Cum se redactează o anonimă

Am detestat şi anonimele şi pe cei care scriu anonime. Cei ce scriu anonime sunt persoane de o laşitate exemplară, care nu ştiu altceva decât să facă rău, care nu au preocupări reale pentru a face ca lucrurile să meargă bine. Ei văd numai ceea ce alţii fac rău şi nu au curajul să spună lucrurilor pe nume, dar mai ales să scrie cu nume şi prenume cine face cunoscute fapte negative de care ei au cunoştinţă. ceea ce ştiu, este faptul că am văzut anonime semnate cu:
Un grup de cetăţeni vigilenţi
Inginerul POPESCU Sever, deşi acesta nu există la adresa indicată
Un coleg de serviciu
Un binevoitor
O rudă a cetăţeanului IONESCU.
Anonimele au rolul lor, mai ales pe acela de a denigra o persoană, de a scoate în evidenţă şi unele lucruri negative reale, dar însoţite de multe altele care nu se adeveresc.
Partea proastă este aceea că la noi se dă curs anonimelor, ba mai mult sunt la mare preţ, ca element de plecare în a stabili puncte slabe ale celui încondeiat, puncte slabe care vor fi folosite împotriva acestuia.
Cine vrea să scrie o anonimă nu are decât să se pună în pielea celei mai abjecte persoane, încât să compună cel mai infect text referitor la un coleg, la un prieten sau chiar la o rudă foarte apropiată, în scopul de a obţine fie anularea unui concurs, fie stoparea evoluţiei profesionale, fie denigrarea pe termen lung a celui incriminat, căci undeva tot va rămâne o pată de noroi pe obrazul respectivului.
Dacă anonimele ar fi aruncate la coşul de gunoi fără a fi citite, cu siguranţă că societatea ar evolua cu mult mai bine şi lumea s-ar privi în ochi cu şi mai multă responsabilitate. Unii invocă necesitatea de a accepta anonimele doar în cazul în care acestea se referă la siguranţa naţională, căci oamenii sunt temători să spună lucruri teribile despre acest subiect şi în acelaşii timp să şi-l asume, mai ales că faptele sunt reale, grave, dar autorul este o persoană neînsemnată şi repercursiunile asupra sa ar fi groaznice. Este doar un punct de vedere. Cine are ceva de spus, trebuie să spună, dar să-şi asume totul până la capăt, este opinia mea.


Înapoi