Piercing-ul este un accesoriu care se fixeaza pe oricare parte a corpului uman. Are forme dintre cele mai variate, pornind de la o tija, un semicerc sau un inel din metal sau dintr-un material sintetic, ambele negenerand stari alergice sau alte tipuri de intoleranta. Formele, dimensiunile si materialele sunt extrem de variate si ofera un nivel foarte ridicat de personalizare. O persoana alege sa fixeze unul sau mai multe piercing-uri. Exista si excese, asa cum este cazul lui Rolf Bucholz, posesorul a nu mai putin de 453 de piercing-uri date de-a lungul timpului. El ocupa unul dintre locurile din cartea recordurilor, face vizite la televiziuni pentru a vorbi si arata performanta sa. Toate elementele care alcatuiesc un piercing, indiferent de forma si structura, se numesc bijuterii, desi numai unele sunt facute din metale pretioase si au, de asemenea, pietre pretioase.Necesitatea de a avea un pircing este date de dorinta de a transmite un mesaj, de ideia cresterii nivelului de simetrice a fetei, de a completa forme in vederea obtinerii unei definiri complete sau din dorinta de a atrage privirile, dar mai nsunt si alte ratiuni. Un piercing se fixeaza in cele mai diferite parti ale corpului, de fiecare data semnificatia fiind alta. O persoana are posibilitatea de a fixa mai multe piercing-uri. Sunt si situatii in care fixarea de piercing-uri este in exces, numarul de piese fiind de ordinul sutelor, iar posesorii lor devin curiozitati pentru cei din jur, ca sa nu spun, celebritati, in felul lor. Cei care poarta piercing atrag atentia orice s-ar spune, iar daca acesta se afla pe o zona de mare mobilitate a corpului, concentarea celor din jur scade exponential. Cu siguranta ca o persoana cu piercing fixat in limba, oricate lucruri interesante va spune, cel caruia ii vorbeste, va fi atent in proportie la 99% la miscarile bilei metalice de pe limba, iar restul de 1% ramane pentru zicerile in sine. Multe persoane aleg sa fixeze o bijuterie la nivelul
urechii, fiind o zona expusa rapid privirii.Daca este aleasa o bijuterie versatila, un piercing in
septul nazal este ascuns cu usurita atunci cand posesorul sau nu doreste ca acesta sa fie vazut. Un piercing plasat in zona
bustului este camuflat cu mare usurinta prin purtarea unei camasi si a unui maieu. Societatea accepta cu dificultate pe cei care au piercing. Una si aceeasi persoana decide sa fixeze mai multe piercing-uri la
vedere, ceea ce pentru foarte multa lume inseamna prea mult, pentru a fi acceptate. Nenumarati parinti au facut crize de nervi cand si-au vazut adolescentii venind acasa cu un cercel in ureche, fara sa inteleaga de ce s-a intamplat asa ceva, chiar daca si noii posesori ai bijuteriilor nu au o explicatie convingatoare.
Cel ce doreste sa poarte un piercing trebuie sa aiba:
- o motivatie puternita
- un mesaj de transmis
- credinta ca imaginea sa se schimba radical
- capacitatea de a infrunta societatea ostila lui
- tenacitatea de a lupta mai intai cu sine
- dorinta de a insoti transformarea cu un progres real
- elementele de a pune in concordanta noua infatisare cu comportamentul sau real.
A purta un piercing inseamna mai intai:
- a stabili zona unde va fi fixat
- a defini nivelul de siguranta
- a corela pozitia unde va fi creat canalul, corelat cu semnificatia
- a alege dimensiunea bijuteriei
- a avea puterea de a-l purta mereu si neconditionat
- a studia documentatii pentru a fi in cunostinta de cauza
- a identifica locul unde se va realiza procedura
- a evita erorile care genereaza complicatii in plan medical.
In mod uzual se zice a da un piercing pentru ca a fixa un piercing inseamna a da un canal printr-un proces de perforare a tesuturilor, dupa care are loc introducerea tijei sau inelului, iar fixarea prin insurubare sau prin strangere, este deja ultima operatie. Un piercing este dat fie intr-un salon specializat, de catre un profesionist, fie chiar de cel care doreste sa aiba asa ceva, folosind un kit de self-piercing cumparat de la magazine de profil, online. Indiferent despre loc si mod, doua lucruri sunt clare si anume:
- cunoasterea procedurii
- asigurarea mediului steril.
Orice alta abordare reprezinta o grava eroare care duce la situatii extrem de delicate, intrucat infectiile asociate unui piercing nereusit imbraca de multe ori un caracter de-a dreptul dramatic. Literatura vorbeste de asigurarea unui nivel steril cat mai ridicat, indicand solutiile in care trebuie sa stea ustensilele cu care este dat canalul, dar si bijuteriile. Se lucreaza cu manusi de unica folosinta. Locul unde este perforat tegumentul este si el foarte bine sterilizat. Multe dintre saloane spun ca asigura sterilizare 100%, lucru ce se concretizeaza prn:
- existenta de echipamente de sterilizare asa cum sunt in spitale
- folosirea de solutii cu care sunt curatate toate suprafetele
- folosirea fara rezerve a manusilor de unica folosinta
- dezinfectarea locului unde se aplica traversarea canalului
- aruncarea la cosul de gunoi a materialelor intrebuintate
- curatenia din salon
- utilizarea de prosoape de hartie pentru asezarea persoanei
- folosirea de pensete sterile pentru a apuca si manevra bijuteria sterilizata
- efectuarea de semne cu punctul de intrare si cel de iesire al branulei
- pregatirea tuturor ustensilelor ce vor fi utilizate exact asa cum fac chirurigii pentru a avea tot la dispozitie
- utilizarea substantelor ndezinfectante ori de acte ori este nevoie
- evitarea pierderii din atentie a detaliilor care asigura continuitatea lucrului in mediul steril.
Este deosebit de important ca persoana care doreste sa poarte un piercing sa se documenteze in prealabil si sa citeasca o serie de articole si chiar carti si va vedea ca asigurarea lucrului in mediu steril controlat este premisa succesului in a avea un piercing fara riscul infectiilor.
Procedurile de dat un piercing trebuie citite cu atentie si urmate cu sfintenie, pentru a nu apare situatii stresante, de infectare. Se lucreaza cu ustensile in care anumite componente sunt de unica folosinta. Citind lucrari de specialitate viitorul purtator al unui piercing va cunoaste exact pasii de parcurs de catre specialistul care-i da piercingul. In materialele de specialitate se indica:
- pasii care trebuie parcursi in ordinea fireasca
- locurile unde trebuie acordata mare atentie
- operatiunile si modul lor de efectuare corecta
- modalitatile de a folosi corect ustensilele
- greselile care apar cel mai frecvent legate mai ales de orificiul rezultat dupa strapungere
- riscurile generate de nerespectarea pasilor si de utilizarea incorecta a ustensilelor
- regimul de urmat dupa efectuarea montarii bijuteriei
- durata cat trebuie supravegheat piercingul pana la vindecarea completa
- felul in care trebuie reactionat dupa efectuarea fiecarui pas al procedurii.
Dupa ce a fost dat un piercing, beneficiarul sau trebuie sa respecte o serie de reguli de igiena perioade de timp stabilite, eliminand in acest fel riscurile de infectare.
Apar situatii in care bijuteriile sunt schimbate cu altele avand tije cu grosimi mai mari, largirea canalului fiind realizata tot de profesionisti si respectand o serie de restrictii, pentru ca largirea canalului inseamna si producerea de fisuri, iar riscurile de infectii sunt majore. Intr-o societate normala, aparitia unei persoane care are unul sau mai multe piercing-uri nu trebuie sa nasca discutii, ci trebuie considerata ca fiind o persoana oarecare, asa cum suntem noi cei fara astfel de bijuterii. Nu trebuie sa apara comentarii de niciun fel. Nu trebuie facute apostrofari, clasificari sau evaluari, nici pozitive si cu atat mai important, nici negative.
De cate ori vad o persoana care are un piercing, stau sa inteleg:
- de ce si-a dat asa ceva
- care a fost motivatia din care a ales acel loc
- ce a stat la baza alegerii piesei
- care este mesajul ce doreste a fi transmis
- daca sunt pastrate niste proportii
- existenta corelatiei intre mesaj si statutul social al posesorului
- durabilitatea fenomenului
- manifestarea unui mod alternativ de a fi al posesorului.
Exista persoane care se manifesta diferentiat, adica in anumite situatii apar cu piercing, iar in alte situatii scot bijuteria sau o ascund. Societatea nu are capacitatea de a face evaluari corecte legate de cei care se prezinta in public cu un piercing si de aceea in foarte putine cazuri va fin intalnit la un ghiseu in banca un functionar cu un piercing in spranceana sau cu un cercel. Si mai rare sunt aparitiile in corpul profesoral a uni titular care sa poarte un piercing nazal sau sub buza inferioara. In cazul unor bijuterii fixate in parti ale corpului care nu se expun in public, mai ales in situatii oficiale, niciodata nu se va sti ca persoanele considerate mai mult decat onorabile, ascund de fapt realitati tulburatoare pentru niste semeni ai lor, lipsiti de capacitatea de a intelege ca doi si cu doi nu mai fac de mult timp patru, ci fac exact cat vrea fiecare. Consider ca a avea un piercing este optiunea fiecarui individ, ca a stabili locul unde va fi fixat depinde de cat de puternic si de direct doreste posesorul sa fie mesajul pe care il transmite si mai ales care este grupul tinta caruia i se adreseaza. Chiar daca a avea un piercing inseamna atingerea unui obiectiv propriu, nu trebuie neglijat ca fiecare posesor relationeaza in cadrul unor grupuri bine delimitate, creind in acest fel noi paradigme, care il privesc in primul rand pe posesor, pentru ca el se schimba si el schimba raporturile cu ceilalti. Acum ca exista o intreaga literatura pe Internet, toata lumea trebuie sa se documenteze despre piercing si nimeni nu mai trebuie sa vorbeasca sau sa actioneze in necunostinta de cauza si sa invoce inocent un nu am stiut vinovat, caci ignoratna costa in acest caz infinit mai mult decat cateva minute de intrat pe site-uri selectate cu motorul ale google, avand cuvintul cheie piercing. Am incercat cu succes sa stau de vorba cu cativa posesori de piercing-uri discrete la sprancene, la nas, in limba sau la buze si am constatat ca sunt persoane:
- care au meserie foarte bine stapanita
- apreciate pentru ceea ce fac la locurile lor de munca
- cu un nivel de cultura cu mult peste medie
- care stiu ce vor in primul rand de ele, fara a fi critice cu cei din jur
- cu un nivel de toleranta foarte ridicat
- extrem de ingrijite
- cu obiective foarte clar definite. O analiza superficiala duce in cazul lor la abordari eronate cu pierderi de partea celor care judeca numai si numai la prima impresie, fara a intra in adancime si fara a cunoaste realitatea la nivel de detaliu.
Cei care-si dau piercing-uri doresc sa gaseasca prin acesta o cale sigura de a arata ca sunt diferiti. Oamenii sunt diferiti unii de ceilalti, prin culoarea parului, culoarea ochilor, inaltime, forma nasului, conturul buzelor, vestimentatie, gestica, mod de a vorbi, timbrul glasului, modul in care zambesc dar si prin mers. Acum exista atat de multe moduri de a copia modelele incat dorinta de a crea diferente este si mai pregnanta. Oamenii isi fac tatuaje, oamenii isi dau piercing-uri si toate acestea pentru a-si defini si mai ferm personalitatile, adica sa se vada rapid si fara posibilitatea de a se face confuzii, ca sunt diferiti, cat mai diferiti. In momentul in care un curent capata generalizare, se va gasi ceva nou care sa produca diferentieri. Asa cum masinile de mare putere nu sunt extrem de numeroase, tot asa cineva care isi da un piercing stie cu exactitate ca intra in acea multime a persoanelor care au o bijuterie 1:100 sau 1:1000 sau si mai incurajator, 1:10.000. Trebuie tinut seama de faptul ca toate au costuri in planul executiei dar mai ales in plan social si riscurile vin din toate partile. Saloanele de piercing care se respecta asigura mediul steril 100% si reusita interventiei, insa totul depinde de client, de capacitatea sa de a se proteja si mai ales de capacitatea sa de a intelege ca societatea isi cere drepturile ei, care nu sunt de neglijat, desi nimeni nu le cere cu voce tare, ci prin atitudini si manifestari uneori complice. Va mai trece foarte mult timp pana cand un privitor va aprecia ca unei persoane chiar ii sta bine un piercing in spranceana sau un inel discret in lobul urechii sau o bijuterie fina la una dintre nari.
Ca si in cazul consumul arahidelor, in cazul clor care poarta un piercing apare acea dorinta de a mai pune unul si inca unul si tot asa. Este important sa se porneasca din start de la un concept clar, fara improvizatii care apar pe parcurs, astfel incat daca apar doua sau mai multe piercing-uri, acestea sa formeze un tot unitar care accentueaza definirea unei personalitati. A pune piercing-uri la intamplare este una dintre erorile care genereaza existenta unui moment de start, fara a se sti cu certitudine care este momentul in care posesorul de piercing-uri pune capat dorintei de a avea pe corpul sau noi bijuterii. Numai asa se explica aparitia persoanelor care fixeaza pe corpul lor bijuterii care reflecta dezordinea din gandirea lor, contribuind nu la definirea unor caracteristici pozitive, ci din contra evidentiind haosul deja existent si mai mult, lipsa de progres in a trece la un alt nivel care sa lase in urma acele ezitari de dinainte. Asa cum exista un limbaj al trupului, asa cum coafura, cum barba definesc un om, tot asa si multitudinea de piercing-uri arata daca posesorul lor este preocupat de dinamica pozitica a personalitatii sale sau din contra, prin a purta un piercing declara inceputul unui razboi cu toti cei din jur, fara a avea un motiv declarat, ci pur si simplu, de a duce batalii nenumarate si nejustificate cu inamici invizibili, cautand sa evite pericole si absurde si nereale, dar deosebit de importante pentru fiecare clipa a existentei sale. Un piercing evidentiaza o atitudine, iar decizia de a avea o bijuterie la vedere este semnul prin care o persoana isi manifesta independenta fata de cei din jur. Nivelul acestei independente este dat si de dimensiunea bijuteriei dar si de pozitia acesteia. In cazul unei alegeri neadecvate fie a pozitiei sie a dimensiunii, un piercing inseamna in ochii multora un act de sfidare, inacceptabil si rapid sanctionat cu brutalitate.
In documentarea mea, am observat ca in toate orasele din Europa pe strazile cele mai circulate exista saloane de piercing. In USA, asemenea saloane exista in marle mall-uri. In toate exista posibilitatea de a vedea cum se lucreaza, pentru ca asemeni restaurantelor cu bucataria deschisa unde clientii vad cum sunt pregatire mancarurile comandate, aici se vede ca se lucreaza corect dupa proceduri, ca este curat si mai ales este o curatenie stralucitoare. Am facut comparatii cu ceea ce exista pe la noi. daca prin Bucuresti intri intr-un salon, cineva acre vorbeste la telefonul mobil, sictirit te intreaba, daca are chef ce vrei, in timp ce acolo esti abordat direct si politicos care este scopul intrarii acolo. Daca spui ca vrei sa vezi ce si cum, esti invitat sa te asezi si vezi ce si cum. Acolo vezi cum specialistii isi pun manusi, cum si le schimba, cum desfac pungulitele cu ustensile sau bijuterii, cum dau cu dezinfectant ori de cate ori e nevoie dar si de mai multe ori decat atat. Ei nu comenteaza, nu discuta despre ce au lucrat cei de dinaintea lor, ci aplica procedurile, dupa ce s-au convins ca clientul a inteles totul si merge mai departe. Se discuta si despre preturi, care se afla intr-un tabel la vedere si care nu se negociaza. Ca si la sporturile populare, specialistul are el insusi piercing-uri, fiind in acest fel ceva mai convingator decat cei care vorbesc despre lucruri netraite, stiute din carti sau din parerile altora.
Bijuteriile se gasesc in magazine specializate sau se comanda la magazine online sau se gasesc chiar la saloane. este important ca in toate cazurile sa existe certitudinea ca sunt sterilizate. Preturile sunt variabile functie de material si mai ales functie de dimensiune. Inainte de a alege bijuteria, viitorul posesor de piercing trebuie sa citeasca cu mare atentie literatura si sa se convinga ca prima bijuterie trebuie sa aiba o tija cu grosume de 1,2mm iar in timp grosimea va creste, iar largirea canalului este realizata tot intr-un salon la fel de steril, cu o ustensila simpla dar performanta.
Cei care-si dau singuri un piercing - self piercing getting- trebuie sa fie niste caractere puternice si mai ales trebuie sa aiba convingerea ca stiu ceea ce fac si isi asuma toate riscurile. Exista kit-uri pentru self-piercing, exista toate materialele care permit obtinerea unul nivel maxim de sterilizare pentru intreg procesul. O astfel de abordare are neajunsul ca daca se stabileste cu exactitate punctul de intrare al branulei, despre punctul de iesire este mai greu de a fi gestionat, pentru ca traiectoria acsteia are nenumarate variabile, durerea sau aparitia sangelui jucand un rol major. Crearea unei distante de cativa milimetri intre punctul efectiv de iesire al branulei si cel stabilit are de cele mai multe ori efecte nedorite, mai ales cand cel care efectueaza self-piercing este extrem de exigent in ceea ce priveste rezultatul final. Intrucat cea mai scumpa manopera este de 80€, consider ca nu se justifica o astfel de abordare, chiar daca exista alte considerente de ordin nefinanciar care directioneaza spre self-piercing. Mana unui specialist are darul de a determina executia procedurii o singura data, in timp ce in cazul de self-piercing datorita ezitarilor privind fixarea bijuteriei la punctul de iesire al branulei, tija nu urmareste deplasarea branulei, cu toate complicatiile generate de traversarea unui canal cu dinamica accelerata de restrangere a circumferintei. Trebuie spus ca specialistul are o viteza foarte mare de actiune, in timp ce lipsa de experienta a celui care da self-piercing determina prelungirea unor stari dureroase care nu fac parte din agenda initiala a dorintelor care au fundamentat definirea obiectivului.
Concluzie: la sala de culturism din 20 de persoane care au piercing 18 isi duc greutatile si discurile pe stativ, 20 lasa aparatele fara sarcina, in timp ce din 20 de persoane fara, 16 lasa greutatile si discurile aruncate, iar 18 lasa aparatele cu sarcina.
