Apariţie Facultăţii de Planificare şi Cibernetică Economică peste noapte, a fost cel mai parşiv transfer de notorietate realizat de un domeniu împietrit, retrograd şi descalificat prin preluarea celor mai noi tehnici şi metode din cibernetică. Planificarea stalinistă, căci despre ea este vorba era caracterizată prin:
- descriptivism,
- mobilism,
- empirism,
- stagnare,
- heirupism,
- anacronism,
- primitivism,
ceea ce o ducea spre o zonă a inutilităţii, cu consecinţe dintre cele mai grave legate de terenul pierdut în comparaţie cu ştiinţele care au progresat prin acumulările calitative a celei de a doua jumătăţi ale secolului a XX-lea din ştiinţa, mai ales de peste ocean dar şi dinspre Vest şi nu dinspre Est, din moment ce tineretul nu mai frecventa universităţi la Moscova sau Leningrad şi acesta visa spre Oxford, MIT sau Stanford.
Catedra de planificare avea câteva tinere doamne extrem de bine ancorate în realităţile metodelor moderne de a construi modele de planuri şi variante cu ipoteze dintre cele mai îndrăzneţe. Toto acolo erau şi o serie de domni, eu le ziceam elefanţi, care trăiau într-un trecut apus de câteva decenii, dar care refuzau realitatea nouă a sociertăţii multilateral dezvoltate în care marele NN CONSTANTINESCU deja văzuse o serie de contradicţii antagoniste în dezvoltarea acesteia.
A doua zi după ce s-a produs măcelul, căci măcel se numeşte rezultatul intervenţiei secretarului UTC la nivel naţional în plenara CC al PCR din 29 iunie 1977, ce a dus la desfiinţarea Facultăţii de Calcul Economic şi Cibernetică Economică cu cursuri de 5 ani şi la înfiin ţarea Facultăţii de Planificare şi Cibernetică Economică având cursuri de 4 ani. Cei ce treceau neobservaţi pe cularele ASE căci nimeni nu-i băga în seamă, dintr-o dată au devenit importanţi, iar atitudinea lor arogantă de stăpâni mi s-a părut disproporţionată. Cei ce aveau o disciplionă pe tot ASE de Planificare a economiei naţionale, dintr-o dată s-au trezit în situaţia de a cloci discipline pentru noua facultate care să arate, vezi Doamne, că planificarea este un fel de regină a ştiinţelor economice. Neavând forţă să susţină un asemenea demers, au diluat şi puţinul de care dispuneau, acoperindu-se de un ridicol, care avea să-i ducă în Decembrie 1989 la cea mai dramatică situaţie, în care un termen inofensiv şi aici mă refer la cuvântul planificare, să nu mai fie rostit ani în şir, ceea ce se întâmplă şi în zilele noastre.
Urgia care s-a abătut asupra informaticii, atât din partea cotropitorilor din zona planificării, dar şi din interiorul Catedrei de Cibernetică Economică pentru că unii credeau că vor deveni profesori universitari, deşi de la cabinetul doi aşa ceva nu se permitea, a produs mari necazuri, căci într-un fond de timp redus cu cel puţin 30% trebuia făcut ceea ce se făcea anterior calitativ şi cantitativ, folosind o materie primă care-şi schimbase structura datorită examenului de admitere. Izbăvirea informaticii economice avea să vină abia după 22 Decembrie 1989, când asemeni reginei Elisabeta a I-a a Marii Britanii, am răsuflat uşuraţi spunând: Dumnezeu suflat-a şi i-a risipit!



(elaborat azi 11 septembrie 2020)