De foarte multe ori profesori cărora le plăcea să se uite în ograda altora făceau afirmaţii tendenţioase la adresa noastră, a celor care lucram în subcolectivul de Informatică Economică. Ne întrebau ce facem noi, dar nu oricum, ci cu o uşoară ironie, căci ei se considerau foarte importanţi, fie că prezentau cuvântările din Scânteia ale tovarăşului, fie că vorgeau de teoremele de convergenţă descoperite cu sute de ani mai înainte.
învăţământul de informatică prezintă o serie de particularităţi dintre care enumer aici:
uzura morală a cunoştinţelor din domeniu, căci tehnologiile din IT&C au explodat,
necesitatea de a selecta din multitudinea de elemente doar pe acelea care sunt viabile,
schimbarea permanentă a programelor analitice pentrun a prelua noutăţile de ultimă oră,
obligativitatea de a învăţa continuu atât teorie cât mai ales practică pentru seminarii,
păstrarea dialogului cu cei din producţie pentru a-i pregăti pe studenţi cu lucruri utile,
acceptarea colaborării cu specialişti din producţie pentru a apropia învăţământul de ei,
lucrul la contracte în vederea acumulării acelei experienţe care să ne facă eficienţi,
adaptarea la modalităţi specifice de documentare pe căi dintre cele mai diferite,
diferenţierea dintre cei ancoraţi în reaqlitate şi cei rămaşi în utilizarea de tehnologii vechi.
Aceste particularităţi ne-au făcut să fim superiori celor care veneau în faţa studenţilor cu pagini de curs îngălbenite de vremuri, predau teoreme de sute şi sute de ani descoperite şi care nu aveau capacitatea de a include în cursurile lor noţiuni din ultimii 25 de ani. în zona informaticii a veni cu lucruri uzate moral era echivalent cu semnarea propriei dispariţii din peisaj, căci a vorbi despre învăţarea limbajului FORTRAN când piaţa cerea limbajul C++ echivala cu a avea sala de curs goală şi a fi apostrofat nu numai de colegi şi studenţi, dar şi de ţâncii de la grupa mică de grădiniţă.
Particularitatea de bază a celor care şi-au desfăşurat activitatea la disciplinele de informatică economică este aceea că ei au trebuit să înveţe teorie şi practică zi de zi, căci o zi pierdută nu avea cum să fie recupăerată datorită avalanşei de cunoştinţe care se năpustea peste noi într-un mod apoape necontrolat, susţinut, imens şi în direcţia progresului accelerat.



(elaborat azi 11 septembrie 2020)