|
Turnătorii sunt nişte indivizi de nimic. Ei nu au nicio calitate. Sunt nişte mediocrii notorii. Nu au o meserie. Nu-şi câştigă existenţa prin munca lor, ci doar prin avantajele pe care şi le crează prin turnătoriile pe care le fac. Ei stau pe lângă oameni. Oamenii vorbesc. Ei preiau spusele unora şi le deformează pentru a le face să le fie favorabile. Turnătorii au răbdare să scrie mult şi să adapteze ceea ce ştiu la cerinţele celor care au capacitatea de a-i asculta. Turnătorii ştiu să-i citească pe oameni. Ei ştiu cine sunt cei care au capacitatea să preia spusele lor. Ei stau pe la uşi, aşteaptă să fie primiţi pentru a turna, deşertându-şi sacii de minciuni, de jumătăţi de adevăruri şi de vorbe purtate. Ei cred că fac bine, dacă toarnă, căci li s-a spus că fără ceea ce spun ei soarele se opreşte în loc, datorită faptului că ei, turnătorii, sunt cei mai importanţi de pe pământ. Ei toarnă despre cei ce spun lucruri rele despre şefi. Ei toarnă despre cei care declară că nu fac treaba cerută de şefi. Ei toarnă despre cine cu cine se întâlneşte. Ei toarnă pe cei care merg la teatru. Ei toarnă pe cei ce se iubesc. Turnătorii sunt ca nişte târâtoare care stau lipite de personalităţi dar şi de oameni obişnuişi, căci ei caută să exploateze toate împrejurările, pentru a le fi lor cât mai bine. Ei au capacitatea de a se dezvinovăţi, de a nu recunoaşte nimic şi de a se victimiza. Ceea ce au ei de spus, o spun cu mâna la gură, pentru a nu fi suspectaţi că fac rău. |