Când scriu despre lumea de pe drum, mă gândesc la oamenii care accidental relaţionează cu o aplicaţie.
Este clar că aceştia nu sunt cu un interes anume, drept care prima impresie contează pentru ei.
Dacă aplicaţia se dovedeşte ceva mai greoaie, este abandonată imediat.
Dacă aplicaţia se încarcă lent, este abandonată imediat.
Dacă nu se află nici o informaţie care să prezinte interes, aplicaţia este abandonată.
Pentru aceşti utilizatori, o aplicaţie nouă trebuie să se suprapună din prima pe modelul creat deja în mintea utilizatorului. De aceea, dezvoltatorii trebuie să se gândeascăla profiluri de utilizatori şi să creeze interfeţei funcţionalităţi pe care utilizatorii fiecărui profil să le identifice cu uşurinţă şi să le activeze. Dacă dezvoltatorul se uită numai în oglindă pentru a-şi privi chipul său proprietate personală şi pentru a se admira, evident, va avea surprize neplăcute legate de atitudinea lumii de pe drum, care trece pe lângă aplicaţiile create de el, întorcând capul ţinându-se de nas, ca şi cum ar fi ceva care pute.
Unii fac magazine virtuale pentru ei înşişi, neglijându-i pe clienţi prin interfeţele acer denotă aroganţă, ignoranţă şi lipsă de prestanţă.
La mine în mahala este un restaurant unde nu am văzut niciodată muşterii, dar pe geamul uşii scrie că ei îşi rezervă dreptul de a-şi selecta clienţii. Am considerat o jicnire de neacceptat, drept care n-am să intru niciodată în spelunca aia.
Lumea de pe drum vrea o aplicaţie informatică:
- perfectă,
- necesară,
- interesantă,
- populară,
- nerestricţionată,
- gratis,
- simplă,
- comună,
- eficientă,
- corectă,
- potrivită,
- mănuşă.
Cel ce face altfel de aplicaţii, va rămâne cu ele, căci omul de pe stradă nu va fi interesat de ele din moment ce are balta peşte, adică sunt multe aplicaţii interesante care să soluţioneze aceeaşi problemă în condiţii cu mult mai bune.
Dacă acum intrăm pe site-urile de ştiri şi de ziare, vedem că apar tot felul de piedici. Soluţia este simplă: nu mai intru pe el, căci trăiesc şi încă foarte bien intrând pe youtube şi ascultând muzică selectată de mine cupă pofta inimii. Mă enervează fragmentarea informaţiei, iar eu ca lume de pe stradă zic pardon şi merg mai departe.
Cultura digitală are regulile ei şi dezvoltatorii trebuie să înţeleagă că grupurile ţintă sunt extrem de dinamice, iar piaţa software este şi ea în continuă expansiune, toată lumea urmărind maximizarea profitului în condiţiile în care resursa clienţi este resursă finită şi mai ales extrem de pretenţioasă. Anul 2019 a adus schimbări profunde la nivelul abordării calităţii software, căci exigenţele clienţilor sunt acum la un nivel foarte ridicat şi nimeni nu mai acceptă acum să piardă timp cu crearea unui cont, cu activarea a nenumărate filtre sau cu reintroducerea la nesfârşit a unor date de intrare care nu se modifică de la o accesare la alta.
Voi da doar un exemplu banal: acum numărul facturii este pus unde fiecărui furnizor de servicii îi bubuie prin cap. codurile sunt construite fără nici o noimă. Birocraţia nu mai are limite, iar fiecare face ce vrea, căci se crede fiecare la locul unde acţionează un fel de puternic al zilei, cu drepturi discreţionare, iar utilizatorii sunt dispreţuiţi deplin şi definitiv, atât timp cât nu există alternative.