Cine vrea să aibă succes în piaţă cu un produs software, trebuie să gândească aşa cum o fac babele la biserică. Se uită şi ele la ceea ce face cel din faţa lor şi fac şi ele exact ceea ce face acela.
Altfel spus, dacă există un produs software de mare succes care are o structură de interfaţă anume, orice dezvoltaqtor se va strădui să preia cât mai multe elemente din acea interfaţă, pentru a uşura munca utilizatorilor care sunt deja familiarizaţi să lucreze într-un anume fel. Să ne imaginăm că vrem să facem şi noi un prcesor de texte mai bun decât Microsoft Word şi chiar reuşi. fiind foarte mândri de realizarea noastră, vom face butoane de tot felul, dar la butonul office ne vine ideea de a schimba ordinea aceea new, open, save, save as, prin, prepare, send, publish, close, cu o altă dispunere, pentru că noi considerăm că altele sunt priorităţile utilizatorilor. Mai mult, ne deranjează existenţa save şi save as şi eliminăm save căci zicem noi că suprascrierea este tot o salvare. Utilizatorii obişnuiţi cu butoanele de la Microsoft Word, vor respinge procesorul nostru de texte, căci obişnuinţa lor de a lucra cu acea listă, este a doua natură. Dacă ne mai vine ideea creaţă să inter-schimbăm butoanele Insert cu Home între ele deja să nu ne mai aşteptăm ca utilizatorii să prefere produsul nostru.
A asigura continuitatea nu este dovadă de slăbiciune din partea unui dezvoltator, ci este dovadă de inteligenţă că-şi asigură acceptarea produsului de către clienţi familiarizaţi cu produse cu interfeţe similare şi este, de asemenea, dovadă de respect faţă de clienţii care deja şi-au format un stil de lucru şi au deja automatisme în derularea de fluxuri când activează aplicaţii de succes cu frecvenţă foarte mare şi-şi rezolvă problemele din prima tentativă de interacţiune om-calculator.