Stabilirea etapelor ciclului de cercetare știinţifică
Pentru un cercetător tânăr eficiența este cuvântul de ordine, pentru că orice ezitare înseamnă o mare pierdere de timp. După cum este început ciclul de cercetare științifică, tot așa va continua. Dacă este început greșit, totul va continua greșit și vor fi necesari pași de revenire înapoi pentru a corecta. Dacă lucrurile pornesc bine și dacă tot timpul există preocuparea de a face pași mărunți dar siguri, cu verificare, cresc șansele de a încheia ciclul de cercetare cu succes.
Prima etapă a ciclului de cercetare constă in stabilirea obiectivului ce trebuie urmărit. Una este de a face un model și cu totul altfel stau lucrurile dacă este vorba de a face o tehnologie. Claritatea definirii obiectivului rezidă din lungimea propoziției care definește acel obiectiv. Cu cât este mai scurtă propoziția cu atât cresc șansele ca obiectivul să fie mai clar. În textul de definire a obiectivului trebuie sa lipseasca conjuncția SAU și toate elementele care generează imprecizie.
A doua etapa a ciclului de cercetare este definirea problemei. Daca lipsesc elemente, rezultă că problema este subdefinită. Daca sunt puse date cu lopata și dacă exista contraziceri de la o propoziție la alta, problema este supradefinită și este lipsită de consistență. Numai daca sunt date exact elementele care trebuie, fără a încărca fără rost, dar și fără a omite detalii, atunci se va spune că problema este corect și complet definită.
A treia etapă este dedicată documentării, iar rezultatul conduce la identificarea existenței soluției și nu mai trebuie derulată cercetarea. Dacă este găsită o soluție parțiala, se va specifica clar ce trebuie adăugat. Dacă însă nu există nicio soluție, se va stabili ce trebuie făcut, care este drumul de urmat și mai ales ce se așteaptă de la cercetarea propriu-zisă.
A patra etapă constă în a da soluție originală problemei, prin definirea de ipoteze de lucru, prin stabilirea de inputuri și de outputuri. Se precizează care sunt pașii de transformări și care sunt așteptările. Se fac multe încercări, se elaborează variante. Se fac comparații și se rețin cele semnificative în raport cu niște criterii stabilite.
A cincea etapă vizează testarea soluțiilor și reținerea celor care se dovedesc a fi eficiente.
A șasea etapă vizează construirea unui prototip și verificarea pe date concrete a construcțiilor rezultate din cercetare.
A șaptea etapă se referă la implementare.
A opta etapă se referă la diseminare.
A noua etapă se referă la generalizare.
Fiecare etapă presupune resurse, durate și costuri. Planificarea este esențială și scoate în evidență abilitățile cercetătorului de a fi riguros și mai ales realist.
|