CURATENIA DE DUPA PLECARE...

	A existat un obicei. De a oferi o carte cu dedicatie. Era un gest. Sau era un fel de a se baga in seama autorul daca se adresa unei persoane importante
	La foarte multi era un prilej de a arata umilinta, slugarnicie si o exagerare a pretuirii pe care o aratau persoanei careia ii dadeau carte.
	La altii, din contra era un mesaj civilizat, de simpatie prin care autorul arata ca a incheiat un drum, se bucura si doreste sa imparta bucuria cu cei din jur.
	Daca insa adresantul lua calea exilului, asa cum canteretilor li se retrageau discurile, scriitorilor li se retrageau cartile din librarii, cei care trimeteau carti cu autografe, incepeau sa aiba insomnii. Trebuiau sterse urmele pretuirii sau alte fraze care nu-si mai aveau semnificatia de dinainte... Se trecea la curatenie...
	Se intra in biroul celui fugit. Se luau cartile primite in dar, una cate una si se rupeau paginile cu dedicatie. Era un fel de igiena a celor care facusera imprudenta de a oferi un dar unui personaj care in final se dovedea altfel...
	Si la Revolutie din Decembrie s-au gasit unii care sa faca tot o astfel de curatenie. Trebuia sa dispara toate poezioarele inchinate, toate manifestarile de gratitudine. Personajul intrase in disgratie si orice text se folosea impotriva celui care l-a ticluit.
	Asa ca, dupa cautari si zbuciumuri, tot textierul de complezenta sau de maniera, rasufla usurat, cand afla ca s-a facut curatenie. Lipsea un detaliu. Unde si mai ales cine a aruncat gunoiul rezultat... Daca nesansa a vrut ca el sa nu dispara, a devenit o marturie peste ani a spiritului ce se ascunde. Ce nu se vede, nu exdista.
	Nu trebuia sa vina cineva sa spuna ceva. Initiativa este o caracteristica a multora. Initiativa de a curata, de a introduce cuvinte care feresc de implicatii, care lasa loc la interpretari. Fata de gunoierul care starneste praful cu matura lui de bete, aspiratorul curateniei de autografe este mult mai rafinat, praful sau este mult mai nociv.

revenire