Oameni pe care i-am cunoscut
U
UBA Liviu

Liviu UBA a fost studentul meu la Sectia de Informatica Economica de la Facultatea CSIE in vremurile cand licenta se facea in mai mult de 3 ani decat azi si cartea era carte, liceul era liceu si interesul pentru meserie era interes. L-am remarcat pe Liviu UBA la seminarii si am vazut ca era un excelent programator, cu o gandire lipede, dedicat meseriei, pasionat in adevaratul sens al cuvantului. Mi-am exprimat dorinta de a continua colaborarea dupa terminarea facultatii, dar Liviu UBA isi dorea sa mearga in industrie. Am regretat ani in sir ca el nu a luat calea cercetarii stiintifice in informatica pentru ca avea un potential deosebit. Avea idei, lega lucrurile foarte bine si faptul ca ducea lucrurile pana la cele mai mici detalii, mi-au creat convingerea ca el ar fi derulat un stagiu doctoral de mare calitate. N-a fost sa fie si daca dupa atatia ani reiau acest subiect, este doar pentru faptul ca nu s-a stins regretul ca nu am colaborat cu acest tanar foarte valoros.

UNGUREANU Doru

A fost studentul si mai apoi asistentul meu la Catedra de Informatica Economica. L-am remarcat ca fiind un programator excelent, cu dorinta de perfectionare profesionala continua. Am realizat impreuna o serie de materiale precum:
Ion IVAN, Doru UNGUREANU - Structuri de Date. Ghid pentru elaborarea proiectelor, Editura ASE, Bucuresti, 2003, 70 pg., ISBN 973-594-316-6
Ion IVAN, Paul POCATILU, Doru UNGUREANU - PROJECT COMPLEXITY, Editua INFOREC, Bucuresti, 2001, 46 pg, ISBN 973-99450-0-7
El a plecat sa lucreze in productie. Peste ani l-am reantalnit si m-am bucurat sa vad ca Doru a facut progrese deosebit de importante in plan profesional.

USCATU Cristian

Este conferentiar in DICE si am admirat la el capacitatea de a detalia lucrurile si de a intelege si aplica cele mai noi chestiuni din sfera sa de activitate. Este un om care vorbeste putin si face foarte mult.

URSACHI Ioan

Pe profesorul Ioan URSACHI il stiu dintotdeauna si asa cum il stiam de la inceput, tot asa a ramas de parca timpul nu a trecut si peste el. El era renumit prin luarile de pozitii colorate, atunci cand era vorba de insi care ramaneau definitiv in strainatate sau emigrau. Profesorul Ioan URSACHI este un impatimit al jocului de tenis. Si acum, dupa multi ani de la iesirea sa la pensie, joaca regulat tenis cu alti tineri pensionari ca si el. Eu discutam cu el probleme de management. El a publicat carti precum:
Management - 2001
Conducerea si organizarea unitatilor economice : industriale, de constructii si transporturi - 1984
Caiet de lucrari aplicative la Organizarea si conducerea unitatilor economice - 1981
Management - 2007
Ioan URSACHI a sustinut in anul 1981, la varsta de 40 de ani, teza de doctorat intitulata Bazele metodologice ale planificarii productivitatii muncii in industria textila - sub coordonarea profesorului universitar Stoian PETRESCU.
Ultima data cand l-am intalnit era tare catranit ca un neica-nimeni din provincie, ii furase cartea, ii schimbase autorul de pe coperta si avand o lucrare, a obtinut un post de conferentiar, desigur, la o universitate de doi bani, dar tot conferentiar universitar se cheama si daca nu are staif niversitatea. Spera ca reluarea unui proces de furt intelectual sa-i aduca satisfactie.
In data de 04.04.2023 senatul ASE i-a inmanat diploma si medalia de aur Virgil MADGEARU, profesorului Ioan URSACHI pentru merite exceptionale aduse in dezvoltarea invatamantului economic superior, festivitatea desfasurandu-se in Aula Magna a ASE.

UȚĂ Adina

A fost colega mea in Catedra de Informatica Economica. Era fiica unui profesor de sport din ASE.

UȚĂ Ana

Era colega mea din generala. Invata bine dar era foarte trista. Pentru prima data am auzit cuvintele mama vitrega, cuvinte pe care nu le-am inteles decat foarte tarziu. ea avea hainute curate, avea caiete curate, statea destul de retrasa in comparatie cu celelalte fetite, colege ale noastre care alergau prin clasa printre banci si erau foarte zgomotoase. cand ridica doua degete si o punea invatatoarea sa raspunda, toti o ascultam caci spunea lucruri interesante, legate intre ele. Tatal ei era un om mai in varsta si avea bicicleta. Si tata avea bicicleta si nu stiu daca Anisoara invatase sa mearga cu bicicleta, desi eu stiam sa merg ca tatal meu imi dadea bicicleta ori de cate ori i-o ceream. Asa judecam eu cu mintea de atunci pe copiii pe care ii stiam. De cand am terminat scoala generala nu am mai vazut-o pe Anisoara. ori de cate ori trec cu masina spre autostrada si trec prin zona unde era casa lor parca acum sunt tot felul de depozite si magazine improvizate si mai am vazut un sens giratoriu care ma incurca pe mine ca trebuie sa schimb banda. Dar din ceea ce a fost drumul spre scoala cand 7 ani am trecut zi de zi prin fata portii ei, parca a ramas numai un gol imens, ceva extras din copilaria mea ca un film din care s-a pierdut o rola si nu se mai intelege nimic din ce se proiecteaza in continuare.

revenire

...