Pe piaţa muncii comuniste, căci vrând-nevrând şi în comunism, oricât de planificată era economia, funcţiona o piaţă a forţei de muncă, iar absolvenţii facultăţii de Calcul Economic şi Cibernetică Economică erau la mare căutare, cota fiin de 1 la 10, adică erau echivalaţi 10 absolvenţi de ASE cu 1 absolvent de Informatică Economică, adică Mecanizare cum se zicea la Informatica Economică în acele vreluri. Adăcă dădeai un absolvent de Mecanizare şi primeai 10 absolvenţi de la alte facultăţi din ASE la schimb.
Absolventul de la Mecanizare ştia:
- programrare în limbajul COBOL, la mare căutare atunci,
- analiză de sistem informaţional,
- să traducă procesele economice în fluxuri informaţionale,
- să se adapteze rapid la noi cerinţe de informatizare,
tot ciclul de realizare al unui sistem înformatic,
- să intre în pâine din prima zi de la prezentarea la locul de muncă,
- să implementeze orice produs software achiziţionat,
operare pe calculator, proiectare de sistem şi era eficient.
Să nu uităm că în vremea studenţiei, cei de la Mecanizare aveau privilegiu de a învăţa de la specialişti din Centrul de Calcul al Ditrecţiei Centrale de Statistică, din Centrul de Calcul al ASE, de la Institutul de Cercetări în Informatică şi de la Inastitutul de Thnică de Calcul, deci de la oameni care zi de zi participau efectiv la dezvoltarea de software şi de sisteme informatice pentru întreprinderi, ei fiind familiarizaţi cu complexitatea problemelor din producţie. Una este să ai un asistent care vorbeşte din cărţile citite şi alta este să ai asistent pe un specialist care vorbeşte despre munca lui directă din laboratorul de programare sau de proiectare. Acesta din urmă va spune exact cum stau problemele în relaţia cu beneficiarul, care sunt riscurile şi mai ales cum se construiesc soluţiile la problemele care apar zi de zi.



(elaborat azi 11 septembrie 2020)