Capodopera

Desi n-am scris niciodata literatura, azi voi scrie o capodopera.
Pe nerasuflate.
Romanul fluviu este ceea ce ma caracterizeaza pe deplin.
Va fi ceva in zece volume si voi realiza o panorama a secolului XX.
Volumul intai va fi cu siguranta despre rascoala de la 1907.
Volumul al doilea va fi p fresca a Marii Uniri. Nu de alta dar despre primul razboi mondial au scris si Rebreanu si unul dintre Petresti. Asa ca nu ma voi repeta si eu. Ii las pe ei.
Volumul al treilea va fi destinat marilor framantari ale deceniului 3. Nu de alta dar imi amintesc de filmul Lupeni'20 cand actrita ceea, L.G. aparea ca femeie nevasta de grevist, putin manjita pe ochi cu cena negreala, dar cu oja stralucitoare la unghii.
Pentru volumul urmator precis trebuie sa ma ocup de domnia lui Carol al II lea, nu de alta dar intr-o fresca daca nu este si ceva picant, trebuie sa te lasi pagubas.
Volumul al cincilea, clar este dedicat Marii Conflagratii si nimic nu ma constrange sa arat ceva despre trecerea Prutului si mai ales sa fac un pic de ordine in derularea faptelor, ca multe au mai fost si cu confuzii si ezitari, s-a ajuns unde s-a ajuns.
Volumul al VI lea, il dedic obsedantului deceniu, punctand cum s-au vandut scriitorii si ceilalti artisti sa slujeasca pentru banul gros, o oranduire, pe care ei s-au dovedit a o critica atunci cand nu au mai ajuns la tain si erau deja obijnuiti cu castigul nemuncit.
Volumul al VII lea l-as dedica dezghetului, nu colectivizarii, desi o stiu cu mult mai exact decat multi care au scris despre ea, fara sa traiasca evenimentele.
Volumul 7 il dedic cutremurului. Includ acolo tot felul de cutremure, inclusiv ceva despre disidenta firava, cu cei cativa romantici, fara intelectuali cu vana, fara savanti cu instalatie, fara artisti care sa riste. Poate voi scrie doua-tre cuvinte si despre scrisoarea celor sase.
Volumul opt il dedic Revolutiei. Voi accentua pe chestia aia cu din cate de putini am fost, vai, cate de multi am ramas...
Volumul al IX se va ocupa despre luptele dintre partide, despre cum au venit minerii sa puna floricele pe campiile sterpe ale Bucurestilor.
Ultimul volum, al X lea va fi ceva, asa, apoteotic. Bineanteles ca am un erou. De fapt este o familie. Ati ghicit. O familie de CFRisti, din care fiul se ridica si se tot ridica pana cand ajunge cu coatele pe aceeasi perna si in fata aceluiasi balcon sa glasuiasca exact unde cu cativa ani glasiuse cel pe care il detesta din.
Daca fiecare volum are 250 de pagini, fresca mea va avea 2500 pagini. Daca scriu 50 pagini pe zi, in doua luni, va fi gata. E clar.

Daca stau bine sa ma gandesc, ma defineste si mai bine romanul scris intr-un singur volum.
Pun, frumos zece capitole si-i trag o fresca de zile mari, in care ma ocup foarte concentrat de intreg secolul al XX lea.
Dar cred ca este cu mult mai bine sa nu ma ocup de intreg secolul, ci de o perioada pe care o stiu foarte bine, totul fiind o chestiune de alegere, de a trata ceva inedit.
Voi trata anul 2008.
Documentarea trebuie sa fie foarte serioasa. Nu se scrie un roman batand din palme, superficial, la voia intamplarii.
Trebuie alesi eroii.
Eroii mei sunt oameni simpli.
Nu, nu trebuie sa fie oameni simpli.
Ce spune un om simple? Prin ce se caracterizeaza omul simplu? trebuie ceva definitoriu.
Sa zicem un mare om politic.
mai intai este riscant sa fac o ierarhizare. ine este cel mai mare? Daca zic: Xulescu este cel mai mare, se vor supara ceilalti.
Asa ca ies din sfera politicului.
Sa merg spre zona artei. Un pictor. Care? Niciunul nu mmerita sa fie eroul marelui meu roman/
Sa se remarce el prin ce face nu sa-l fac eu celebru prin capodopera mea.
A scris baiatul acela un roman foarte mare, dar Michelangelor era el foarte mare inainte de a se scrie despre el.
Sa caut si eu un mare artist, o mare vedeta. Cat de mare? Foarte mare, groaznic de mare, penibil de mare.
Sa zicem ca am gasit-o. Bun, ce scriu despre ea?Ca divorta? Ca se dedea cu pliciul? Ca poza in pictoriale? Astea sunt subiecte de tabloid, nu de roman de mare respiratie epica.
daca Romanul are 500 de pagini, daca scriu 50 de pagini, in 10 zile este gata.
Si lumea a fost facuta in sapte zile. O mica depasire, nu conteaza, desi daca ma concentrez, aceleasi lucruri le pot spune cu aceeasi precizie in 350 pagini.
As elimina niste descrieri desi savuroase dar nu s-ar simti lipsa lor de nicio samanta.
Daca stau bine sa ma gandesc, exista capodoipere cu mult mai interesante printre mici texte, asa de cel mult zece pagini. Asa ca daca stau bine sa ma gandesc, povestirea ma defineste cel mai bine.
Este foarte interesant sa ai puterea sa spui in zece randuri ceea ce altii scriu in sute de pagini.
Scurt si concis.
Subiectul este bineanteles unul major, desprins din realitatea romaneasca. Sa zice, o calatorie in masina 133.
Este ceva temerar sa mergi cu masina 133.
Te urci.
Nu merg compostoarele.
Este zapusala.
Miroase a transpiratie.
90% nu au bilet.
Vorbeste lumea si nu inteleg textele.
La telefoanele mobile rasuna manele.
Traseul este imbacsit si circulatia greoaie.
Des, foarte des se aud vorbe care au o mare incarcatura epica:sa moara mama... sau pe copilasii mei... sau altele care fac parte din folcorul autohton si nescris.
Textul ar curge de la sine. Nici nu trebuie facut un efort. Eroii sunt niste cetateni.
Ce fel de cetateni? Nu pot spune mai mult acum cand sunt inaintea actului de creatie. Cu siguranta ca maine totul va fi la lumina zilei.
Daca scriu o poveste de 10 pagini si eu pot scrie 50 pagini pew zi, evident, intr-o cincime din zi pot sa astern pe hartie capodopera mea.
Daca lucrez ceva mai relaxat, daca incep pe la 9 sa scriu, mai o cafeluta, mai un telefon, mai o ciorba de burta, la 12 punct pun ultima virgula si ceva verbe si punct.
Totusi, RATB-ul nu merita efortul meu. Sa-i fac linia lui 133 celebra?
Sa pomeneasca Istoria Literaturii Romane, in volumul 5 la pagina 563: intamplarile de pe linia 133 a RATB-ului, institutia de transport public a Bucurestiului de acum 400 de ani, sunt descrise cu talent in povestirea...
Asa ca imi reprim aceasta pornire de a scrie povestirea, mai ales pentru ca:
- o capodopera trebuie inclusa in manualele scolare si elevii ar fi surmenati
- profesorii ar trebui sa invete despre ceea ce se intampla in masina 133
- subiectele de bacalaureat ar fi capcane sigure si blestemele elevilor si maiu ales ale parintilor si meditatorilor ar fi dintre cele mai variate.
Asa ca, daca o capodopera presupune geniu si geniu inseamna 99% transpiratie si 1% inspiratie, eu am transpirat deja 100%.
Maine este o noua zi.
Si maine se poate incepe o capodopera, sa zicem, o piesa de teatru sau de ce nu, un poem?

Ziua urmatoare

Clar ca este mult mai bine sa scriu o trilogie.
Ai personaje.
Ai regizor.
Ai actori.
Ai actrite.
Unele fara talente dar cu barbati influenti.
Mai un rolisor, mai un carat de tava, mai o replica si poate iese un chilipir.
Trilogie, zic, trilogie sa fie. Prima piesa va fi ceva cutremurator. Eroul meu, un tanar cam plecat cu sorcova tine in mana un craniu.
va zice, sa zicem, A fi sau a nu fi/Aceasta-i intrebarea, ma rog, o idee de-a mea originala, si o sa mai pun ceva cu o fantoma a lui tata-sau si sa vedem daca o pun si pe muma-sa cu ceva cucuta. Sunt napadit de atratea idei...
A doua piesa o sa schimb un pic registrul. Sa pun ceva de dragoste.
O idila. O fatuca, jurnalista, se indragosteste de un baiat, nu am acum in minte ce meserie sa-i dau. Dar familiile lor nu cad la pace desi ei sunt majori.
Sa vad daca bag si un duel, verbal, ineanteles...
Mai am o idee cu balconul dar cred ca daca blocul n-are balcoane este destul de dificil sa pui omul sa simuleze.
Chestie de afaceri imobiliare de pupa '89.
Nu m-am hotarat daca astia mai traiesc sau nu dar sa vad daca bag chestia cu cavoul. Parca am auzit ca un necunoscut a pus o asemenea ghidusie in piesa lui si parca se mai joaca si azi dar cu siguranta ca ideea imi apartine.
AQ treia piesa, respecta unitatea de locatie. Este in Bucuresti pe dreapta.
Unitatea de timp, adica se intampla intr-o zi, miercurea.
Unitatea de actiune este asigurata ca dureaza datul plicului si sacosei cu caltaosi cu mult mai putin de 24 de ore. Un minut.
Va fi o incarcatura dramatica cu totul speciala.
Ori despre ce vorbeam?
A, da, de trilogie...

Precis trilogia nu merge la romani.
N-au rabdare romanii sa vada marea arta...
Asa ca o sa fac o comedie.
Romanului ii place gluma, ii plac bancurile, ii place bauturica si langa un paharel de molan se potriveste o comedie spumoasa.
Asa ca pe subiectul pe care il am eu deja mi-am asigurat un loc in galeria nemuritorilor, la Academia Franceza, ca aici la Ro nu ma intereseaza.vAsa ca daca pun personajele sa zicem Zoe, sa zicem Stefan , sa zicem Agamita si ma mai gandesc eu si la altii, comedia se scrie de la sine.
ce s-a pierdut? Nimic. S-a trimis. Un bilet. Scandal. Femei blonde si textul biletului.
Ce se alge? Nimic.
Tocmai asta este. Rde omul de se sparge dar nu se intampla nimic.
Apa trece, pietrele raman.
Ma mai gandesc eu la ceva totusi.
Sa vad daca mai introduc ceva, un discurs sau ceva eroi amuzanti.
Nu, nu merita scena romaneasca o capodopera ca asta. Ii las sa fiarba in suc propriu.
sa joace cu salile goale.
Intr-o tara unde adevaratele valori nu sunt recunoswcute, nu merita sa faci eforul sa dai o piesa sa lansezi.
Pe cine sa lansezi?
Stela popescu este deja lansata.
Arsinel este lansat.
Dinica nu mai are nevoi4e de texte, este el un monument.
Iordaqche, la fel.
Atunci pentru cine sa te zbuciumi?
Clar, ca nu se justifica.
In plus, directorii sunt numiti pe criterii politice.
Teatrele stau la mana Primariilor si mai sunt si orgoliilie la mijloc.
Noapte buna...

Ziua de dupa ziua urmatoare

Solutia salvatoare este versul.
O epopee.
Poporul acesta merita si el o epopee.
Ce a facut Budai-deleanu cu Tiganiada, mi se pare nedrept.Trebuie si o epopee pentru romanul nostru, pastor, strungar, zidar, profesor, manglitor, deputat, betiv, consilier, ministru, drogat, medic, turnator, soldat, parchetar si ce-o mai fi el.
Sa scriu ceva inaltator, mobilizator, definitoriu, realist, lizibil si mai ales corect/
Epopee?vVersuri.
E prea mult, este prea greu si mai mult, lumea nici nu are rabdare sa citeasca ceea ce scriu mai ales ca in epopee se impleteste realul cu imaginarul.
daca se sperie lumea?
Mai bine scriu o oda.
O oda?
Pe cinar.
Pe sora medicala care greseste injectia si faci buba?
Pe soferul de taxi ca te fura la kilometraj cu o instalatie de hot?
Nu...
Sa scriu un catren. O epigrama.
Se poarta si poemele de un vers.
Sa ma mai gandesc.
Istoria Literaturii ma asteapta.
Dar ea asteapta saracuta de cateva sute de ani.
Graba strica treaba.
sa astepte, ca n-are altceva de facut.
Nici eu nu ma grabesc.
Am din ce trai, nu din scris se traieste azi la Romania...
Iar celebritatea nu costa dar nici nu aduce banul.
Cat despre capodopere...