, Felician ALECU, Alin ZAMFIROIU, Bogdan IANCU.
POŞIRCĂ Gheorghe	Cu Gicu POŞIRCĂ am fost colegi de facultate. Stătea la cămin ca și mine și cât timp am fost studenți ne-am î nțeles de minune. Era un caracter deosebit, un om studios, care știa foarte bine programare de calculator. După terminarea facultății ne-am mai î ntâlnit de câteva ori și am depanat amintiri din vremurile frumoase ale studenției.
Q
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
R
ROȘCA Gh. Ion	Am fost colegi de catedră până la ieșirea mea la pensie. Ne-am cunoscut în studenție căci Ion Gh. ROȘCA era mai mic decât mine cu doi ani. El a fost șef de promoție în anul 1972 la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică din ASE. Prin repartiție guvernamentală, Ion Gh. ROȘCA a devenit asistent universitar în catedra de Cibernetică Economică. Am lucrat împreună cu el, cu Constanti APOSTOL și cu Valer RO Ion Gh. ROȘCA CA la realizarea unor materiale didactice, apreciate în acele vremuri, zic eu și nu numai eu. Ion Gh. ROȘCA a avut o ascensiune fulminantă. Până în 1989 el a fost cu funcții politice de vârf în ierarhia mediului universitar. După aceea, noi l-am ales în anul 1990 spre disperarea unor oportuniști din ASE, pe poziția de primul șef al catedrei de Informatică Economică. El a fost prorector al ASE pe probleme de cercetare științifică și în intervalul 2003 - 2011 Ion Gh. ROȘCA a fost rectorul ASE. Colegul mei Ion Gh. ROȘCA avea un ceva al lui care-l făcea să fie extrem de eficient și de apreciat, căci el își asuma responsabilitatea de a face anumite lucruri. El găsea soluții repede la probleme complicate. Profesorul Ion Gh. ROȘCA a dezvoltat colaborarea cu profesorii de informatică de la Academia de Studii Economice din Chișinău. Profesorului Ion Gh. ROȘCA i se datorează prima ediție a Conferinței Internaționale de Informatică Economică. Tot profesorului Ion Gh. ROȘCA i se datorează inițiativa ca la nivelul catedrei să se tipărească revista Informatica Economică. El a reușit să coaguleze un puternic colectiv de programare a calculatoarelor electronice, care în contextul trecerii la programul Bologna să asigure studenților din anul întâi, care vin cu metehne din liceu, fundamentele acestei meserii. Profesorul Ion Gh. ROȘCA a fost un vizionar, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
ROȘCA Valer	Ne-am cunoscut în studenție, căci el era mai mare decât mine cu un an. Am stat la același cămin și chiar în aceeași cameră la căminul SAHIA, de lângă ambasada Ungariei și foarte aproape de Grădina Icoanei. Valer ROȘCA la terminarea studenției a fost șef de promoție și a rămas asistent universitar în Catedra de Cibernetică Economică. Mia fost chiar asistent la disciplina Metode numerice pe care o continuam în anul al V-lea de studenție. Când am venit în catedră și eu tot ca asistent universitar stagiar, am început să colaborez cu Valer ROȘCA, la disciplina Limbaje de programare. Am început să scriem cursuri și culegeri de probleme pentru studenții cu care lucram. Sunt mândru de ceea ce am făcut în acea perioadă, mai ales că am avut ce învăța de la colegii mei Tinu APOSTOL, cei doi ROȘCA, Valer și Ion, pentru că erau niște programatori perfecți, cărora nu le scăpa niciun detaliu oricât de mic ar fi fost acela. După 1990, Valer ROȘCA a plecat la Universitatea din Sibiu și acolo a fost strălucitor, așa cum îl știam eu, ajungând șef de catedră și mai apoi decan de facultate.
S
SABĂU Gheorghe	El este un ardelean adevărat, care are vorba apăsată și persul ferm. Ca orice ardelean, este un om de cuvânt, temeinic, generos și drept. Așa este Gigel SABĂU, căci așa îmi place mie să-i spun profesorului SABĂU Gheorghe. Ne cunoaștem din momentul în care am venit eu în catedră, din 1971. L-am simțit alături de mine, prin tot ceea ce făcea și mai ales cum îmi vorbea, știindu-mă începător în munca de la catedră cu studenții, mai ales că el avea experiență. Deși nu am lucrat la aceeași disciplină, am avut posibilitatea să-l cunosc pe Gigel mai ales din bazele de practică agricolă. Noi făceam parte din categoria celor care nu se fofilau în a merge cu studenții trei săptămâni sau chiar și mai mult toamna, la muncile agricole, pentru a strânge recoltele de prin IAS-uri. Mi-am dat seama că Gigel este un om care iubește munca și lucrează cot la cot cu studenții lui. De la el am învățat că nu trebuie să am un carnet și un pix să notez ce face fiecare student, ci să lucrez alături de ei. Numai în acest fel, studenții se vor alinia la muncă și nu vor apare surprize de niciun fel. Gigel SABĂU a publicat cu un larg colectiv de specialiști, o carte fundamentală de baze de date în două volume, referite prin: Gheorghe SABĂU, Alexandru SOTIR (coordonatori) - PRACTICA BAZELOR DE DATE. Totul despre ... SOCRATE și SOCRATE -MINI pe Felix C, CORAL si Independent, Vol. 1, Editura Tehnică, București, 1989, 496pg Gheorghe SABĂU, Alexandru SOTIR (coordonatori) - PRACTICA BAZELOR DE DATE. Totul despre ... SOCRATE și SOCRATE -MINI pe Felix C, CORAL si Independent, Vol. 2, Editura Tehnică, București, 1989, 272pg Trebuie să scriu aici despre un eveniment petrecut în luna ianuarie a anului 1990. Erau atunci mari frământări după căderea comunismului în România. Se formau tot felul de partide, de sindicate. Era mare vânzoleală. Iureșul generat de plecarea dictatorului în 22 decembrie 1989 a dus la mari schimbări. La o ședință de formare a sindicatului liber din ASE, a luat cuvântul un politruc care apărea la televizor în vremea comunismului și-l pupa mai ales în părțile moi pe dictator. Respectivul profesor a început să înfiereze dictatura, să facă apologia Revoluției din Decembrie și să critice comunismul și să ridice în slăvi noua orânduire democratică. Atunci am văzut pe profesorului SABĂU că se ridică în picioare și cu o voce tunătoare, plină de înverșunare, l-a făcut cu ou și cu oțet pe politruc și i-a bătut obrazul, arătându-i cât de nerușinat este și că nu-i merge să ne prostească. A fost aplaudat profesorului SABĂU. Au mai fost și alte momente în care am văzut caracterul ferm al ardeleanului din el. Curajul de care a dat dovadă când l-a înfruntat pe rectorul care vorbea despre o soluție la o problemă, fără să aibă dreptate, a fost de asemenea elementul care arăta că profesorului SABĂU este un om cu picioarele bine înfipte în pământ și când deschide gura, știe ce spune.
Ș
ȘĂRBAN Octavian	A fost student în primul meu de activitate ca asistent universitar stagiar. Am lucrat la disciplina Limbaje de asamblare și m-a impresionat la Octavian viteza lui de reacție și mai ales calitatea secvențelor de program pe care le scria și mai ales le argumenta. El mi-a rămas în minte ca un student excepțional. Peste ani și ani am aflat că el a fost șef de promoție. M-am bucurat și am conchis că merita această calitate căci era de departe cel mai bun din grupa lui. Eu nu am calitatea de a reține nume de oameni, dar numele lui Octavian ȘĂRBAN nu l-am uitat, nu pentru că era un nume cu alte sonorități, ci pentru că era asociat cu un profesionist perfect. Acum sunt prieten cu Octavian pe FACEBOOK, pentru că și el ca și mine, suntem doi pensionari.
T
TROCAN Lucreția	Când eram elev de școală elementară, am avut marea șansă de a-mi fi profesoară de matematică doamna Lucreția TROCAN. Am apreciat î ntotdeauna doar pe acei oameni care vorbesc doar despre lucrurile pe care le-au î nțeles. Doamna profesoară Lucreția TROCAN a î nțeles matematica. Venea la clasă cu instrumente și făceam geometrie cum scrie la carte. Avea și materiale didactice după care am î nvățat geometria î n spațiu și dacă am să-i mulțumesc cuiva că nu mi-am bătut capul să memorez vreodată ceva la matematică, î i mulțumesc doamnei Lucreția TROCAN pentru că de la ea am î nvățat să gândesc și să fac totul pas cu pas, din aproape î n aproape, căci soluția oricărei probleme de matematică este î n enunțul ei.
	Textul de descriere
Ţ
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
U
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
V
VÂLSAN Ion	Pe Ion VÂLSAN l-am avut coleg de grupă î n studenție. El era studentul de 10(zece). Avea el ceva al lui care-l făcea să fie diferit de noi. Era mai mare decât noi ca vârstă, avea o gândire mai amtură și era mult mai organizat decât noi ceilalți. L-am apreciat foarte mult pe colebul meu din studenție Ion VÂLSAN și nu greșesc deloc când spun că î n două momente ale vieții mele el a jucat un rol hotărâtor. A fost vorba de două propuneri pe care mi le-a făcut și la acre eu am răspuns afirmativ și de demersurile pe care el le-a făcut ca propunerile acelea să devină realitate, eu devenind ceea ce am fost datorită obținerii a două calități pe care colectivități mari mi le-au acordat. Mă refer la calitatea de șef ASC de an și de membru PCR. Să nu uităm, că î n vremea cnd eu am fost student dacă nu aveai medie de peste 9,50 și origine socială sănătoasă nimeni nu discuta cu tine sub nicio formă și mă refer aici la a rămâne î n î nvățământul superior, a te î ncadra î n armată sau a lucra î ntr-o î ntreprindere de comerț exterior sau î ntr-un institut de cercetare de importanță națională. I-am fost recunoscător toată viața mea lui Ion VÂLSAN pentru că a avut î ncredere î n mine, că mi-a deschis ochii să văd lumea așa cum era ea și nu cum mi-aș fi imaginat-o eu, cu mintea mea de om necopt și netrecut prin viață.
VERNIŞ  Daniel	Rar mi-a fost dat să î ntâlnesc un student de performanța lui Danuel VERNIŞ. M-a impresionat profunzimea gândirii lui și calitatea soluțiilor pe care le-a dat problemelor de la seminariile de Structuri de date sau de la Limbaje de asamblare. Am î nceput să colaborăm pe diferite teme și m-am convins că vom face treabă bună î mpreună. Am făcut o lucrare de licență, un doctorat î npreună și Daniel VERNIŞ a fost strălucitor. El a susținut teza de doctorat intitulată Optimizarea proceselor de compresie si decompresie date î n anul 2004. A fost asistent universitar, dar condițiile mizerabile din î nvățământul superior și aici mă refer la salariile debutanților din acele vremuri, au determinat un exod al creierelor din mediul academic spre producțieși Daniel VERNIŞ a plecat să lucreze la firme de dezvoltare software, unde a avut și are rezultate excepționale. Acum el lucrează î n Anglia și are un succes enorm. Am scris î mpreună multe articole, am scris și cartea Compresia de date, publicată î n anul 1998 î n Editura CISON. Avem pe aceeași temă și articole publicate î n revistele de informatică ale acele perioade, reviste care erau destul de multe și aici enumer Informatica Economică, Revista de statistică, Revista Română de Automatică și Informatică, PC Report și î ncă altele.
ABALUTA Emilian	Textul de descriere
W
WGNER Florica	Eram colegi de catedră la Catedra de Cibernetică Economică. Doamna WAGNER lucra la disciplina de Statistică industrială. Era un cadru didactic foarte apreciat pentru ceea ce știa în meseria sa, dar mai ales pentru modul în care punea problemele. Viața m-a pus în situația să colaborez cu doamna WAGNER pe linie politică, eu fiind subaltern. Am învățat că dosarele trebuie să fie perfecte și am mers să învăț să fac dosare perfecte. Am făcut dosare perfecte și niciodată șefa mea, doamna WAGNER nu a trebuit să roșască pentru greșelile mele. Doamna WAGNER avea vorba măsurată. Nu se pierdea în detalii inutile. știa să spună exact ce trebuie făcut și nu trebuia să revină asupra unui lucru pentru a aduce corecții, oricât de mici ar fi fost acestea. Mie îmi convenea de minune, căci știam ce am de făcut. Mi s-a părut un lucru excepțional că doamna WAGNER avea principii și nu se abătea de la ele. Niciodată nu a schimbat regulile în timpul jocului și în acest fel totul mergea bine, iar aprecierile la adresa sa erau unanime.
Z
ABALUTA Emilian	Textul de descriere

revenire