Pornind de la faptul că nici un indicator de măsurare a calităţii nu este perfect, va trebui să vorbim de indicatori imperfecţi, dar acceptaţi de membri echipei care dezvoltă produsul. Pentru a face măsurători corecte, trebuie definite, prezentate şi însuşite procedurile pentru:
- culegere a datelor,
- prelucrare folosind metoda stabilită,
- interpretare rezultate,
- efectuarea corecţiilor pe componente software,
- realizarea documentaţiei de flux pentru calitate.
Nu se lasă nimic la întămplare, căci datele culese incorect, devin nereprezentative şi conduc la rezultate nerelevante. Este adevărat că uneori sunt dorite modalităţi eronate de lucru, numai că acum totul se notează şi mai devreme sau mai tărziu ies la iveală toate abordările incorecte şi nu oricum, ci specificăndu-secănd a avut loc evenimentul şi mai ales cine este persoana care l-a generat.
Măsurarea calităţii nu se face oricănd şi oricum, căci nici greutatea corporală a unui individ nu se măsoară de 10 ori pe zi, ci la intervale stabilite, să zicem o lună de zile. Este obligatorie măsurarea calităţii unei componente înainte de a fi predată, consemnănd care au fost seturile de date, cum s-au calculat indicatorii şi care este rezultatul analizei între nivelurile planificate şi cele efective, inclusiv cu măsurile ce se impun în continuare, dacă sunt identificate diferenţe. este obligatoriu ca să facă obiectul predării doar pentru componentele care au niveluri de calitate efective, superioare celor planificate. Dacă apar situaţii fortuite ce privesc încadrări în termene strănse, realizatorul de componente va arăta care sunt indicii de calitate defavorabili şi va stabili termene de remediere, căci predarea-primirea de componentă nu se face în afara condiţiilor de calitate stabilite.