Prima si cea mai mare javra era insul care jongla din umbra totul, pentru ca pe pozitia pe care o avea nu lasa sa-i scape nimic. O idee a lui a fost aceea ca tinerii absolventi care raman in invatamantul superior trebuie sa mearga in Centrul de Calcul pe care el il pastorea. Ideea nu era rea, numai ca au existat doua tipuri de repartitii guvernamentale, una pentru invatamantul superior unde eram propusi doi absolventi Doru Pascu si eu si o alta de care au beneficiat Doina Huluta si Surcel Traian, bunii mei prieteni si colegi. Ori eu aveam cu totul alte planuri in cazul in care nu raman in ASE, fara a lua in calcul Centrul de Calcul. Existau la acea vreme posturi mult mai tentante, unul fiind Comisia Guvernamentala, viitorul ICI, de unde se stia ca se pleaca sigur in Franta. Cine nu-si dorea sa faca pasi? Aud?
Fara nicio explicatie, la intoarcerea din armata jevrutele din jurul javrei mi-au impus sa ma incadrez in Centrul de Calcul ca analist. Consecintele:
- am stat acolo analist din decembrie pana in septembrie
- cele cateva luni se inmulteau cu 2/3 sa dea vechime de invatamant superior
- trecerea la catedra s-a facut cu zgomote mari si cand javra a aflat a facut urat rau de tot si nu a uitat.
repet: experienta practica este necesara. Lucru intr-un loc de excelenta si asta era Centrul de Calcul nu era un lucru rau. Dovada? din 1970 pana in Decembrie 1989 eu am avut un birou in Centru de Calcul, am lucrat la contracte, am facut cercetare acolo, pentru ca era un loc special, cu oameni speciali.
Initial am avut birou in actuala sala 2314 la biroul din dreapta de langa geam. Apoi m-am mutat la sala 2320 cu birou langa dulapul din dreapa. Acolo aveam liniste si lucram in liniste nefiind deranjat de nimeni din catedra, intrucat cei din centru erau tineri seriosi, preocupati sa faca treaba serioasa. De la unii dintre ei am invatat multe si ma mandresc cu ceea ce mi-a ramas de acolo.

O alta javra oribila era seful colectivului de informatica, un grasan cu ochii stralucitori si cu par cret, indesat si care avea meritul de a fi sustinut undeva intr-un varf de piramida. El a venit si ne-a zis ca este obligatoriu sa nu acceptam pile, sa fim corecti, sa ascultam pe studenti cu atentie, sa fim seriosi, daca vrem sa reusim un invatamant asa cum zice tovarasul, fiind vorba evident de Manea Manescu. Bineanteles, ca mic si fraier, m-am uitat in gura lui si in clipa in care a venit Fanica, un celebru ins care scuipa atunci cand iti vorbea, sa-mi propuna sa o trec pe S.....k C.....n, o studenta ignoranta dar stiutoare ca are pile sus-sus, l-am tratat cu refuz maxim, studenta obtinand 4 cu doua puncte mai mult decat merita, pentru ca profesorul de la curs a insistat sa fim indulgenti. Tarziu de tot am aflat ca Fanica nu venise de capul lui ci trimis de madame, iubirea sefului de colectiv. Seful n-a facut vorbire niciodata de faptul ca l-am infruntat, chiar indirect, dar cand s-a ivit ocazia mi-a platit-o cu varf si indesat. Eram plecat cu 100 de studenti la Cluj la practica in vara lui 1972, lucru stiut de prodecanul facultatii, de seful de catedra, de colegii din catedra. S-a facut o sedinta de catedra in Aula Magna si marele MM a uintrebat cine lipseste. Seful meu a zis: Ivan. MM a zis fara sa stea pe ganduri: dati-l afara! Asa s-a facut ca in august 1972 cand m-am intors din practica de la Cluj am aflat ca eram dat afara. Prorectorul Mircea Bulgaru, s-a spalat pe maini ca Pilat din Pont.
- Daca asa a zis tovarasul...
A ridicat din umeri si a plecat. Nu l-a interesat nimic. Norocul meu a fost ca decanul de atunci profesorul Geo Vasilescu si-a dat seama de abuz, nu mi-a semnat cererea facuta de mine sa plec prin transfer la ICI si chiar a organizat o sedinta la sala de Consiliu, actuala 2416 sa se discute cazul meu, ca eu devenisem un caz. Treaba avea o solutie simpla daca la acea sedinta de catedra nu era o mare de tipi lasi, stupizi si ignoranti care stiau despre ce era vorba si macar unul i-ar fi spus lui MM ca eu lipsesc motivat ca sunt plecat cu 100 de studenti la Cluj. cand a aflat MM despre faptul ca eram absent motivat ar fi zis:
- Voi ati gresit, voi s-o reparati!
De aceea s-a facut sedinta. Si acolo toti m-au mitraliat. N-am vazut in viata mea atata rautate si ura pe niste indivizi in frunte cu Bulgaru care se napustisera asupra mea. Javra de sef de colectiv nu contenea in a zice tot felul de chestii. Norocul meu a fost ca in sala era si profesorul Constantin Ionescu, om cu mare greutate atunci care le-a spus sa taca pentru ca debitau numai prostii. El a fost acela care mi-a permis sa zic si eu ceva. Nu stiu de unde am avut puterea sa spun ca:
- am fost trimis de prodecanul Baron cu 100 de studenti
- am stat la cluj o luna de zile
- am decontul de cheltuieli si biletele de avion cu care dovedesc existenta deplasarii
- exista un referat aprobat de la decanat si ordinul de deplasare
- deplasarea nu am facut-o de capul meu.
Cred ca am fost suficient de convingator si parca obraznic din moment ce foarte multe dintre hiene au tacut, iar profesorul Ionescu Constantin mi-a zis ca lucrurile sunt clare si ca problema mea este rezolvata. Sa vezi pe cineva ca-si cere scuze pentru faptul ca mi-au distrus concediul? Sa vezi o vorba buna? Si azi, dupa fix 40 de ani de la eveniment, colegii care mai traiesc nu au clar ce s-a intamplat ca javrei nu i-a convenit sa recunoasca marsavia la care s-a dedat, lasand sa pluteasca, asa pe undeva, ca vina este impartita. Un fel de mocirleala de-a noastra de Dambovita, ceva neaos, ancestral si mioritic, dar foarte pagubos.

O jevruta, adica asa, ceva mai mititel a fost un tip contemporan cu mine, ceva mai mic ca varsta, a carui micime, rautate si slugarnicie n-am avut cum sa le inteleg. zabovisem si eu pe la discipline de programare ani de zile dar s-a conturat ideea de a lucra la o disciplina unde el era trepadus, neavad nicio sansa sa promoveze ca era mic si doctorat nu avea. Dar erau nenumarate serii de studenti unde la acea disciplina aveau de halit cozonac vreo 4 lectori fara prea multe sughituri. dar mintea lui putina l-a dus spre a scrie un curs inpreuna cu altcineva, punand coordonator o jivina care n-a scris un rand pentru ca:
- nu avea preocupari in acea zona
- nu facea programare
- nu tinuse niciodata un curs pe acele subiecte.
Avea insa avantajul de:
- a asigura dactilografierea cursului de pe pozitia sa
- a fi palarie pentru jevruta
- a asculta cum ca nu exista ore de predare
- a decide ca nu sunt ore, pentru a-mi pune mie o talpa. Si asa a apariut acel curs la o disciplina unde si eu lucram dar unde nu am fost invitat ca lucrez, desi eu ori de cate ori a fost vorba nu am procedat astfel. De suparare am disparut vreo trei saptamani, cu acceptul conducatorului meu de doctorat si am ramas acasa si am dactilografiat pe nerasuflate un tom voluminos pe care l-am intitulat cu numele acelei discipline dar i-am zis volumul trei si ca tacamul sa fie complet, mi se pare ca mi-am pus pe coperta dr Ion Ivan, nimeni dintre cei din catedra care facusera la volumul cu coautor mascota nu aveau acest titlu...
Ani de zile jevruta aceasta n-a suportat sa fie pe planul al doilea dar viata l-a plasat acolo unde ii era locul, adica in zona lui nimeni caci acolo era locul sau. Iar tentativele sale de a colabora cu mine s-au dovedit a fi fara efect, ca la batranete sa-si dea masura orgoliului indecent printr-o autointitulare nepotrivita, care a suparat pe niste persoane care l-au slujit cu credinta, onestitate si competenta, acolo unde jevruta pastra un nivel de incompetenta crasa.

Seful de catedra era inconjurat de nenumarate slugi, ageamii si ciripitori. Avea si femei decorative cu care se jumulea in biroul sau, lucru care era de mare rasunet cand apareau fire de par blond sau saten sau brunet pe halatul sau imaculat de persoana durdulie, de bun recitator. Slugile lucrau cu asiduitate la statul de functiuni punand in aplicare politica pe interese de gasca si haleala pe la chinezesc practicata obsesiv. Daca afirm ca el era o javra, lucru are acoperire. Intr-o zi una dintre slugile sale stupide mi-a facut invitatia sa merg cu ei, adica cu el, cu seful si cu un alt gunoi, sa bem o bere la braseria de la Hotelul Dorobanti. In naivitatea mea am crezut ca mer, iau berea, mi-o platesc, o beau cu ei si pas! Realitatea a fost de doi lei. Adica seful a comandat berile, el le-a platit. M-am simtit stanjenit. Nu-mi place sa merg sa beau si sa mananc de la altii. Am acasa tot ce trebuie sau daca merg undeva imi place sa-mi platesc fara a ma simti obligat cu ceva fata de cineva. Am inceput sa discutam. la un moment dat mi-am dat seama ca incepuse cam un fel de ceremonial de preluarea mea intr-o suita de indivizi care sunt de baza pentru sef. Proba de foc era sa trec pe goarne diverse. Chiar javra a batrana mi-a cerut sa zic cate ceva despre colegi, adica sa devin turnatorul lui, infect, infam si dintr-o data sa devin in proprii mei ochi un rahat, nimic altceva. M-a deranjat, l-am refuzat. Intalnirea s-a scurtat. Am plecat si la urmatoarea sedinta, javra afland de la alticiripitori carora m-am jeluit despre incident, a dres-o zicand ca el a vrut sa ma incerce dar vezi, Doamne, eu am dat doivada de caracter. Cata mocirla, cata mizerie si in ce hazna era sa cad daca eram mai slab de inger...
Multe mizerii a facut acel om din moment ce pe usa lui de la 26?? i-au fost scrise uriciuni ca la usa cortului de catre persoane absolut civilizate cand a acapart si functia de derector al centrului si cea de sef de catedra, pana cand MM-ul i-a tras o copita de a pierdut totul, pentru porcariile facute in relatia cu omul de pe val care a aparut intre Gorbaciov si Ceusescu dintr-o eroare care l-a costat functia.

Intr-o dimineata, nea Titi m-a vazut venind cu ARO al meu cel verde D244 cu motor Brasov si cu numarul B 2 9014 si mi-a zis sa-l trag langa al lui. Asa am facut. Tronau doua super masini intr-o parcare pustie, caci lumea nu avea benzina, ca se livra pe cartela 20litri pe luna, in timp ce eu eram cu Dieselul meu pe motorina si ma lafaiam in combustibil pe care mi-l ofereau si prietenii si neprietenii. Intamplarea a facut ca o mare javra din Centrul de Calcul un ... vant, care havar nu avea de cu ce se mananca informatica dar facea pe atoatestiutorul, a vazut cele doua masini. L-a intrebat pe nea Titi ale cui sunt si a zis ca una e a lui si una aia verde e a profesorului Ivan. Javra a continuat interesandu-se ca tot cetateanul de buna credinta de unde o am, cu ce bani, de cand o am si tot asa. Nea Titi, vazandu-l asa de tampit si curios, ca sa-l faca sa-i plesneasca fierea in el, i-a zis ca o am de doua zile, ca e luata din talcioc si ca am dat o juma de milion pe ea. Javra, a receptat si s-a dus sa dea pe goarna la personal toate. Ciripea baiatul. Asa s-a facut ca am fost chemat acolo, am fost nevoit sa aduc actele si sa inchei acea delatiune de tot rasul a unui individ care mi-a demonstrat ca cei 25km de dosare de la fosta securitate nu s-au scris singuri ci i-au scris tot felul de mizerabili, tot felul de javre care erau gata-gata sa-si vanda si sufletul pentru un banut gaurit. Tot ce se dovedeste in viata este strict legat de faptul ca javrei nu i-a fost rau dupa 1989, ba din contra i-a mers bine, chiar foarte bine desi a fost primul care s-a dus la Comitetul PCR din ASE sa parasca pe toti cercetatorii care iesisera sa-i vada pe muncitorii care strigau VENTI CU NOI! de 21 decembrie pe Calea Dorobantilor. Mai mult, l-am vazut langa o participanta la congresul 14 explicand cat de mult il iubeau pionierii pe conducator si sa vorbeasca de buchetele mari de garoafe rosii oferite de tinerii utc-isti, tovarasei. Asa se scrie istoria. Cu mari personalitati, cu un popor intreg dar si cu cateva javre care latra, uneori a paguba dar vin la masa intinsa.

Eram student ina anul al cincilea si ma plictiseam in vacanta, drept care m-am dus la munca, la vanturat de grau la trior, undeva in Pitesti langa o unitate militara. Acolo munceam din greu si inghiteam la praf cat cuprinde. Am muncit o luna.

Trecuse timp suficient de cand se dadusera rezultatele la teza de matematica din clasa a X-a d la Liceul Al.Odobescu din Pitesti. Elevul P un mediocru, a luat zece la teza, spre stupefactia generala, desi in clasa erau niste fete care dedeau clasa la toti ceilalti, mariana fiind una dintre ele. Profesoara de matematica, distinsa sotie a marelui profesor M. de la liceul Balcescu - cel mai bun din oras - era gata-gata sa incheie mediile. Nu mai stiu cum s-a facut ca elevul P i-a raspuns obraznic profesoarei, aceasta s-a enervat si a izbucnit cu furie, reprosandu-i ca nu este atat de destept pe cat se da, ca i-a dat subiectele si solutiile, ca el le-a memorat si ca-l mediteaza, taticul lui fiind mare scula pe la regiunea de partid, pe la cadre. In acele vremuri cine se medita era considerat tampitul clasei. Elevii invatau singuri si numai pentru olimpici se faceau pregatiri cu profesorii de la clasa. Cei cu dare de mana mergeau cu copiii la Bucuresti, la Cluj, la Timisoara sau la Tg. Mures sa-i mediteze pentru medicina. Restul elevilor, nu se meditau si totusi reusau la facultati caci scoala era buna si elevii invatau nu memorau, gandeau nu reproduceau, aveau initiativa, nu trepadusereau, ca acum. Sa se auda atunci ca elevul Bula i-a bagat profesoarei sau profesorului 5 lei in buzunar, respectivii i-au primit si i-au mai si dat nota de trecere? Niciodata. mergeti in autobuz, in tramvai sau in metrou si veti cobora la prima statie nemaisuportand vocabularul elevilor fara uniforma si fara matricola, care sunt violenti, care au mari carente datorate maturilor debusolati si nepasatori care sunt. Aici nu stiu cine a fost javra, dar inclin ca elevul pentru ca profesoara nu avea de ales cand venea un ordin de sus si mai ales ca in contextul ei specific nu avea loc de intors, rudele ei din America atarnand nasol in balanta mediului prolectultist si cadrist de atunci.

Aveam in ziua aceea examen la Structuri de date, la anul III, fiind materie de un an, pe cand facultatea se facea in 5 ani. ce vremuri! Ce viata! Examenul se sustinea sub forma scrisa si era programat la acea grupa in cladirea de pe Grivita, langa Muzeul Colectiilor de Arta, la parter. Am dat subiectele, au scris tinerii si la 10,30 au plecat toti, ramanand stabilit ca la ora 15 sa ne vedem in holul facultatii in Dorobanti sa le dau subiectele. cand am ajuns in ASe, mare scandal, mare. Ungrup de trei profesori, Capanu, IN, unu Zaharia M. de la cibernetica, de s-a roit intre timp, m-au reclamat ca studentii grupei cu care am dat examenul i-au deranjat pe ei, care aveau un examen, undeva la etajul al doilea. Cum puteau niste studenti care avusesera examen la parter saurce la atajul al doilea sa tulbure activitati didactice, dupa ce dadusera un examen, este greu de inteles. Numai ca cele trei javre au si scris un memoriu in care ma acuzau de lipsa de interes fata de activitatile lor, iar decanul din acea vreme jubila de fericire si avea finalizari erotice multiple ca ma prinsese si el cu ceva pe mine, inclusiv vorbea de faptul ca unul Oprea Calin prorector la acea vreme stia de situatie si credea ca se va intampla fistece. In memoriu, javrele scrisesera o porcarie, cum ca examenul meu era intr-o sala vecina cu a lor. cand i-am zis decanului ca aia aveau examenul la etajul al doilea si eu la parter si ca intervalul de timp la care ei faceau referire era cu totul altul in raport cu ora 10,30 cand studentii mei incheiasera, a vazut ca totul era o mizerie si ca sa iasa ei basma curata, au dat-o la intors dar i-am luat pe rand si i-am porcait la sefii lor de catedre, folosind expresii absolkut neacademice care stiam ca vor ajunge la urechile lor de magari stupizi. Au incercat ei sa-si ceara scuze, sa vorbeasca despre o confuzie. dar le-am zis ca intai dau in cap omului si dupa aia isi cer scuze... Bineanteles ca nu le-am trecut cu vederea acea nefericita intamplare dar mi s-a dovedit cum securitatea a functionat prin indivizi ca astia ca oameni cu caracter intai ar fi stat de vorba cu mine si numai daca erau siguri ar fi vorbit cu decanul. Nu. Ei au facut un memoriu si au vrut sa ma distruga pe mine caci aveau si de ce. niciunul dintre ei cand au venit cu pile, nu am primit, chiar daca vorbea unul de fiica soferului ambasadorului tariinoastre in China si chiar mi-a dat o carte de vizita, sa ma impresioneze... Despre Capanu circulau multe povesti dar stiu cu siguranta ca avea un fiu care a trebuit sa plece din Cibernetica, acolo unde tat-su facea pe exigentul in timp ce fi-su era vai steaua lui... Colegul Florin P. a avut curajul sa-i arate intransigentului Capanu ca aplicarea criteriilor sale la fiul sau ii sunt absolut neconvenabile. Asa ca apa, aerul si statistica se translatasera violent in sisteme de operare unde promocarea odraslei a dat chix.

Fetita mea era prin clasa a saptea, adica avea undeva 14 ani, adica prin 1988, iar cand am plecat in tabara cu totii la Predeal si-a exprimat dorinta sa o luam si pe nepotica adminostratorului T de la noi din bloc. Individul, un batran care se tinea excelent era o mare javra. facea niste lucruri oribile. Unul a fost cand dimineata pe la 4 cand copiii mei erau foarte mici si ii tineam la socrii la Pitesti sa mi-i creasca, a venit sub pretext ca vecinii m-au reclamat ca ei sunt acasa si eu nu platesc intretinerea. Vroia sa vada daca acesti copii sunt acasa si a venit inoponat. I-am cerut sa arate paraciunea. Nu a avut ce. L-am lasat in casa sa se convinga. Nu erau copiii acolo si javra nu si-a cerut scuze. Asa, sa continuam cu tabara de la Predeal. Am plecat cu totii, eu Mariana, Laur, Anda si acea copila. Tot timpul nu am facut diferenta intre copiii mei si acea fetita. la intoarcere, tocmai in zia cand am primit vestea mortii tatalui meu a venit de la sectia financiara o femeie sa ma atentioneze, in stilul acela securistic, dictatorial, obscent, care s-a pastrat exact si acum, nealterat, viguros si proaspat, sa merg la fiscul comunist ca am o problema cu ARO al meu, o chestie de rechizitionare. Dupa ce m-am intors de la inmormantare am mers la fisc si Dumnezeu a vrut ca acolo sa fie o fosta studenta de-a mea care mi-a aratat hartia in care administratorul, javra careia ii dusesem nepoata in tabara si cu care ma purtasem ca un tata, desi maica-sa era despartita de barbat, imi facuse o paraciuneprin care zicea ca:
- fac carausie
- nu platesc impozite
- sunt o gioarsa, un hot
- nu-mi respect vecinii
- am o masina nemeritata
- trebuie statul sa intervina in numele unor principii ale eticii si echitatii socialiste.
Am dat o declaratie. Fosta mea studenta mi-a zis ca javra a unplut tot fiscul cu astfel de hartii despre toti vecinii, asa ca ea era mirata cum despre mine a scris atat de tarziu...
Am plecat si totul s-a incheiat dar bunaziua eu acelui individ nu i-am mai dat niciodata.

zzzzzzzzzzzzzzzzzz

In lucru acum