Rahatul

Rahatul este un produs alimentar. Se gaseste peste tot. Il mananca toata lumea, de la copii, la tineri, pana la adulti si batrani.
Rahatul se comercializeaza intr-o mare varietate de sortimente. Fiecare sortiment are culoarea, gustul si mirosul sau.
Rahatul simplu, se gaseste peste tot. Este si cel mai ieftin. Se vinde preambalat in cutii, dar si varsat, la kilogram.
Rahatul cu cacao, este mai sofisticat, uneori are si nuca incorporata in el. Se vinde la cutie si este ceva mai scump.
Daca se doreste ceva bine structurat, evident se va servi rahatul sub forma de rondele, in care se vad clar stratificarile si diversitatea componentelor dintre care nuca de cocos iese in evidenta, mai ales sa stie profanii.
Dupa Revolutie, magazinele romanesti au fost invadate cu rahat provenind din lumea araba, precum:
- rahat cu nuca de cocos
- rahat cu arahide
- rahat de trandafiri
Procesul de productie al rahatului este simplu si fiecare daca doreste sa faca singur asa ceva, adica sa aiba rahatul sau, faqcut de el, nu treuie prea mare efort. Totul este legat de cat de mult zahar este dispusa o persoana sa utilizeze si mai ales care este finalitatea. Il face pentru a-l manca el si familia lui sau are un mic magazinas sau o mica taraba sau cofetarie unde sa-l serveasca cu un pahar de apa rece.
Este important sa se faca marketingul acestui produs pentru a vedea:
- cine sunt consumatorii de rahat
- care este cantitatea de rahat pe care fiecare categorie de consumatori o mananca
- in ce moment al zilei prefera sa manace rahatul - ce fel de rahat prefera, ambalat sau in vrac
- de unde este rahatul pe care il manaca
- care sunt veniturile ce rezulta dupa ce consuma rahat in loc de altceva
- daca are acasa stocuri de rahat si cum il pastreaza
- daca la cocul de munca are placerea de a manca rahat simplu sau cu cacao
- daca si in concediu prefera sa manance rahat si cat
- daca sefii sai mananca mai mult sau mai putin rahat in comparatie cu respondentul la sondaj
- crede ca industria rahatului are viitor in localitatea sa
- cunoaste o noua reteta de a face un nou tip de rahat, ceva autohton
- cum se modifica ambalajul pentru a fi mai atragator
- care sa fie cantitatea optima pe portie
rahatul de trandafiri este special. Pe o fata de masa cusuta cu trandafiri, pe o farfurie cu trandafiri, intr-o gradina cu tufe de trandafiri si langa un borcan de dulceata, evident, de trandafiri, cateva bucati de rahat de trandafiri, intregesc decorul frumos mirositor.
Cineva rafinat va aprecia cum miroase un astfel de rahat. Si aici ca la oenologi, cunoscatorii fac diferenta intre un rahat cu miros puternic si un rahat care nu prea miroase a trandafiri ci a un amestec nedefinit. Oricum, marii producatori de rahat stiu de fac.
daca mai pun si un ambalaj interesant, sugestiv, marfa se vinde singura. Exista si un patriotism local, al celor pentru care trandafirul este un simbol. Sunt partide politice care folosesc aceasta floare pentru a se defini. Asa ca fara efort, producatorii de rahat se afiliaza, cu sau fara voie unui anumit spatiu politic.
Asa cum se vede in magazine, nu mai producem rahat. este acum numai rahat in caserola acoperit cu folie transparenta. sa se vada. Sa vada lumea ce mananca. Sa nu miroase, sa nu se verse, sa fie etans pentru a nu se altera din cauze necunoscute, sa fie tinut cam oriunde si cam oricat.
O forma mai proletara de rahat este cel in doze mici, ieftine, de luat in buzunar sau in ghiozdan si de mancat pe strada, fara vreo jena. Singura conditie este de a-l gasi, pentru ca acum lumea este mult mai sofisticata, are pretentii mult mai rafinate si cauta sa iasa in evidenta manacad cu mult mai mult decat un simplu rahat.
Exigentele cresc nemasurat in randul mancatorilor de rahat. Pentru cei cu oarece sensibilitati, pentru a nu fi marginalizati exista rahatul corespunzator.
Ei nu au cum sa se vaite ca piata i-a lasat pe dinafara. Nu, sunt si ei inclusi, pentru ca o lume in care exista cineva care sa nu manance rahat, este o lume trista, fara valoare, cu oameni lasati artificial in suferinta..
sa fie ceva mai flexibila comercializarea, s-a inventat rahatul in vrac. Vine vagonul sau tirul de rahat, este preluat rahatul si apoi usor este ambalat pentru a fi vandut in magazine.
In acest fel simplu, fiecare vanzotor isi organizeaza munca cum vrea, are igiena pe care o vrea si mai ales isi face rahatul cum vrea, dupa chipul si asemanarea sa. daca este carpanos va face un rahat prost ambalat, cu o eticheta stupida. daca este mai cu dare de mana, evident va ambala rahatul mai boiereste sa iasa pe piata cu un rahat corespunzator, care sa-l reprezinte, sa se vada clar cine este el.
Pentru a fi in trend, consumatorul de rahat, cel care merge in cafenele de fite, isi va delecta papilele gustative cu aroma specifica de cacao, intr-un sortiment special, acela al rahatului cu cacao. Este ceva mai tare, mai consistent si trebuie o pregatire speciala, mai ales din punct de vedere al dentitiei, pentru a manca asa ceva.
ceea ce este asortat, da bine la imagine. Un pantof asortat, o cravata asortata, o rochie asortata, o poseta asortata. De ce n-ar fi si un rahat asortat? nu sta bine unei persoane pusa la 4 ace sa aiva in mana un rahat care sa se asorteze cu rahatul din cutie, care la randul sau sa se asorteze cu rahatul pe care tocmai il mesteca cu deosebita placere?
Persoanele mai trendy care se preocupa de siluetele lor au in atentie consumul de fructe. Ori rahatul cu arome de fructe este exact ceea ce le trebuie lor. Numai aromele sunt necesare. Fructele, nu.
Aerul oriental, oarecum cosmopolot in sensul de necunoscut pentru neavizati, este obtinut si mai abitir de catre cei care mananca un rahat orient, adica ceva cu arome specifice. Una este un rahat autohton, adica rahatul simplu, banal, in celofan si alta este rahatul oriental, cel de invidiat.
Sultanul este o stare de spirit din moment ce marii peti romani au scris de spre Baiazid si despre Pasa Hasan. Asa ca mancand un rahat sultan este ca si cum mancatorul de rahat se aliniaza acestei ierarhii, traind pentru sine ceva unic, plasat intr-o istorie zbuciumata. Fiecare isi imagineaza o lupta, un discurs cu in personaj trufas si domnitori viteji si mandri in felul lor. Numai asa placerea de a manca rahat sultan devine o realitate, oarecum inversa.
ffff



exemplu CSS 01-1


exemplu CSS 17-1


exemplu CSS 17-2


exemplu CSS justify


exemplu CSS justify14-6


exemplu CSS justify14-7


exemplu CSS justify16-8


exemplu CSS justify14-9


 *****************************************************************
*****************************************************************















*****************************************************************
***************************************************************** (((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((
))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))




EmanuelBlagonic.com » Playground » Creating menus **********************************---------------,br> **********************************------------------
WWW.IONIVAN.ro
.........
......
********************//////*************************

********************//////*************************


















































































WWW.IONIVAN.ro

PUBLICATIILE
Publicarea de carti si articole este visul oricarui cercetator sau professor sau doctorand sau student. Este important sa se parcurga urmatorii pasi:
- documentare temeinica
- constructie proprie
- verificare si validare rezultate
- analiza originalitatii
- discutii cu alti specialisti
- realizarea si publicarea de articole
- publicarea unei carti, ca ultim stadiu al cercetarii.
Nimeni nu trebuie sa procedeze ca folcloristii inculti si de ocazie care vin la cate un post TV de doi lei si zic ei ca au scris un cantec, ca l-au si pus pe muzica si il mai si canta. Iar cand trec la exemplificare te apuca plansul a amar si jale si de duca. Asa se intampla si cu toti cei care scriu carti dupa ureche, fara sa fie temeinici, fara sa stie de fapt ceea ce scriu, pentru ca a scrie inseamna a munci din greu sa fie totul foarte clar.
Cine crede ca o carte se scrie singura se insala, pentru ca pentru o carte trebuie muncit din greu, trebuie citit si recitit textul si mai mult, trebuie constientizat ca autorul ia undeva intre 7 - 10% din pretul cartii. Nimeni nu s-a imbogatit din carti stiintifice pe meleagurile acestea...
Este o rusine pentru cel ce aplica zicerea:

Cartile din carti se face ....



PLAGIATUL

Plagiatul este o indeletnicire milenara a speciei umane. Nimeni nu se simte bine pana nu trage cu ochiul in gradina altuia. Nu de alta, dar sa-i fie si lui un pic mai bine.Plagiatul zic unii este o chestiune nevinovata, caci tot ei zic ceva despre nobletea furtului de carti din librarii sau din biblioteci de stat sau particulare. Cine plagiaza, mizeaza pe faptul ca nu va fi prins. Inainte de era Internetului, plagiatoul avea o cat de cat sansa de a trece neobservat.
Hotul neprins, e negustor cinstit, se zicea.
Acum, este cu totul altceva.
Intri pe un motor de cautare, tastezi o frantura de propozitie si apar imediat sursele de unde s-a produs delictul.
Asa ca nu mai este niciun secret de niciun fel. Mai exista o posibilitate, aceea ca inspiratia sa provina de la un text aflat de o bucata de monument funerar, pe un soclu de statuie sau scrijelit pe scoarta unui copac din jungla braziliana.
Exista plagiat, plagiatori si mai ales plagiati.
Sunt povesti extrem de interesante legate de fiscare dintre acestia, care merita cunoscute. Dar exista si abordari extrem de interesante caci de pe Internet, cu copy-paste se fac adevarate minuni. Sau, se faceau, caci toata lumea s-a prins si deja plagiatul este incriminat dur de tot mai ales in invatamant pentru ca trebuie exclusa premisa de:
- producere in serie a tezelor de doctorat, a lucrarilor de disertatie sau a lucrarilor de licenta
- a promova pe posturi didactice universitare cu articole si carti care sunt scrise de altii si sunt insusite de candidati in mod neortrodox
- a apare un ins ceea ce nu este dar de fapt este smecher de smecher, adica hot.
Daca in literatura plagiatul sau acuzatia de plagiat joaca un anume rol, in invatamant rolul este nefast, intrucat se iroseste inteligenta, intrucat cei ce plagiaza o fac in detrimentul propriei lor evolutii. Ei nu produc si asta este marea pierdere. Oricine are resursa necesara de a face ceva special! Asa ca daca ei nu vor plagia, vor face cate ceva, si cine stie, acel ceva are sanse sa fie ceva special. Tocmai aceasta sansa nu trebuie distrusa de sistemul care accepta plagiatul ca forma de existenta sau ca lege a conservarii materiei cenusii.

Istoria informaticii romanesti este deosebit de dificil sa se scrie o astfel de istorie, pentru ca:
- faptele sunt foarte proaspete in memorie
- actorii traiesc si sunt dominati de orgolii
- o abordare subiectiva trebuie asumata cu toate riscurile
- cei ce lucreaza in informatica au alte probleme, sa castige bani, nu sa se ocupe de povesti
- exista multe moduri de abordare si este dificil de luat o hotarare.
Acum este vorba numai despre o abordare subiectiva si atat. Cine doreste sa realizeze o lucrare stiintifica, s-o faca si atat. Oare de ce nu avem o carte de istorie a acestui popor care sa nu ridice nicio intrebare? Oare de ce lipseste o enciclopedie adevarata a acestei tari? Nu stiu, dar numai faptul ca aceste lucrari lipsesc sau sunt realizate de cate un pasionat si nu de o echipa, vine sa arate si motivatia clara de ce inca nu a aparut si o istorie a informaticii, asa, un tom de 500-1000 de de pgini cu poze si cu fapte, cu documente si cu o analiza din care sa se vada ca multe lucruri frumoase s-au intamplat si aici pe malurile Dambovitei.












































































































*******************************
*******************************
*******************************
*******************************
*******************************






alfa











sigma menuu vertical frumos colorat
sigma tabel
sigma tabel
sigma tabel
sigma tabel


Drop Down Vertical menu based on Suckerfish Menus zzz

beta



beta