La definirea grupului ţintă există tentaţia de a exagera. Se spune că un produs software va fi accesat de 500.000 de clienţi sau de 2.000.000 de clienţi pentru a impresiona, pentru a crea o imagine foarte roză asupra eficienţei cu care va fi exploatat produsul, asupra rapidităţii cu care se va recupera investiţia şi mai ales asupra dimensiunii astronomice a profitului.
Un investitor nerealist va crede ceea ce i se livrează de cei interesaţi în a-i păpa bănuţul, dar se va trezi la realitate când în loc de 500.000 de clienţi se va trezi că vor fi câţiva care vizitează şi niciunul nu cumpără.
Metodele statistice de cercetare, dacă sunt aplicate corect, vor da o imagine suficient de riguroasă asupra: - numărului membrilor din grupul ţintă,
- structurii pe categorii omogene de profiluri din grupul ţintă,
- frecvenţei cu acre membrii grupului ţintă accesează produsul software,
- vocabularului utilizat de membrii grupului ţintă,
- aşteptările la nivel de funcţionalităţi,
- tipologii de probleme la care se aşteaptă să fie rezolvate.
Prima condiţie pe care trebuie s-o îndeplinească cei ce studiază grupul ţintă este să lucreze transparent. A doua condiţie este să culeagă datele în mod profesional pentru a avea o reprezentare corectă a realităţii. A treia condiţie este ca specialiştii să nu plece cu idei preconcepute care să le dicteze concluziile înainte de a face cercetarea pe teren.
Studierea grupului ţintă are la bază date reale despre:
- numărul de persoane,
- resursele de care dispun persoanele,
- problemele de rezolvat,
- interesul faţă de mediul online,
- cum percep cetăţenii dialogul om-calculator,
- cultura digitală a celor care ar folosi produsul software,
- disponibilitatea spre accesarea resurselor noului produs,
- produse similare aflate în uz aici sau altundeva.
nimeni nu este absurd ca nivelul estimat al grupului ţintă să se suprapună cu nivelul efectiv la ultima cifră, dar a avea o eroare cu două ordine de mărime este cel puţin jenant dacă nu chiar inexplicabil, din moment ce metodele de sondare dau o eroare de plus minus 2,5% pentru eşantioane deloc greu de gestionat, ce nu depăşesc 3.000 de subiecţi. există metode foarte riguroase de a stabili dimensiunea eşantionului în funcţie de eroarea ce se doreşte a fi preconizată în rezultatul analizei.
eu aş pune mare accent pe calitatea procesului de stabilire a grupului ţintă, nu de pe poziţia de dezvoltator, căci acesta va realiza un produs software chiar şi pentru un singur client, ci de pe poziţia investitorului, căci de dimensiunea reală a grupului ţintă depind termenele de recuperare a investiţiei şi profitul încasta an de an, iar investitorul este sensibil la aceşti doi parametri.