Noi vrem pământ!de George CoşbucFlămând şi goi, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut Şi câne eu ţi-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legamânt Să-ti fim toti câni, loveşte-n noi! Răbdam poveri, răbdam nevoi Şi ham de cai, şi jug de boi; Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci, Băieţii tu-n război ni-i duci, Pe fete ni le ceri. Înjuri ca-avem noi drag şi sfânt; Nici milă n-ai, nici crezământ! Flămânzi copiii-n drum ne mor Şi ne sfârşim de mila lor Dar toate le-am trai uşor De-ar fi pământ! De-avem un cimitir în sat, Ni-l faceţi lan, noi boi în jug, Şi-n urma lacomului plug Ies oase, şi-i păcat! Sunt oase dintr-al nostru os; Dar ce va pasă! Voi ne-aţi scos Din case goi, in ger şi-n vânt, Ne-ati scos şi mortii din mormânt; O, pentru morţi şi-al lor prinos Noi vrem pămant! Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim Că ni-or sta oasele-ntr-un loc, Că nu-şi vor, bate-ai voştri joc De noi, dacă murim. Orfani şi cei ce dragi ne sunt De-ar vrea să plânga pe-un mormânt, Ei n-or şti-n care sunt zăcem, Căci nici pentr-un mormânt n-avem Pământ - şi noi creştini suntem! Si vrem pământ! N-avem nici vreme de-nchinat, Căci vremea ni-e în mâni la voi; Avem un suflet încă-n noi Şi parcă l-aţi uitat! Aţi pus cu toţii jurământ Să n-avem drepturi şi cuvânt; Bătăi şi chinuri, când ţipăm, Obezi şi lanţ, cand ne miscam, Şi plumb, când istoviţi strigăm Că vrem pământ! Voi ce-aveţi ingropat aici? Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi, Noi mame, şi surori şi fraţi! In laţuri, venetici! Pământul nostru-i scump şi sfânt, Că el ni-e leagăn şi mormânt; Cu sânge cald l-am apărat, Şi câte ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am vărsat Noi vrem pământ! |
