Noi avem o vorbă: spune-mi cu cine te întovărăşeşti ca să-ţi spun cine eşti. Pentru managementul de proiecte dâmboviţean unde managerul de proiect:
- primeşte tema,
- are dată deja echipa,
- joacă între limite extrem de rigide,
- nu prea are iniţiativă,
- merge de-a valma cu cheltuielile,
- stă rău cu independenţa,
acest proverb este doar un vis frumos. Din moment ce managerul de proiect nu are libertatea de a-şi alege echipa, totul este pus sub semnul întrebării, căci el nu are cum să distribuie sarcini celor aleşi de el, ci celor pe care i-a primit în dotare. Eu am avut proiecte şi:
- am selectat cu cine am făcut oferta,
- am lucrat numai cu echipe constituite 100% de mine,
- nu am avut nici o restricţie de alcătuire,
- mi-am asumat riscurile şi responsabilităţile,
ceea ce a făcut ca procesul de alcătuire a echipei să fie la un nivel calitativ foarte bun pentru că:
- ştiam ce avem de făcut,
- cunoşteam foarte bine pe cei din echipă,
- toate elementele erau predictibile,
- nu au existat ezitări, reveniri şi refuzuri.
Mereu trebuie găsite modalităţi concrete de a face lucrurile exact cum trebuie. Dacă nu se fac aşa, surprizele nu vor înceta să apară. Să presupunem că un membru al echipei are de făcut o anumită activitate cu un anumit livrabil.
Eu am împărţit activitatea în două părţi. Prima parte a corespuns acelor operaţii în care livrabilul să fie finalizat şi predat, iar a doua parte a corespuns perfecţionării livrabilului, în aşa fel încât acesta să ajungă la un nivel în care să mai apară unele aspecte de mare fineţe sau de foarte mare complexitate, dar opţionale în raport cu cerinţele iniţiale.
Specialistul a lucrat în prima parte ştiind că va primi un salariu important dacă şi numai dacă va furniza livrabilul complet cu proces verbal de predare-primire, conform exigenţelor definite anterior, fără nici un rabat.
Pentru elementele de adăugat la livrabil salariul era important, dar nu atât de important şi de aceea nu mai reprezenta un risc major dacă specialistul nu mai se încadra în termene şi parametri. Era foarte important faptul că el realizase obiectivul stabilit prin proiect şi livrabilul îşi avea deja traiectoria lui recunoscută şi acceptată de finanţator.
Am cunoscut manageri de proiect care nu făceau aşa şi plăteau în avans colaboratorii, ca după aceea să alerge el după ei şi să-i roage să predea livrabile, care de cele mai multe ori erau de slabă calitate, căci din moment ce plata se făcuse în avans, interesul executantului a scăzut dramatic.
Nu vreau să scriu aici despre echipele puse pe tavă managerului de proiect, căci acesta este restricţionat din toate părţile şi la un proces de slabă calitate în alcătuirea echipei, evident, calitatea echipei este pusă sub semnul întrebării şi o dată cu ea, este pus sub semnul întrebării proiectul însuşi.
Faptul că pe Dâmboviţa se mimează managementul de proiecte se vede de la o poştă prin:
- calitatea deplorabilă a execuţiilor,
- costurile nesimţit de mari la care se execută proiecte,
- întinderea pe intervale de timp nepermis de mari a lucrărilor,
- derularea în condiţii arbitrare a activităţilor,
- nenumăratele studii de fezabilitate care nu folosesc la nimic,
- lipsa unei finalizări măsurabile prin indicatori precis calculaţi,
- nesusţinerea proiectului după ce s-a terminat finanţarea.
Fără o schimbare radicală de atitudine şi fără a impune o diviziune a muncii, în sensul că managerul de proiect nu este şi cel care semnează livrabile realizate integral de alţii în calitate de co-autor, se va produce acelaşi talmeş-balmeş dâmboviţean, care este mai degrabă o caricaturizare a managementului de proiecte şi nu management de proiect unde peste 97% din cheltuieli sun cheltuieli direct în timp ce la noi cheltuielile indirecte depăşesc demult 45% dacă nu 60%, ceea ce este de-a dreptul grotesc.
La realizarea proiectelor pentru produse software, cu atât mai mult constituirea echipei este mai importantă, cu cât se ştie că peste 90% din valoarea produsului este dată de salariile specialiştilor care trebuie să fie de înaltă clasă, care să execute activităţile strict prin respectarea de standarde şi să-şi asume responsabilităţi la cote de exigenţă foarte ridicate.