AnonimeleIn medii foarte elevate se practica trimiterea de scrisori catre toate directiile. Se trimit scrisori catre director. Se trimit scrisori catre primar. Se trimit scrisori catre prefect. Se trimit scrisori catre ministru. Se trimit scrisori catre seful guvernului. Se trimit scrisori catre presedintele tarii. Se trimit scrisori catre presa. Se trimit scrisori catre justitie. Nu este rau ca lumea se antreneaza in cizelarea stilului, astfel incat expunerea sa fie: - clara - concisa - la obiect. Rau este ca foarte multe dintre scrisori sunt anonime. Adica nu sunt semnate. Sau sunt semnate: un om de bine, un grup de cetatenti, un cetatean vigilent, o persoana dezinteresata. Sunt situatii in care se da un nume fictiv sau o adresa fictiva. Exista si cazuri ceva mai speciale, cand o persoana trimite o scrisoare semnata cu numele altei persoane, cu coordonatele acelei persoane. Scrisoarea anonima se trimite atunci cand: - cineva doreste sa semnaleze un pericol si se teme de represaliile care apar atunci cand este identificat de catre cei care genereaza pericolul, ca fiind autorul denuntului; - o persoana denigreaza un coleg in vederea obtinerii unui avantaj rapid si direct; cand se organizeaza concursuri si sunt mai multi candidati pe un post, o cale de a creste sansele ocuparii consta in a elimina contracandidatul; una dintre modalitati este de a scrie intr-o anonima unele detalii compromitatoare care prin verificare se dovedesc a fi adevarate; pentru a-si crea un avantaj mai ales de imagine autorul scrisorii nu semneaza, ci numai semnaleaza fapte reale; - o persoana calomniaza o alta persoana sau un grup de persoane, lucru realizabil numai si numai printr-o scrisoare anonima; se p ractica acest mod de a se manifesta al unora pentru a obtine ceva avantaje prin caderea in imagine a unui coleg, a unui contracandidat, a unui dusman si de ce nu, a celui mai bun prieten sau altfel spus, a binefacatorului; - din lipsa de curaj, o persoana doreste sa semnaleze nereguli in activitatea unui coleg sau a unui sef; se stie, ca in mod aberant petitia unei persoane ajunge sa fie judecata chiar de catre cel care este implicat in text ca fiind generatorul de incalcari ale legilor si regulamentelor; - cineva doreste sa intrerupa pentru un timp bunul mers al lucrurilor trimitand o anonima in care sunt inventate fapte si situatii insotite de nereguli; tracasarea ce apare pe durata verificarilor are menirea de a perturba, fara sa se stie cine este autorul, intreaga activitate dintr-un compartiment. Exista publicatii care au tiparit pe frontispiciu ca scrisorile anonime nu sunt luate in considerare. Totusi, sunt sefi care incurajeaza trimiterea de anonime ca sursa sigura de tensionare a raporturilor dintre subalterni si modalitate sigura de a asigura dominarea unui grup mai ales eterogen, in care interesele individuale sunt extrem de puternice. In mod normal, anonimele nu ar trebui luate in considerare. Daca se trimite o scrisoare catre X, acesta trebuie: - sa se asigure ca persoana Y chiar a trimis scrisoarea - sa constate ca tipologia de problema este de competenta sa - sa stie ca exista o cale sigura de a da o solutie reala, nu o solutie formala problemei - sa constate ca persoana care adreseaza scrisoarea este onesta si problema are un caracter real. Climatul existent la nivelul organizatieie trebuie sa fie astfel definit incat scrisoarea este chiar ultima forma de adresare intre persoane. Toate celelalte forme de a solicita o rezolvare pentru o problema au fost epuizate. AnonimiiAnonimii sunt persoane numai aparent obisnuite. Anonimii sunt numai aparent niste persoane respectabile. Anonimii sunt numai aparent persoane oneste. Analizand continutul unor anonime, rezulta cu foarte mare claritate ca anonimii sunt: - persoane inclinate in a face rau altora, ca forma de existenta proprie - lipsite de curaj prin aceea ca nu-si asuma ceea ce scriu - calomniatori cu talent literar pronuntat - duplicitari prin faptul ca pe de o parte scriu despre o persoana lucruri absolut mizerabile si pe de alta parte isi arata prietenia neconditionata acestora - slabi prin faptul ca isi concentreaza eforturile spre directii neproductive - ineficienti pentru ca toti cei care urmaresc eficienta isi creaza premisele pentru evolutie prin competitie deschisa - mediocdri care ridica stacheta de performanta foarte sus pentru ceiu din jur, coborand-o la un nivel sub limite adimisibile pentru ei - indecisi in primul rand cu selectiile legate de propriile lor evolutii, directionarile fiind indreptate spre zone unde nu au pricepere sau nu au calificarea necesara; este situatia in care postul, comparat cu o pararie mult prea mare pentru capul sau; nu realizeaza discrepanta dintre ceea ce merita si ceea ce cere si atunci doreste ca nici cel mai bun sa nu evolueze daca nu evolueaza el; - lipsiti de caracter intrucat prin pozitia de anonim considera ca dispun de tot ceea ce este necesar pentru a adresa invective, pentru a critica, pentru a spune sub forme neadecvate ceea ce nu-i convine despre persoana careia ii adreseaza anonima; - persoane cu grave probleme de comportament mai ales atunci cand anonima are dimensiuni foarte mari, ocupand de la 10 pagini in sus; a compune un astfel de text kilometric necesita timp, energie, imaginatie si mai alesw o anumita determinare; o persoana care are placerea de a scrie o anonima de 5 - 15 pagini, care consuma 2 - 10 ore pentru o astfel de activitate, ori este un om care stie mari adevariru pe care doreste sa le faca cunoscute celor in drept, ori este o persoana care nu are altceva de facut decat sa compuna texte nesemnate. Anonimii devin in timpul redactarii scrisorii, evident, anonima: - curajosi, avand toata disponibilitatea de a lua in piept marile adevaruri, de a se lupta cu hidra coruptiei, de a tine in mana stindardul dreptatii, de a tine balanta in echilibru, de a fi justitiari; - principiali, nesuportandu-i pe toti cei care incalca regulile; numai din principialitate ei doresc sa aduca la cunostinta sefului cel mare anumite aspecte; altfel, el ar trece pe langa ele, dar nu este nepasator cand vede ca se incalca principii de catre colegi, de catre vecini, de catre prieteni si de ce nu, de catre sotie sau de catre sot, daca anonimul este sotia anonima; - puternici, nestandu-le in cale niciun obstacol, oricat de mare ar fi; numai sevele puterii netarmurite ii determine sa ia taurul de coarne si sa se lupte cu el in fraze mestesugite in care se separa clar binele de rau, ei fiind binele si cei despre care se face referire ca obiect de baza intr-o scrisoare anonima, reprezinta raul, care trebuie curmat, nu de el, cide lege, de cei drepti care apara legea, care-i apara pe cei multi in numele unor idealuri, chiar marete sau cam asa ceva; - vigilenti, nescapandu-le nici un aspect cat de mic prin care sa se vada ca cei despre care se scrie fac rau, gandesc rau, nu au principii si duc organizatia de rapa, doresc sa ocupe functii nemeritate, aduc atingere unor idealuri, unor strategii si distruc cu buna stiinta oarece; - dezinteresati intrucat obiectivul anonimei nu este altul decat acela de a indrepta un lucru, un singur lucru, adica persoana descrisa acolo sa fie dovedita ca a facut ceea ce este scris sau cel putin sa se stie ca acea persoana este sub lupa unei analize, caci numai acest fapt face atingere imaginii acelei persoane; daca in targ se aude pe la colturi ceva, clar ca imaginea celui despre care se vorbeste, chiar cu admiratie daca se spune ceva, nu mai este imaculata; ori intr-o anonima nu se aduc laude, nu se invoca unele calitati; anonima este facuta spre a improsca cu noroi, spre a demola si mai ales spre a conduce spre un obiectiv sigur si anume, spre a face loc celui care a scris-o; - analitici, avand capacitatea de a etapiza derularea evenimentelor, de a argumenta intreaga expunere si de a face demersul logic, convingator si mai ales usor de parcurs, presarat cu picanterii pentru a fi atractiv, alert si mai ales simplu; - hotarati in a incepe si mai ales in a duce la sfarsit elaborarea, recitirea si efectuarea de corectii, de imbunatatiri; scrisoarea anonima nu este scrisa dintr-o rasuflare; este redactata pe etape, are o perioada de decantare si mai ales de rafinare a expresiilor, astfel incat sa nu tradeze patima si mai ales sa nu se intuiasca adevaratul motiv din care se elaboreaza o astfel de productie literara. Mediul academic este bantuit de astfel de manifestari. Persoane rafinate care de la catedra pozeaza in savanti, truditori in ale cercetarii, educatori, modele, persoane culte, instruite, cu doctorate, cu participari la congrese, cu aparitii la televiziune, cu luari de cuvant in adunari din care rezulta ca sunt cei mai buni de pe pamant, truditorii universitari au printre ei niste adevarati mari maestri in ale elaborarii de anonime. Ei stapanesc marea arta de a se ascunde dupa un nume fals sau pur si simplu dupa un text transmis pe e-mail. Ei stiu sa argumenteze ca nimeni altcineva cum sta treaba cu un coleg, cu o anumita situatie, astfel incat, pe pagini multe, cu si mai multe reveniri, aduc detalii exceptionale, din care sa rezulte ca propunerile pe care le fac sunt corecte si decidentul sa nu stea pe ganduri, sa treaca la fapte si sa execute litera cu litera ceea ce ei cer acolo in mizeriile lor de texte. Acum nu se prea mai poarta anonimele ca nu sunt locuri inguste in zona promovarilor. La aparitia de locuri inguste la promovari, ce mai distractie!... Se nasc mari naratori. Apar mici bijuterii literare, din care un eventual contracandidat este desfiintat punct cu punct, fara mila, cu aparent dezinteres, numai pentru a se sti cine este respectivul si mai ales ce hram poarta. In preajma alegerilor universitare exista o mare vanzoleala. Taberele se grupeaza sau se regrupeaza. Se apeleaza la presa dar si la anonime, de tot felul si spre toate directiile. Cred ca mai exista e-mailurile unuia P. care il priveau pe un mare profesor plecat in Canada. Mediocrul care se e-mailea, vroia si el ceva: cumulul respectivului, nefericitul nu avea puterea sa inteleaga ca profesorul plecat era totusi cineva iar el era un paduche. AnonimatulAnonimatul este un mediu. Anonomatul este un climat. Anonimatul este un mod de a fi. Persoanele fac declaratii sub rezerva anonimatului. Marile dezvaluiri din care au cazut capete incoronate si s-au prabusit jilturi inalte s-au facut de catre persoane care au dorit sa-si pastreze anonimatul. Nu erau anonimi dar pentru marele public numele lor ramane necunoscut. Ei sunt anonimi numai intr-un context dat. Sunt oameni din sistemul pe care-l denunta. Sunt curajosi ca dezvaluie problematica. Sunt curajosi pentru ca sunt identificati de cei carora le fac dezvaluiri. Numai un grup foarte restrans stiu numele celui care face dezvaluirea. In rest el este un anonim, traieste sub rezerva anonimatului. Numai o astfel de conditionare determina aparitia marilor dezvaluiri, a marilor evenimente, a socurilor de la varful structurilor organizationale. Sunt situatii cand anonimatul dispare. Fie persoana care si-a dorit aceasta stare intrerupe conditionarea, fie cand lucrurile iau o turnura ce impun aparitia sursei dezvaluirii. Anonimatul este ca noaptea, negru, din care nu se vede nimic. Ce nu se vede nu este identificat. Cine nu este identificat, nu i se foloseste numele. Anonimatul este forma perfecta de a-l proteja pe cel care stie ceva si spune acel ceva pentru a atinge un obiectiv, el sau obiectivul sa fie atins de altii. Anonimatul se construieste. Nu este un dat sigur. Sunt foarte multe modalitati de a cladi anonimatul. Informatia este data de la un telefon public. Materialul este depus la cutia postala. Documentele compromitatoare, in copie sunt trimise spre mai multe directii si se gaseste o modalitate, ca in filme, o casuta postala sau o caseta de bagaje, unde se pun originalele. Se construieste un sistem de asigurare a aparitiei originalelor in cazul in care persoanei care doreste sa ramana anonima i se intampla ceva atunci cand se scurtcircuiteaza conditionarile de ramanere in anonimat. Anonimatul presupune un sistem de garantii oferite, existenta cuvantului dat si multe alte principii care atat pentru cei care se ocupa de anonime, cat mai ales, pentru cei care folosesc anonimele, reprezinta lucruri necunoscute sau de neconceput ca fel de a fi. IncurajarileIncurajarile sunt in doua directii. Prima directie vizeaza sefii care doresc tensiune in colectivitatile pe care le conduc, pentru a le domina. Acestia incurajaza pe subalterni sa vina sa spuna orice despre colegi, folosesc continutul din anonime si le incurajaza sa circule si sa prolifereze. A doua incurajare vizeaza de fapt incurajarea de a adresa scrisori numai de catre cei care au curajul sa le semneze. Este vorba de fapt de a descuraja elaborarea de scrisori anonine, prin aceea ca scrisorile anonime nu trebuie citite pur si simplu. Sefii mediocri, fara rezultate isi fac in jur un grup restrans, cu care organizeaza diferite conclavuri si pun la cale orice. Cei ce nu fac parte dingrup se simt marginalizati si brusc isi gasesc pasiunea in a scrie. Anonime. Incurajarile vin prin felul in care se poarta seful, dind senzatia ca tine seama de ceea ce este scris. Micile monitorizari, verificarile fatis vizibile si ostentativ derulate, ii incurajeaza pe autorii de anonime. Numai ca anonimele la inceput merg de la subaltern despre subaltern spre sef. Odata capatat antrenamentul, anonimele capa si alte trasee, despre sef catre seful sefului direct. Maladia nu are leac si fenomenul genereaza distrugericatastrofale, din care pierd executantii. Sefii au imunitate prin antura lor de sefi. TendinteAparitia postei electronice a favorizat dezvoltarea fenomenului de scriere a anonimelor. Acum, fara a mai merge la posta, fara a mai plati timbru, oricine scrie o anonima si o trimite. Atunci cand vor apare restrictii privind comunicarea si cerintele de autentificare pentru acces vor fi obligatorii, se va sti cine si de unde s-a efectuat trimiterea. tendintele vizeaza: - analiza automata a scrisorilor in format electronic - ierarhizarea informatiei - efectuarea de analize privind expeditorul toate aceste determinand o atitudine rezervata dar realista, nu mai mult decat este necesar, anonimelor. Anonimele trebuie sa fie tratate extrem de rezervat datorita subiectului abordat, datorita momentului in care apare si mai ales datorita obiectivului urmarit. Aparitia forumurilor reprezinta in momentul de fata un mod foarte prielnic de a ascunde adevaratele identitati, mai ales acolo unde au caracter deschis, unde patrunde si participa oricine doreste. fara a exista elemente de identificare, persoanele anonime, raman anonime si deruleaza participari la forum in modul specific unui anonim in care asumarea celor scrise este o chestiune fara sens. Incurajarea anonimelor inglobeaza aspectele de regres. Nu se progreseaza cu persoane care nu au capacitatea de a-si asuma ceea ce spun, de a veni intr-o echipa sa construiasca. daca persoanele raman pe margine si chibiteaza, evident, vos spune orice despre orice. CINE NU MUNCESTE, NU GRESTESTE. Daca este analizat un procesoman sau un autor consecvent de anonime se va vedea cu ochiul liber ca: - respectivul nu stapaneste o meserie - este izolat in echipa unde lucreaza - nu are idei - nu executa bine ceea ce are de facut - comenteaza numai dupa ce s-a luat decizia la care a participat pasiv - nu are realizari - nu-l caracterizeaza faptele - este vesnic nemultumit. Cand se construieste o echip[, arta managerului este de a nu include in ea astfel de personaje, iar in caz contrar, sa nu se mire de ce apar toate relele in proiect, de ce sunt franate initiativele si de ce sefii intervin cu intrebari, cu mirari, cu nedumeriri si mai ales monitorizeaza si aspecte secundare, din teama ca managerul de proiect sa nu cumva sa faca ceea ce este scris in anonima. In mod normal trebuie sa existe un principiu si anume: sa vorbeasca despre o chestiune unul indreptatit. Datul cu parerea, lucru specific anonimelor, este pagubos. Candva, imediat dupa Revoluti in sala 2104, studentii hotarau cine sa fie si cine sa nu fie conducator de doctorat. Daca sunt intrebate 10.000 de persoane cu scaun la cap, probabil cam 6.000 isi dau cu parerea ca pentru a stabili cine sa fie conducator de doctorat sa fie persoane care fie ca au doctorat, fie persoane care stiu activitatea stiintifica a celor care isi doresc aceasta calitate. Daca cineva spune ca articolul Z nu este bun, el trebuie sa arate ca a publicat tot pe subiectul respectiv un articol si ca are cel putin 100 de citari, aspect care il face o persoana importanta in domeniu, fara ca acele citari sa fie facute de soacra domniei sale de cuscra sa, de nepoti, de fini sau de alte rude mai apropiate sau mai departate, citarile nefiind precedate sau in timpul chiuiturilor de la chefuri sau in ritm de manea... Toate personajele care daca se afla intr-o sala trebuie musai sa glasuiasca si ele ceva pentru a se afla in treaba trebuie sa se autocenzureze. Mai intai trebuie sa se prezinte si sa spuna la ce firma lucreaza. Trebuie sa spuna ca a publicat si stie despre ce este vorba sau numai zice o zicere sa nu zica lumea ca n-a zis nimic, mai ales ca pe la conferinte se serveste o cafea, un suc sau o maslina si trebuie muncite si meritate aceste mici detalii de atmosfera. Daca sunt definite principii, clar ca vor apare acele elemente care vor indrepta toate demersurile spre progres. Cel ce stie ca va fi pus la punct, anticipeaza si-si reprima abordarea care nu ofera o solutie superioara, ci numai aduce o critica, neargumentata, de cele mai multe ori. Candva, un plagiator, pe rol de canal anonim de transmisie, a intrat intr-o sala, a spus despre un referat de doctorat ca nu este bun si a plecat. Au ramas 30 de persoane sa descalceasca acea zicere acre a mers ca o anonima din moment ce nu avea argumente. Autorul necunoscut era nu glasuitorul care era doar canalul de transmisie, altcineva cu interes la a bloca acel referat. |