Artistii de la curte, ca slugi


Dupa venirea comunistilor la putere, lipseau:
- pictorii care sa arate ce face noua societate
- poetii care sa cante ceea ce face noua oranduire
- prozatorii care sa redea faptele care se implinesc in noile vremi
- sculptorii care sa aduca in metal omul cel nou
- actorii care sa joace chipul luminos al noului om.
Cum nu exista padure fara uscaturi, ca ciupercile dupa ploaie, si-au facut aparitia si cozile de topor.
Premiul de stat insemna o suma uriasa la acea vreme, cam 25.000 lei zic unii.
O casa mare era cam 20.000 lei.
Cu bani se cumapara orice.
Case. pamanturi. Bijuteri. Mai ales suflete si constiinte.
Scriitori respectabili au vazut de unde bate vantul si s-au reorientat.
Asa a aparut romanul Mitrea Cocor, asa s-au nascut versuri dintre cele mai bizare, care azi nu rezista niciunui criteriu estetic.
Despre celelalte arte ce sa se mai spuna.
In valea cucului piesa mai proasta de atat nu se putea, nici cei mai mari slujitori ai scenei romanesti n-au salvat-o.
Monstruozitatile au inceput sa ocupe pe post de statui, parcuri si strazi.
Nu a ramas nimic neviolat de indrazneala fara rusine a impostorilor in ale artei.
Scriitori de doi lei au inundat spatiul literar si au produs maculatura cat pentru doua mii de ani.
Nu se mai cunosc cazuri in care sa fie scosi din literatura scriitori ca aici, asa cum este scos un dinte din gura.
Valorile noi au facut sqa paleasca si umbra de constructie care se realizase intr-o literatura si asa foarte saraca.
Acolo unde la 1700 nu exista o opera ca lumea, deja se considera inflatie de valori si trebuiau cenzurati scriitori ca Eminescu, Goga, Blaga, iar Maiorescu cu arta fara fond trebuia redus la tacere.
Lucrurile au luat o turnura de-a dreptul violenta dupa 1970 cand toate pocitaniile au vazut ca este rost de supt o vaca grasa, prin adresare directa spre cel care se voia cantat, sculptat, pictat, gadilat, adulat, laudat, pupat, botezat si cate si mai cate, pe bani adevarati.
Existau unii care ceea ce visau noaptea si care spuneau ca au avut acces la ins, puneau in opera.
Doar pomeneau ca i-ar placea oarece, ca si-ar dori oarece, ca o cohorta de hamesiti se si napusteau si faceau bici din te miri ce care mai si plesnea...
La zile aniversare era mare coada.
De se publica fistece volum omagial, se bateau fratii sa se gaseasca printre filele respectivului...
Compuneau baietii poeme, cu o inspiratie nebuna, vecina cu cea mai teribila molima.
Se facea muzica de rasunau stadioanele.
Si acum mai traiesc inca acei nerusinati care au poluat vazduhul cu mizeriile lor sonore.
Mai sunt inca printre noi si gunoaiele care au mazgalit versuri pentru acele muzucarii.
Unii chiar s-au vazut ostracizati, altii marginalizati.
cand au fost dati laoparte de la bucate, bineanteles ca au luat calea haiduyciei disidente.
Cine a fost reprezentantul personal al prezidentului care i-a dus scrisoare lui Boumediene?
Cine a scris Lazar de la ...Fusca?
Cine a scris despre cel mare si cel viteaza, ca treaz se presupune ca era?
Cantecul cui a fost cantat pe stadion si la Pekin?
Dar lucrurile concrete sunt binevenite.
Aparuta la Editura Scrisul Romanesc in anul 1989, cartea de piesie a lui Mihai Dutescu, s-a dovedit a fi un exemplu de ce nu trebuie sa fie un artist, un poet.
Cu costul de 13 lei, parca predestinat, a oferit celui ce citea asa ceva o mostra de insailari precum:
- August romanesc
- Epoca NC
- Congresul noua
- Omagiu
ca dovada a ceea ce inseamna un individ care doreste sa siluiasca constiinte atunci cand pe Elena o numea mama devotata, simbol al omeniei, savant, carturar cu zambet de soare, cea care deschide poarta pacii, etc. etc etc.
Dupa ce face o incursiune in milenara istorie, chestie cu Traian, de la pagina 11 pana la pagina 14 inclusiv, acest Mihai Dutescu, nu osteneste in a zice tot felul de ziceri, dintre care asta cu:
mileniile noastre, cate sunt,
printr-o conjunctie fericita,
aidoma stelelor care
se intalnesc
o singura data cu soarele
l-au nascut pe marele barbat
pe eroul...
 ca o alta bazaconie nu se putea a fi gandita si mai ales, mazgalita si data la tipar.
Ca sa ce?
Nu l-am inteles pe fondatorul Madrigalului cum s-a putut cobora sa compuna chiar chestii dedicate lui NC....
Mi-l amintesc cum la sala Radio, plin de o modestie de prost gust, intr-o sala aproape goala, chinuia pe madrigalisti cu porcarioara lui inchinata lui...
A doua zi pe postul de 2 ore tv, tot el, tot cu corul lui, pe Valea Jiului, la mineri se proiducea, vai lui, cu aceeasi ... Toate se afla in volumul CANTECE PENTRU TINERET, tiparit de UTC in 1967 la tipografia Informatia in 80140 exemplare, comanda 1665A, nr. 18874.
Poeta aceasta, cu trecut oarecum glorios, cu poezioare cuminti, s-a dat si ea in stamba, nevinovat insa, compunand versuri pentru un cantecel anostacel...
La fiecare moment de 60, 65 si tot asa, scriitorii, tucalarii epocii, se zbuciumau sa se arate cat sunt ei de indragostiti de iubitul si de stimatul...
Se inghesuiau sa publice un volum.
Scriau chestii de vomita si cel mai insensibil la duhori si mataraiele din morgi.
Se intreceau sa-si arate iubirea, respectul sitot ce are omul mai intim si de nearatat.
Si ca sa se vada cat de rau stateau lucrurile, in continuare se dau nume si pagini din volumul de 26 lei, dublul lui 13 de la Dutescu, cu 389 de pagini, publicat in 1988 la Casa Scanteii sub comanda 80014/14.01.1988
Eugen TEODORU 356
Mircea TOMUS 359
Alex. STEFANESCU 352
Al. RAICU 313
IOn NICOLESCU 274
Cleopatra LORINTIU 227
Gheorghe ISTRATE 203
Carolina ILICA 199
Zoe DUMITRESCU-BUSULENGA 138
Nicolae DRAGOS 117
Daniela CRASNARU 108
Costanta BUZEA 74
Mircea NEDELCIU 265
Alexandru BALACI 25
Cine chiar vrea sa vada pana unde mergea prostitutia, sa se convinga citind aceste mostre de expunere de bunavoie la taraba, a gandului.
nnnnn
Cu oarece momente aniversare, slugile se intreceau sa pupe dreapta si mai ales sa glasuiasca in cuvinte care oricine se intreaba cum au putut sa fie alaturate in acest fel.
Daca titlul are in el asemenea cuvinte, inseamna ca restul este usor de imaginat.
Revolutionar de profesie(pg4), inteligenta sclipitoare(pg5),importanta vitala(pg 5),epoca noua, eroica(pg 6), viata eroica (pg 14), eroicei sale activitati (pg 14) marele forum(pg 6 si pg 12), munca eroica (pg 7), temelia trainica (pg10), datoria cea mai inalta (pg 13), rolul decisiv (pg 15). Dupa aceea, avand in vedere ca pe 7 ianuarie era ziua sotiei sotului, MM-ul nu pregeta in a-i dedica paginile 13-20, in acelaSI STIL DITIRAMBIC SI STUPID.
Scriitorii nu au pierdut niciun prilej de a linge ba partidul, ba poe conducator, ba pe cine mai apucau si ei dar cu conditia de a plati bine.
Cand PCR a facut 65 de anisori baturi pe muchie, hop si scriitorii s-au dezlantuit intr-un OMAGIU...

Amestecati de-a valma, marii clasici cu pispireii literelor, pentru a da o oaresce autenticitate si justificare demersului, toti pareau o apa si un pamant.
Ia sa vedem oceva din zicerile lor...
Cat talent pe fomeia asta de a lovit-o sa faca rima intre parTID si RID.
De ce nu zid?
Chestia cu ochii spre mana este mortala...
Merita ca parintii sa-si tortureze copiii pentru a-i invata aceasta mica porcarioara in loc de banala catelus cu parul cret.... Dar cata suferinta pe vasnica anticomunista ca nu i-a fost legata de gat si ei cravata de pionier.
Cata durere prelunginta in veac...
dar cata lipsa de har in aceste versuri in care castani rimeaza cu ani, colectiv rimeaza cu festiv, definitiv siprejos cu orgolios si luminos
Mi-e jena sa-i mai enumar pe toti pupatoristii intr-un tabel, dar nu putem sa nu remarcam niste potriveli de nume: Mircea VAIDA si Radu VAIDA, Mihai STOIAN si Niculae STOIAN, Dan ROTARU si Nicolae ROTARU Mihnea GHEORGHIU si Virgil GHEORGHIU.
Sa fie numai o obsesie asupra familismelor...
Si Augustin Buzura mergea aici cu fruntea sus prin timp.
Si Mircea Dinescu glasuia destul de neutru ceva cde aici.

Cand NC a facut 50 de ani de activitate revolutionara, pac si scriitorii, au fatat un Omagiu.
Scriitorasul Radu Cosasu, cu atitudine ff clara acu' a mazgalit in acest volumoi:
Au mai fost si alte banalitati emise de ins.
Baba aia smintita care iesa din tancheta oripilata de ce i-a facut odiosul, iata cum il ura pe acesta de ziua lui:
Cel care si-a facut chip cioplit in curte, Paul Everac, se destainuia si el.
Personaj care a ajuns sa-si citeasca tabletele seara la TVR cand era director general.
Mai mult, crezandu-se mare si tare a reusit performanta sa faca si Revelion acolo, pentru a-i adormi pe invitati cu aiurelile lui.
Treaba a mer foarte adanc.
Fiecare individ, pe pozitia lui se simtea dator sa faca ceva care sa arate cat de implicat este in a canta pe cineva anume.
Si la nivelul sectoarelor Bucurestilor, se organizau ziceri de ziceri.
Una dintre ele era in Parcul Libertatii.
Se bagau in fata nu numai compozitorii vanduti gata, ci si persoane normale, elevi, muncitori, tineri utecisti.
Ne imaginam cum sunt azi acei tineri care atunci faceau acele lucruri considerate de altii obisnuite.
Daca depuneau zel atunci ca element al educatiei primite, s-a sters intrutotul din mintea lor acel comportament, acea stare de a fi?
Cantecul cel mai cantat pe toate stadioanele, in toate pietele, in toate spectatolele Tv, in strainatate, era cel cu muzica compusa de un George Grigoriu, care dupa Revolutie a avut ceva iesiri in presa sa zica ceva despre oprimarea sa....
Pardon?!

aaaa .

revenire