Fiecare dintre cei care ar fi avut vreo idee cauta sa o transpuna in viata fara a verifica daca este o idee buna. In conditiile adancirii specializarii pentru a avea performanta si productivitate, cineva cu o idee creata a lansat teoria ca este bine sa se faca policalificare. Adica sa existe un fel de Marita buna la toate. In conditiile in care informatica economica era la inceput si mai ales in conditiile in care informaticianul el insusi era policalificat - analist, codificator, tester, implementator si asigurator al proceselor de mentenanta - nu era necesar sa se vorbeasca de policalificare. El era un policalificat din modul in care era structurata sectia de Informatica Economica. In conditiile necunoasterii specificului muncii de informatician, se facea o generalizare: contabilul stie contabilitate, sudorul stie sa sudeze, tractoristul stie sa conduca tractorul, mulgatorul stie sa mulga vaci. Pentru acestia ar cam trebui sa se vorbeasca de policaklificare. Adica cel care mulge vacile sa stie sa spele vasele, cel care conduce tractorul sa stie sa schimbe uleiul la tractor, cel care sudeaza sa stie sa si taie materiale, iar contabilul sa stie sa faca si un pic de finante. Sunt insa meserii unde specializarea este esentiala. Un neurochirurg niciodata nu se va erija in dentist. Lumea nu a inteles aceste aspecte si numai asa se explica superficialitatea cu care unii politruci au abordat problemele unilateral, iar lui Ceausescu n-a avut nimeni niciodata curajul sa i se spuna ca unele solutii propuse de niste mediocrii din anturajul sau sunt solutii tampite. Uneori si foarte sus cei din ierarhia de partid isi trageau la geoale cate una sau cate doua. Numai asa se explica faptul ca fiind intr-o vizita oficiala in Franta, mi se pare, Manea Manescu a primit o lovitura sub centrura in Plenara CC al PCR din 29 iunie 1977, cand prin cuvantul lui, Ion Traian Stefanescu, a contribuit la demolarea unei importante realizari si anume s-a luat decizia desfiintarii facultatii de Cibernetica si Statistica Economica. S-a creat facultatea de Planificare si Cibernetica Economica, cu toate nenorocirile inimaginabile care s-au produs. In ASE existau dintotdeauna profesori scoliti la Moscova care stiau chestiuni invechite, fiind depasiti de evenimente si care nu concepeau ca le fugea pamantul de sub picioare. Bazandu-se pe abordari pur descriptiviste primitive in felul lor, credeau ca societatea va evolua in continoare tot cu barbologii de un simplism dus pana la onscenitate. Eu am urmat un curs de planificare de un an si am dat examen pe care l-am promovat cu 10 dar nu am intalnit nicio expresie matematica, desi planul cincinal la francezi evea la baza modele matematice extrem de complexe, desi modelul lui Lawrence Klein si al lui Arthur Goldberger exista din deceniul al saptelea al secolului trecut.
Brutalitatea demersului rezultat di plenara din 29 iunie 1977 a fost cu efecte teribile si imediate. La comunisti exista zicerea conform careia unui condamnat nu i se cere niciodata parerea asupra pedepsei care i se va da. Si aici tot asa a fost. Toata lumea s-a conformat daca in Plenara CC al PCR s-a desprins concluzia ca unirea planificarii cu cibernetica e un lucru bun, asa sa fie. Si la nasu o tuica in capul mesei, sa fie darul ca lumea! Cineva a castigat, economia romaneasca in niciun caz. Efectele s-au vazut imediat:
- au aparut invadatorii
- planurile de invatamant s-au modificat
- descroiptivismul a crescut exponential
- disciplinele de informatica s-au redus ca pondere
- matematica si ea a scazut ca importanta
- examenul de admitere n-a mai impus o selectie adecvata
- absolventii au devenit mai putin interesanti pe piata muncii
- politicul a intrat adanc in zona promovabilitatii
- legatura cu productia s-a diminuat
- s-a cerat o discrepanta si mai mare intre oferta generoasa de planificatori si cererea restransa.
Din 1978 si pana in 1989 drama a continuat din rau in mai rau, fara a exista iesire, pentru ca politicul se deteriorase ingrozitor si nimeni nu mai avea curajul sa se iaza din acea anchilozare care cuprinsese tot sistemul. In sistemul unde egalitarismul era in floare, este clar ca dorinta de innoire in zona planificarii nu exista. Chiar daca Luminita Constantin adusese un suflu nou, ea fiind absolventa de Cibernetica, planificarea ramanea tot in zona descriptivismului, a afirmatiilor fara acoperire sau in zona unor abordari practice in care asa e bine fara explicatii, era un dat aproape vesnic.