|
Parazitul şi aici mă refer la omul-parazit, are toate caracteristicile acelor vietăţi pe care savanţii le-au regrupat în biologie sub denumirea de paraziţi. Omul parazit: - nu munceşte, - nu produce nimic, - doar consumă, - face evaluări critice, - aşteaptă să fie servit, - vrea ca alţii să muncească pentru el, - este tot timpul nemulţumit, - are planuri mari, dar începe de mâine, - crede că alţii au ceva cu el, se simte nedreptăţit, - vorbeşte mult şi fără rost, - are replică la orice, - se simte vulnerabil, fără să fie, - aşteaptă ca alţii să muncească în locul lui, - pentru ce nu face el, alţii sunt de vină, - vrea bani mulţi fără să-i merite, - îl critică pe şef că nu-l apreciază, - crede că tot ceea ce este cel mai bun i se cuvine, - are mişcări lente dar sigure. Parazitul se foloseşte de toată lumea. La şcoală ca elev, roagă pe colegi să-i dea caietele cu teme, pentru a le copia. Acasă, găseşte tot felul de scuze ca să nu facă treabă, părinţii îl. cred şi muncesc ei în locul lui. La serviciu, parazitul se lipeşte de câte un coleg extrem de performant, mimează că face şi el ceva, dar nu face nimic, fără a uita să spună tuturor că a făcut parte dintr-o echipă.Nu spune nimănui ce a făcut acolo, că nu are ce să spună. Parazitul nu câştigă bani. El primeşte bani, doar bani nemunciţi, căci merge la grămadă, dorind să treacă neobservat prin faptul că el doar se uită când alţii muncesc, iar el se face că munceşte. Parazitul este acceptat de colectivitate, căci el nu face zgomot. Când exagerează, cei din jur îl exclud şi el trebuie să-şi găsească altă echipă, cu oameni pe care să-i păcălească, aşa cum ştie el s-o facă cel mai bine. Parazitul nu se remarcă prin nimic. El nu este binevoitor. El nu este guraliv. El nu este negaţionist. El nu face zgomot. El nu se ceartă. El caută să fie în relaţii bune cu toată lumea, pentru că numai aşa trece neobservat faptul că nu pune osul la treabă. Parazitul este omul care apare când conjunctura îi este favorabilă. dacă este copil şi copilul simte că are condiţii să evolueze fără să facă nimic, el nu face nimic şi primeşte totul de-a gata. este mai ales situaţia copilului considerat de părinţii lui ca fiind un produs fragil. Dacă elevul simte că obţine note dor dacă face lucrurile pe jumătate, el va face doar lucruri pe jumătate. Parazitul nu apare din neant, el este produsul unui mediu care l-a favorizat să fie astfel. În condiţiile unui management bine pus la punct unde este omul şi acţiunea lui, nu este loc pentru paraziţi. Ei fug ca dracul de tămâie de managerii de proiecte care chiar dacă lucrează în echipă: - definesc activităţi, - stabilesc fiecărui membru o activitate de realizat, - fixează termene de finalizare, - stabilesc resursele, - stabilesc rezultatele, definesc precedenţele şi dependenţele. Pentru acest context nu este loc în care paraziţii să evolueze. Ei primesc activitatea, dar nefiind obişnuiţi să lucreze, nu vor finaliza nimic şi vor fi nevoiţi să solicite amânări, care într-un proiect cu termene strânse, nu există. Paraziţii vor trebui să recunoască faptul că sunt depăşiţi şi vor pleca din echipă. Nu vor face zgomot, ci vor invoca faptul că şeful e prea pretenţios şi ei nu au avut capacitatea de a răspunde ritmului de muncă şi exigenţei, care, desigur, era exagerată, în opinia parazitului. În realitate, totul era doar legat de realizarea individuală a unor sarcini, care pentru parazit erau imposibil de dus la bun sfârşit. Este absolut necesar să ne dăm seama de individul care este pe post de parazit şi să fugim de el cât de repede l-am identificat. orice amânare înseamnă să muncim noi pentru el, căci angajat fiind, există obligaţia de a-i da salariu. |