Este foarte greu de acceptat în ziua de azi că a existat o epocă a cartelei perforate 1960-1995, când programele se scriau pe foi de programare, erau transpuse în cartele perforate şi aceste cartele perforate erau citite şi datele erau preluat de calculator. Pe undeva nu ar trebui sărit peste această epocă şi ar trebui să fie prezentată, nu chiar la nivel de detaliu, dar aşa, cât de cât ar trebui, căci a sări peste epoca utilizării de cartele perforate se va înţelege mai greu dimensiunea saltului spre lucru spre postul de lucru individual, în care fiecare dintre noi are o tastatură şi acces nelimitat la resursele unui sistem de calcul, despre care întotdeauna vom spune că are limite care ne deranjează.
Cartela perforată a avut avantajele ei, care au ţinut-o în viaţă peste 30 de ani, dar limitele au fost şi cele care au scos-o din circuit imediat ce s-a creat posibilitatea existenţei a nenumărate posturi de lucru legate în reţea, de la care fiecare dintre noi să ne introducem programele, datele de prelucrat şi să facem orice operaţie care duce la atingerea unui scop în relaia noastră cu computerul. Cartela perforată presupunea:
gândirea programului,
- scrierea de instrucţiuni şi de date pe foi de programare,
- perforarea cartelelor,
- verificarea cartelelor,
- constituirea lotului ce dartele pentru a fi duse la dispecerat,
- preluarea lotului de cartele de către dispecer,
- predarea lotului de cartele operatorului,
- rularea la calculator,
- imprimantă şi lotul de cartele revenea la dispecerat de la operator,
- dispecerul oferea programatorului imprimantă şi cartelele.
Era situaţia fericită în care imprimanta conţinea programul, datele şi rezultate corecte şi complete. De cele mai mmulte ori imprimanta conţinea erori de execuţie, erori de editare de legături sau erori de compilare. Programatorul trebuia să corecteze erorile, să scrie pe foi de programare acele corecţii, să solicite perforarea de cartele, să includă în lotul de cartele corecţiile şi să meargă la dispecerat. Procesul se relua.
Erau şi situaţii în care dimensiunea imprimantei care însoţea lotul de cartele era minusculă, situaţie ce dorespundea includerii în lotul de cartele a unor cartele de comandă cu conţinut neadecvat. Nu vreau să discut aici când laun program micuţ se obţinea un teanc imens de imprimantă, în principal datorită intrării într-o nefericită ciclare, prin gestionarea aiuritoare a unei variabile de control, să zicem.
Oricum ar fi, cartela perforată a fost o soluţie, dar dezavantajele generate de ea au făcut ca la prima adiere de vând, când omul a avut în faţă o tastatură şi acces direct la computer, să se debaraseze de cartelele perforate ca de un vis urât, fără a se uita măcar o clipă în urmă.



(elaborat azi 11 septembrie 2020)