CARTI DE INFORMATICA

Aparuta la Editura Albatros, lucrarea PROGRAMARE IN LIMBAJUL FORTRAN scrisa de Horia GEORGESCU si Octavian BASCA, a reprezentat un real succes prin: - continutul extrem de bine structurat - exemplele sugestive - accesibilitate prin cost - modul de a transmite cunostinte. daca in primele40 pagini sunt abordate cele mai importante aspecte care il familiarizeaza pe cititor cu programarea, , de la pagina 40 la pagina 258 sunt oferite enunturi, iar de la pagina 259 pana la pagina 327 sunt date solutiile. Pentru fiecare problema la care obiectivul este scrierea de program, se da enuntul, se prezinta aspectele care permit intelegerea modului desolutionare, este data schema logica. In cazul in care se urmareste modificarea unui program, se prezinta problema initiala si programul aferent si se cer noi elemente care aduc schimbari in textul sursa.

Lucrarea scrisa de C. LUPU, V. TEPELEA si E. PURICE intitulata MICROPROCESIOARE, aplicatii, aparuta in 1982 reprezinta un rezultat al unei indelungate activitati de documentare, cercetare si de practica in domeniu. Autorii au structurat cartea astfel incat sa abordeze partea de hardware (capitolele 1-4), partea de limbaj de asamblare (capitolul 5), dupa care prezinta microprocesoarele 8080, BIT-SLICE si aplicatii pentru ele. este important de subkliniat preocuparea pentru detalii si pentru a scrie o carte care dupa ce este citita si aprofundata se trece la solutionarea de probleme proprii. Aceasta este cartea de care orici specialist are nevoie pentru a-si rezolva eficient propriile probleme din productie. Programele au enunturi, schweme logice, texte sursa complete si explicatii. Se vede preocuparea autorilor spre a oferi un instrument de lucru necesar dar si deosebit de eficient. Este cartea care se citeste cu foarte mare interes, scrisa nu seriozitate si mai ales, scrisa din dorinta de a arata ceea ce stiu sa faca foarte bine cei care au scris-o, imbinand experienta lor cu capacitatea de a prezenta clar si la obiect lucruri sensibile.

Autorii parcurg in acesta carte toate etapele specifice ciclului de realizare a unui sistem informatic, oferind o abordare teoretica cu un grad de completitudine ridicat si punand in valoare un profund mod de cunoastere a literaturii de specialitate. Autorii dezvolta in partea ultima (capitolul 12) conceptia si realizarea unui sistem informatic pentru o intreprindere. Abordarea realista are la baza cunoasterea particularitatilor intreprinderii si nevoile acesteia in plan informatic. Solutia oferita ia in consideratie specificitatea intreprinderii cu elementele ce privesc aspectele de management in general si a managementului in plan informatic in special. Sunt oferite detalii asupra modului in care se identifica datele de intrare si structurile de rezultate care trebuie sa fie oferite de sistemul informatic dupa implementare. Se vede cu claritate din cele expuse ca autorii au experienta vasta in practica dezvoltarii de sisteme informatice. Toate consideratiile si solutiile oferite sunt izvorate de activitatea lor practica de succes, asa cum rezulta din analizele si consideratiile expuse.

Autorii au realizat o carte in care erau urmarite exact capitolele cursului publicat in acelasi an pentru disciplina de structuri de date. Au fost propuse probleme legate de tipurile fundamentale de structuri de adte, masive, vectori. Au fost date numeroase probleme in care au aparut expresii cu pointeri in PASCAL. S-au prezentat si probleme cu structuri dinamice de liste, stiva si arbori. Un loc aparte l-au ocupat obuiectele, in acele vremuri fiind lșa inceput.

Desi s-a fabulat foarte mult ca domeniul informaticii avea interdictie la cel mai inalt nivel, adica de la cabinetul doi, insasi existenta COLETICIE INFORMATICA a editurii DACIA din Cluj-Napoca infirma toate zicerile. Cartea Introducere in informatica de Gheorghe COMAN si Militon FRENTIU este inca o dovada a faptului ca lucrurile nu au stat nici pe departe cum se zicea si cum inca se mai zice acum, cand se da vina lipsei de scrieri pe seama unei decizii politice, exact cum era si cu literatura de sertar, fara ca vreun roman sau volum de poezii sa fi fost publicat dupa 1990, din cauza ca la vremea cand ar fi fosrt scris cenzura nu permitea acest lucru. Cartea scrisa de cei doi autori reprezinta un exemplu de cum se scriau carti in Ardeal de catre autori seriosi si de valoare, dupa o indelungata documentare si dupa o atenta selectie a problemelor si programelor scrise testate si rulate. De la pagina 146 la pagina172si de la pagina 203 la pagiina 211 se afla texte sursa scoase la imprimanta direct, care dau o mare valoare textelor sursa, aratand ca au fost rulate si rezultatele nu sunt trucate. Dupa ceprezinta elemente introductive despre calculator, autorii se ocupa de bazele aritmetice ale calculatoarelor mergand pe concretizarea cu FELIX C256. Sunt prezentati algoritmi si apoi se trece la prezentarea limbajului FORTRABN. Imi place cum se face prezentarea, autorii excelenti practicieni tin seama de ceea ce este necesar ca viitorul programator FOTRAN sa treaca rapid la a scrie propriile texte. De aceea instructiunile sunt date in ordinea folosirii si exemplele sunt astfel gandite incat citittorul sa nu piarda timpul cu intelegerea problemei, ci sa se concentreze pe scrierea de linii sursa. Aopreciez ideia de a trece scrierea de programe de la simplu la complex dar mai ales necesitatea de a face secvente bune de program. Introducerea de comentarii este foarte buna si autorii nu numai ca arata acest lucru dar de fiecare data pun in practica ceea ce au spus. Textele lor sursa sunt foarte frumos scrise. Ei trec de la formna banala a rezolvarii ecuatiei de gradul al doilea la ceea ce se stie de fapt in algebra cautand ca sa nu se departeze prin simplificari fortate de ceea ce zice manualul de liceu. cand trec la rezolvarea unui sistem de ecuatii liniare asigura identificarea de pasi ai algoritmului si pun in corespondenta pasii cu subprograme. Ei asigura un nivel bun de generalitate solutiei propuse. Ultimul capitol este destinat metodelor de programare modulara, structurata si in pseudocod, aratand ca in FORTRAN acestea necesita nenumarate artificii, dar care merita sa fie facute pentru a scrie texte sursa interesante si la moda, pe placul celor extravaganti zic eu.

Cei doi autori, matematicieni in felul lor, au realizat o carte care urmeaza structura clasica a lucrarilor de metode numerice, incepand cu elemente de baza legate de siruri de numere, erori, recurenta si trecand la metodele numerice propriu-zise care se refera la rezolvarea numerica a ecuatiilor algebrice, clacul numeric matriceal, interpolarea, derivarea numerica, integrarea numerica si rezolvarea ecuatiilor diferentiale. Unul dintre autori fiind programator in limbajul FORTRAN a impus dezvoltarea de aplicatii folosind subrutine, inscriindu-se in tendinta care se impusese a pachetelor de aplicatii precum SSP sau a celor utilizate de firma IRIS din Franta. Toate revistele care publicau si secvente de cod dezvoltau aplicatii de maxima generalitate, folosind subpriograme reutilizabile. Autorii dau dovada de rigurozitate in ceea ce priveste descrierea metodelor si explica la nivel de detaliu fiecare algoritm pentru care au scris programele. Intre notatiile acre apar in schemele logice si cele utilizate in program exista o foarte buna concordanta. Exista o preluare interesanta a denumirilor de variabile. Variabila x indice n apare in program ca fiind XN, iat daca este vorba de variabila x indice i, unde i se refera la o iteratie, atunci se utilizeaza un masiv unidimensional si devine in program X(I). Folosirea comentariilor este salutara si imi aduce aminte de subprogramele scrise de maestii dezvoltatori de la IBM, de la care am avut atatea de invatat. In cartile de programare in FORTRAN implementarea instructiunii DO are asociata o constructie in care sunt inclusi pasii: - initializarea variabilei de control - evaluarea expresiei conditionale - executarea secventei de prelucrari care au caracter repetitiv - modificarea variabilei de control. La o mai atenta analiza se va vedea in aceasta carte lucrurile nu prea stau asa, desi optiunea de tiparire a modulelor obiect ar fi scos la iveala exact cum stau lucrurile la nivel de cod executabil si ar fi condus la o alta prezentare, caci una este o chestiune folclorica, corecta ca orice balada in felul ei ca incarcatura epica si alta este o rezolvare riguroasa.
(http://www.cs.mcgill.ca/~ratzer/lectures/lecture7.html
sau
http://www.tutorialspoint.com/fortran/fortran_do_loop.htm)

Cei patru doctori erau foarte buni practicieni in zona dezvoltarii de sisteme informatice. Primul a fost director al centrului de calcul al DCS, al doilea a lucrat in DCS si al treilea a fost si director al centrului de calcul al CSP. Ei au structurat cartea dupa cerintele practicii pentru a nu face abordari teoretice si sterile, toti trei fiind caracterizati prin claritatea expunerilor, documentare aprofundata si prin verificarea in practica a tuturor ipotezelor avansate. capitolele urmeaza o succesiune logica, pornind de la semnalarea riolului sistemului informatic in conducerea unitara a economiei, facand o abordare cibernetica cu sisteme, subsisteme si conexiune inversa. In continuare este detaliata succesiunea de etape ce formaza ciclul de realizare a unui sistem informatic. Sunt descrise elementele ce definesc o tehnologie de realizare a unui sistem informatic. Consider foarte bun punctul de vedere al autorilor de a implica pe cei ce conduc in punctele cheie ale realizarii unui sistem informatic de care acestia se vor folosi, fara a le mai da posibilitatea de a aduce critici sistemului abia intrat in folosinta. capitolul al saptelea vizeaza componentele tipizate adica zic eu a prototipurilor de mai tarziu in dezvoltarea de sisteme informatice. Autorii arata ca insasi centrele de calcul trebuie sa aiba sisteme informatice proprii. Capitolul al noulea este destinat analizei de eficienta pentru sisteme informatice, domeniu foarte larg de cercetare si autorii fac dovada unei abordari realiste. Analiza acuratetei (pagina 201), a varstei informatiilor, a calitatii informatiilor si modelele introduse pentru determinarea efectelor economice generate de un sistem informatic implementat si cheltuielile care apar (paginile 204-215) dar si modelele pentru estimarea eficientei arata aplecarea autorilor spre o abordare care incurajeaza dezvoltarea de astfel de sisteme in intreaga economie planificata.

Bazandu-se pe experienta proprie, autorul cartii arata ratiunile care stau la baza abordarii bazelor de date din unghiul constructorului, in care proiectarea joaca un rol esential. Sunt propuse elemente necesare privind normalizarea, exlicatiile fiind foarte sugestive si usor de inteles, pentru cele trei forme. Capitolele urmatoare vizeaza elementele de risc ce apar in procesele de proiectare si dau cateva solutii astfel incat sa se asigure un nivel calitativ bun aplicatiilor in care bazele de date sunt pe primul pla. Conceptele de denormalizare, postnormalizare si temporalitate au o abordare originala, ceea ce evidentiaza calitatile autorului aceste carti. Autorul Marin FOTACHE are un demers original pe tot parcursul si nivelul de detaliere ne arata ca stapaneste teoria dar si practica, lucru care ii permite acest dans superb printre elementele extrem de aride ale unui domeniu din care foarte multi autori nu ies niciun pas la stanga sau la dreapta. Cartea lui este altceva, imprevizibil dar frumoasa ca o floare splendida in dimineata in care roua straluceste sub razele de soare blande. Programele sunt complete si cu grija incluse exact acolo unde este neboie de ele. Bibliografia este la zi si reprezentativa. Toate lucrarile incluse au cuvintele cheie DATA BASES, ceea ce arata respectul autorului in primul rand fata de sine. fata de lucrarea din 2001 bibliografia este caracterizata prin mai mare acuratete.

Dupa cum este structurata cartea, autorul a zabovit cu mare atentie astfel incat sa realizeze un instrument util celor ce doresc sa lucreze eficient folosind tot ceea ce ofera sistemele de gestiune a bazelor de date. Primele doua capitole dau elementele de vaza privind intreaga filosofie a bazelor de date relationale, intr-o maniera foarte riguroasa. Capitolele urmatoare vizeaza trepte de prezentare a SQL. Se intra in ultimul capitol in abprdarea orientata obiect. Este meritoriu faptul ca lucrurile sunt prezentate foarte clar, exemplele sunt sugestive si comentariile dau acele emente care sa-l faca pe cititor sa gandeasca asupra resurselor pe care le alege atunci cand vrea sa dea o solutie buna in care sa foloseasca si baze de date. Bibliografia este cu foarte mare grija intocmita. Modul de referire este unul pe care si eu il agreez pentru frumusete, usurinta si reprezentativitate.

Realizarea, implementarea si exploatarea sistemelor informatice complexe necesita traversarea unor etape ale ciclului de dezvoltare dintre care REALIZAREA DOCUMENTATIEI este una dintre cele mai importante. Acum lucrurile s-au schimbat din moment ce exista nenumarate instrumente care automatizeaza procesul de dezvoltare a documentatiilor filosind textele sursa si datele achizitionate pe durata lucrului executat de programator pe o unitate de calcul. Este deosebit de important sa se construiasca specificatiile de programare care din timp in timp trebuie sa fie actualizate. SPECIFICATIILE DE PROGRAMARE sunt supuse analizei in procesul de auditare cu documentatia si cu produsul pentru a se vedea concordanta dintre cele trei componente. Un sistem informatic este considerat ca facee ceea ce s-a stabilit daca ceea ce este scris in specificatii nu difera de ceea ce este scris in documentatia de programare a produsului finit si, respectiv, ceea ce rezulta din efectuarea de etste pe produsul software lansat in executie folosind seturile de adte de test incluse in specificatii. Materialul de fata este o documentatie de mentenanta pentru un subsistem informaticlegat de colectare si raportare costuri. Mentenanta presupune efectuarea de schimbari in structuri de inregistrari, i algoritmi de prelucrare, in rapoartele finale. Trebuie stabilit cu exactitate care sunt aceste modificari si precizat cum va arata documentatia actualizata, pagina cu pagina. In acest sens: - se precizeaza obiectul mentenantei - se specifica paginile inlocuite cu paginile care inlocuiesc - se dau modificaruile in schemele de sistem ale fluxurilor - se enumera subprogramele antrenate in efectuarea de modificari - se enumera fisierele antrenate in modificari - se precizeaza care sunt inregisstrarile afectate de modificari - se construieste tabelul corelatiilor subprograme - fisiere - se dau machetele de cartele care se modifica - se precizeaza grupat schemele, textele explicative si schemele de detaliu ale subprogramelor care se modifica. De aici rezulta ca munca de analiza si proiectare a solutiei pentru un sistem informatic este foarte dificila si presupune multa experienta. Intreaga documentatie trebuie sa fie coerenta, detaliata si consistenta. orice acrenta in documentatie antreneaza risipa de resurse greu de recuperat pe masura ce erorile sunt identificate catre etapele de la sfarsitul ciclului de dezvoltare, cand se scrie cod, cand se asambleaza subprograme si cand se fac testele. este cu atat mai de apreciat munca analistilor care dezvolrta solutii pentru sisteme informatice complexe cand este evaluat efortul de mentenanta care se face periodic pentru a mentine in actualitate procesul de dezvoltare a sistemului informatic stiut fiind faptul ca se produc in timp modificari fie in algoritmii de prelucrare, fie in datele initiale dar cele mai importante sunt modificarile in structura rezultatelor finale, pentru ca beneficiarul de rapoartele ce contin rezultate finale are nevoie si dupa concordanta intre ceea ce ofera ele si ceea ce doreste el este evaluat intregul sistem informatic.

Cei sase autori au scris o carte foarte valoroasa pentru ca:
- sunt foarte buni cunoscatori ai domeniului
- au vasta experienta in zona bazelor de date
- au scris nenumarate aplicatii cu baze de date
- au publicat de-a lungul anilor articole despre baze de date.
Tocmai pornind de la aceste considerente, se vede ca structurarea cartii este orientata spre utilizator, astfel incat acesta sa scrie cat mai repede propriile programe si sa invete din aproape in aproape sa foloseasca resursele acestui SGBD. Capitolele vizeaza interfata cu utilizatorul, configurarea sistemului, crearea si actualizarea tabelelor si prezentarea comenzilor, dupa frecventa de utilizare si dupa locul acestora in solutionarea de probleme concrete.
Autorii propun modalitati practice pentru:
- crearea structurilor si popularea cu date
- adaugare, modificare si stergere inregistrari
- sortarea si indexare tabele
- regasirea si viziualizarea datelor
- construirea legaturilor intre tabele.
Sunt prezentate in capitolele 8 si 9 resurselel limbajului FOX PRO.
Lucrarea are un capitol important 9Paginile 277 - 319) dedicat unei aplicatii complexe, cu texte sursa complete dar ceea ce este foarte important de constatat este legat de faptul ca toate programele lor sunt rulate si preluate prin imprimare, ceea ce arata seriozitatea demersului.

Autorul celor patru fascicole, profesorul Valeriu IORGA este un redutabil specialist in dezvoltarea de software cu utilizarea celor mai noi tehnologii din diomeniu. Structurarea lucrarii are la baza vasta sa experienta, astfel incat sunt luate in considerare aspecte legate de:
- algoritmi simpli
- prelucrari repetitive
- clacule recursive
- lucru cu tablouri
- proceduri si functii.
Exemplele sunt alese cu mare grija, fiecare capitol incluzand probleme care cresc in complexitate. Pentru fiecare problema:
- este dat enuntul
- se prezinta algoritmul si bazele matematice
- este dat programul integral.
La sfarsitul fiecarui capitol sunt date enunturi de probleme propuse spre rezolvare.
La o analiza atenta se concluzioneaza ca suntem in fata unei abordari clasice, perfecte, rezultat al unei munci intense si de nivel calitativ de exceptie. Este o incantare sa citesti si sa inveti dupa o astfel de culegere de probleme, din care razbate talentul si performanta ca mare programator a autorului.
Prima fascicola are 28 de pagini.
A doua fascicola are 27 pagini.
A treia fascicola are 26 pagini.
A patra fascicola are 28 pagini.
Am apreciat foarte mult dorinta autorului de a face cunoscute preocuparile sale speciale in contextul colaborarii cu o editura care a realizat cu eforturi foarte mari acest demers de mare anvergura in contextul unor limitari de resurse care se vad fara dificultate in calitatea hartiei sui a prezentarii grafice a fascicolelor.

Octavian BASCA a scris o carte asa cum ne-a obisnuit el, adica o carte adevarata, documentata, clara, la obiect in spiritul cerut de facultatea de Informatica de la Universitate, adica o carte orientata spre teorie. Mie mi-a placut acea carte de FORTRAN scrisa impreuna cu Horia GEORGESCU cu foarte multi ani in urma. Sunt abordate modelele de baze de date, cele accesibile la acea perioada si in capitolul al IV-lea sunt prezentate niste SGBD-uri aferente modelelor abordate. Autorul explica ratiunile care stau la baza construirii de baze de date, incluzand aici si probleme de securitate si de optimizare. Fiinf un programator de inalta clasa Octavian BASCA are o abordare foarte interesanta a problemei legate de memorarea datelor, aratand care sunt ratiunile analizei acelor elemente acre trebuie sa fie ierarhizate si stocate in diferite tipuri de memorii pentru a obtiner inalta performanta a SGBD-urilor. Ultimul capitol este dedicat aplicatiilor, foarte bine alese si duse pana la capat. Lucrarea are la baza o bibliografie formata din lucrari fundamentale daca aintesc DATE, FLEMING, ULLMAN. Sunt sigur ca studentii lui Octavian BASCA au studiat si apreciat cartea maestrului lor. Editura ALL are chiar o colectie de carte de informatica bine garnisita.

Pe profesorul Florin PILAT il stiu de o viata si faptul ca a reusit sa reuneasca un colectiv format din doi specialisti orecum Viorel DUMITRACHE si Victor DUMITRACHE, reprezinta garantia ca demersul lor este unul de foarte buna facuta. Autorii abordeaza problema programarii dintr-un nou unghi, cel specific ariei de cercetare care se regaseste sub denumirea de SOFTWARE ENGINEERING. Ei dezvolta un capitol destinat instrumentelor, dar se ocupa si de programarea multiproces, de calitatea produselor software si asigurarea acesteia prin testare si depanare. Ei trateazaindetaliu probleme legate de utilizarea eficienta a memoriei, problema care isi mentine actualitatea si azi, schimbandu-se numai ordinele de marime legate de performanta data de stocarea in memoria calculatorului a datelor cu echilibrarea stocarii pe HDD sau pe o alta memorie externa. capitolul desdtinat elaborarii programelor arata ca intr-adevar ne gasim in zona SOFTWARE ENGINEERING, iar proceedings-ul de la pozitia 72 din bibliografie subliniaza acest lucru. Sunt foarte mandru ca autorii citeaza lucrarea CONSTRUIREA SISTEMELOR DE PROGRAME , LITI ASE, Bucuresti 1979, 530pg pe care eu am scris-o de furie si de care uitasem ca mai exista. carte

Cartea lui TUDOR Sorin este o lucrare destinata elevilor. El a fost un renumit profesor de informatica la liceul Tudor VIANU din Bucuresti. Cand spun aceste lucruri stiu ce spun ca Tudior Sorin mi-a fost student si stia informatica foarte multa, fiind pasionat. I-am coordonat lucrarea de diploma pe priobleme de interpretere folosind in acele vremuri un calculator IBM 360 si programele fiind scrise in limbajul FORTRAN. Imi aduc aminte cu placere de discutiile cu Sorin de-a lungul anilor, inclusiv de pregatirea lui pentru admiterea la doctorat. Eu i-am zis sa scrie 5 pagini bine documentate despre ceva cu cautarea in spatiul solutiilor stiind ca profesorul Csaba Fabian agreaza aceasta arie de cercetare. Tudor Sorin a scris cele 5 pagini superbe, le-a dat comisiei. A fost admis, dar ceva mai tarziu a avut surpriza ca un membru al comisiei a inclus ca fiind ale sale cele 5 pagini intr-o carte pe care mi-a dat-o si mie cu dedicatie, nu i-ar fi fost rusine. Tudor Sorin a structurat lucrarea pe calapodul unui manual de liceu ce se adreseaza elevilor de clasa a XI-a. Prezinta exact ceea ce spune si documentatia limbajului C++ si propune exemple pe care le rezolva complet si comenteaza solutiile obtinute. Pentru un elev cartea aceasta este extrem de utila pentru ca acesta invata sa foloseasca facilitatile limbajului C++. Imi place ca autorul nu face apel la ceea ceelevii ar fi trebuit sa invete in anii precedenti, ci prezinta toto ce trebuie in contextul C++. Este interesant cum autorul ii invata pe elevi noul mod de concepere a programelor folosind conceptele programarii orientate obiect, din capitolul 7, paginile 176 - 251. Pe cele 71 de pagini, Tudor Sorin se vede ca inteles bine ce inseamna OOP din moment ce structureaza foarte clar si de la simplu la complex ptoblematica, obisnuindu-l pe tanarul de clasa a XI-a cu un nou mod de gandire in ideia de a reutiliza componente. Eu n-as fi folosit conceptul de incuibare de clase, desi exista acest cuvant in DEX. In OOP exista incapsulare, polimorfism, derivare si cam toata lumea foloseste acesti termeni. Ideile din acest capitol sunt interesante pentru ca accentueaza reutilizarea de cod, lucru esential in programarea orientata obiect. Tudor Sorin arata ca stapaneste domeniu si are toate lucrurile clare. De accea stie sa ple prezinte cu cuvinte simple si sa se faca inteles.
El a scris ca singur autor dar si in colaborare multe manuale, dintre care amintesc:

Unul dintre autori, Liviu DUMITRASCU avea mare experienta in a scrie carti, iar carte de fata este asemeni unui cristal de mare calitate prin limpezime, stralucire si forma.
Autorii au gandit astfel cele doua volume incat sa se intre direct in scrierea de programe, mai ales ca la nivelul anuluim1981 existau nenumarate carti de introducere in programare folosind limbajul FORTRAN. Se vede de departe ca tinerii autori au declansat un mod nou de a aborda programarea cu:
- enunturi foarte clare
- prezentarea cartelelor inclusiv cu perfortatii
- modalitatea de a scrie in foaia de programare a instructiunilor FORTRAN
- dispunerea de comentarii atat de necesare intelegerii de actre alti programatori a textelor sursa
- prezentarea schemelor logice fara a include mofturile programarii structurate, improprii unui FORTRAN IV
- comentarea erorilor in diferite stadii de rulare a unui program
- scrierea datelor de intrare care fac obiectul prelucrarii pe foaia de programare
- afisarea la imprimanta a rezultatelor si comentarea pozitionarii
- afisarea modulului obiect cu prezentarea modului in care se face depanarea.
Experienta autorilor se vede cu ochiul liber intrucat ei intra in detalii care dau exactitate tuturor aspectelor abordate. Ei nu trec cu vederea niciun detaliu si toate problemele sunt tratate cu aceeasi seriozitate. Am agreat foarte mult ca autorii au scris texte sursa, le-au rulat si au prezentat integral programele, schemele logice, cartelele de intrare si rezultatele imprimate. Dupa multi ani am recunoscut caracterele imprimantelor calculatoarelor FELIX C 256 si am devenit nostalgic.
Cele doua volume sunt echilibrate si organizarea nu pe capitole ci pe CONVERSATII si pe SINTEZE fac mult mai apropiata programarea de modul de interactiune om-calculator care in FORTRAN-ul conversational este altceva decat a lasa niste cartele la dispecerat si a astepta raspunsuri dupa un timp, in care operatorul face o serie de operatii de asistare a programului scris de un programator. Ideia de a utiliza probleme cunoscute este excelenta pentru a nu se pierde timpul cu prezentarea de noutati si de algoritmi, de asemenea, noi, ci concentrarea sa se puna pe noutatile de limbaj in ideia de conversationalitate. Autorii asigura un nivel foarte ridicat de generalitate. Este si cazul rezolvarii sistemelor liniare de ecuatii unde limitarea este de maximum 80 de variabile, deci de ecuatii, caci este luat in considerare cazul numar de ecuatii egal cu numar de necunoscute. Eu as fi procedart altfel in ceea ce priveste regruparea elementelor, intrucat numeroasele trimiteri de la enunt la solutie si la depanare necesita un efort mai mare din partea cititorului. Cartea este frumos scrisa, are tot ce trebuie in ea si orice programator care vrea sa fie foarte sus in ceea ce priveste complexitatea problemelor de rezolvat, gaseste in cele doua volume exact ceea ce are el nevoie. Nu exista ceva care este necesar pentru a gandi o problema, a scrie, a rula si pentru a depana un program care sa nu fie in cartea celor trei maestri.

La un moment dat Clujul devenise un fel de capitala a informaticii romanesti, prin simpozioanele nationale pe care le organiza, cei de la centrul Teritorial Cluj si de la ITC-Cluj, fiind niste maestii in a reuni pe cei mai valorosi specialisti din tara noastra, atat in zona teoretica, de cercetare dar mai ales a practicienilor, care aveau rezultate importante. Acolo nu erau prezente formale, ci dezbaterile erau extrem de serioase si nimeni nu indraznea sa vina sa prezinte improvizatii, ci numai lucruri foarte serioase, verificate de o mie de ori sau lucruri care in practica de zi cu zi isi dovedeau valabilitatea. Sunt acolo contributii ale unor specialisti valorosi precum S. GORON, St. Garlasu, I. Olariu, E. Dani, A. Tasnadi, A. Baciu, I. Dancea, I. Athanasiu, D Sotirescu, M. Petrescu, E. Florescu, I.M. Stancu Minassian, T. Gaspar, I. Balint, V.N. Vancea, E. Radaceanu, St. Pana si multi altii. Prefata este realizata de V. PETEANU presedinte al laboratorului judetean de informatica Cluj, constructia care avea sa devina Centrul de Calcul Teritorial Cluj.

Aceasta carte mi-a placut foarte mult. Pe Ion Vaduva il stiam de la lucrarea de analiza dispersionala dupa care am scris niste programe FORTRAN de analiza disperisionala impreuna cu Sergiu COMAN, cu mai multi factori si nu numar oarecare de experiente in celula, folosind formulele bine scrise de autor. Cartea aceasta este structurata astfel incat cel ce o citeste sa fie in stare sa scrie programe FORTRAN cu complexitate medie spre mare, bazati pe algoritmi de analiza numerica clasica. Capitolul al doilea mi-a placut ca se vede ca autorii au experienta si in zona matematicii dar si in zona informaticii. Este totul scris ca si cum un mare violonist doar atinge coardele cu arcusul si se aude o muzica divina. Capitolul de prezentare a limbajului FORTRAN si capitiolul de lucru cu fisiere sunt complete si exemplele date sunt foarte sugestive. Problemele rezolvate, pg. 177 - 215 contine constructii software pentru simulare, pentru analiza statistica si pentru analiza dispersionala. Problema cu listele de audienta mi-au readus in memorie o chestie de la un examen de licenta cu o aplicatie de audiente intr-o comuna la primarie in care se utiliza un scrretuch dar interfata folosea caractere atat de mici incat nici cel care scrisese programul nu fuses in stare sa faca o rezervare. Cei doi autori au dat o solutie foarte frumoasa si programul de la paginile 214 - 216 cu mici modificare va avea un nivel de generalitate foarte bun. ca in vremurile bune autorii au structurat subcapitolul 5.4 cu formularea problemei, analiza problemei, prezentarea algoritmului si la 5.4.4 se afla textul sursa. Autorii folosesc artificiul de a permite lucru cu siruri de caractere, prin definirea unei variabile omogene de tip masiv unidimensional cu 5 elemente pentru a memora un sir cu maximum 20 caractere pentru nume si prenume. Frumos program!

Din start trebuie sa spun ca aceasta carte este un instrument de lucru pentru ca: - are cam 60 pagini de anexe foarte bine structurate si un programator cand se incurca in scrierea propriilor texte, regaseste imediat cauza greselii si in acest anexe are formele complete ale instructiunilor si comenzilor - contine texte sursa la majoritatea enunturilor si comentarii legate de semnificatia instructiunilor utilizate la paginile 224 - 235 sunt date mesajele de eroare, aratand cauza ce produce eroarea, pe intelesul programatorilor - in capitolul 2.2.3 sunt date mesajele de eroare de SCF (sistemul de fisiere inlantuite) - ca orice indrumar, reflecta experienta autorilor ca programatori, ceea ce este esential mai ales daca se are in vedere ca studentii sunt dornici sa invete repede sa lucreze corect si sa aiba rezultatele la problemele pe care ei au de rezolvat. Inseamna ca autorii trebuie sa intuiasca acele probleme si se vede ca au facut acest lucru. Este o carte buna, frumoasa si facuta de niste specialisti cu mare experienta practica. Elementele de dispunere sunt date functie de frecventa de utilizare a resurselor celor doua tipuri de calculatoare. Apreciez foarte mult acuratetea, curajul si mai ales rigurozitatea abordarii.

Cele doua volume au fost scrise de un colectiv de specialisti recunoscuti in baze de date format din Gh. SABAU, A. SOTIR, N. FILDON, V. AVRAM, V. ORBEANU, A. ALEXANDRESCU, A. COJOCARU, R. NEDELCU, D.V. NOREA. Din start trebuie sa remarc nivelul ridicat al abordarii, experienta practica a autorilor care se vede din nenumaratele texte sursa prezentate, rigurozitatea abordarii si mai ales, ca obiectivul de a scrie aplicatii dupa citirea cartii impune o abordare noua, orientata spre ceea ce are nevoie programatorul si nu spre structurarea clasica, a functionalitatilor si instructiunilor. cele doua volume, dispun de un cuprins concentrat si de un cuprins detaliat. Nici nu avea cum sa fie altfel daca avem in atentie ca la carte au lucrat unsprezece persoane. Necesitatea de a asugura gestionarea reduundantei si asigurarea unui nivel bun de omogenitate, i-a determinat pe coordonatori sa treaca la al doilea nivel de detaliere pentru cuprins. Din lectura acrtii rezulta:
- claritatea conceptelor
- enunturi de probleme reprezentative
- prezentarea de programe complete unde se impune
- comentarea la nivel de detaliu a secventelor
- discutarea de variante si prezentarea de criterii de alegere
- dezvoltarea legaturilor cu alte limbaje.
Abordarea este gradata si desi au trecut peste 25 de ani de la publicare, cartea isi mentine actualitatea servind ca model multor generatii de specialisti care doresc sa prezinte fie baze de date relationale, fie orientate obiect sau baze de date in cloude computing. Se vede ca tot ce era scris ca programe au fost rulate. comentariile au fost complete si autorii au scris foarte mult despre lucrurile practice intalnite de ei, astfel incat la o citire atenta cel care dorea sa stie despre SGBD-ul SOCRATE, avea misiunea de a citi numai cu atentie cele doua volume si de a rula programele de acolo. Sunt sigur ca daca se petreceau aceste doua cerinte, programatorul trecea la o inalta clasa de scriere de programe.

Lucrarea coordonata de Constantin Bilciu si sub responsabilitatea cercetatoarei Florica Luban, include cam toate prdusele software disponibile in Laboratoarele de Cercetare ale Catedrei de Cibernetica Economica - LCCE. Unele dintre produse erau realizate de programatorii din LCCE, altele proveneau din biblioteci de programe ale IBM sau erau preluate din literatura, prin utilizarea de texte sursa tiparite. Pachetele de programe sunt grupate pe trei sectiuni:
- conducerea activitatii economico-sociale
- analiza si optimizare in intreprinderi
- utilizarea bazelor de date.
Catalogul are fise pentru fiecare produs software descris dupa un sablon ce contine:
- nume produs software
- autori
- institutia producatoare
- configuratie
- asistenta
- dimensiuni
- descriere subsisteme de prelucrare, intrari, iesiri.
La indexul de autori se afla foarte multi dintre prietenii mei.
Fata de ceea ce este acum, acest catalog era absolut necesar intrucat ii permitea viitorilor beneficiari ai LCCE sa stie ceea ce exista si ceea ce se foloseste direct, spre deosebire de situatiile in care solicitau scrierea de aplicatii informatice noi, dedicate.

Rduard Radaceanu era cunoscut in epoca pentru lucrarile sale din zona programarii si a matematicii, cu deosebire orientate spre simulare. Apreciez foarte mult la acest autor profunzimea abordarii. El si-a structurat cartea cu meticulozitate, construind capitol dupa capitol intr-o ordine precisa, numai dupa ce a dispus de solutiim practice la problemele pentru care a scris programele. Mi-a facut deosebita placere sa citesc la vrea eaceea capitolul de prezentare a conceptelor utilizate in simulare si am vazut ca problematica generarii numerelor pseudoaleatoare este foarte atent tratata. Imi aduv aminte ca in 2013 am participat intr-o comisie de ocupare de post de conferentiar si un tanar care zicea ca s-a preocupat de vreo 38 de domenii inclusese si simularea acolo. Cand am dialogat cu acel nefericit prin superficialitatea lui, mi-am reamintit de cartea lui Radaceanu. Dupa ce prezinta caracteristicile speciale ale limbajelor de simulare, autorul rezerva capitolul al treilea prezentarii limbajului GPSS/360 pe care l-a utilizat si in dezvoltarea studiului de caz din capitolul ultim destinat aplicatiilor. Autorul introduce conceptul de tranzactie si arata cum se folosesc blocurile pentru a pune in corespondenta resursele limbajului GPSS cu algoritmul asociat problemei de simulare.

Scrisa de programatorii Stefan MUSTATEA, Ion ODAGESCU, cartea este rezultatul unei munci intense, concretizate prin prezentarea de enunturi clare, cu grad de complexitate crescator de la o problema la alta. Autorii, pornind de la experienta proprie, au inclus in carte exact acele elemente absolut necesare trecerii directe la scrierea de programe, presupunand ca la cursuri si la seminarii au fost dezvoltate elementele de limbaj de programare, adica instructiunile FORTRAN IV. Capitolul intai este destinat unor aspecte legate de sistemul de operare DOS si citirea sa dupa atatea ani, mi-a permis sa-mi reamintesc niste ucruri care au fost in acele vremuri esentiale pentru a lansa un program in executie. Orice abatere conducea in mod esential la inapoierea pachetului cu cartele perforate cu erori de compilare sau de executie. Este descris schematic cum se face editarea de legaturi, pentru a se intelege care sunt bibliotecile care se adauga dupa ce s-a efectuat compilarea, pentru a se trece dupa aceea la executia propriu-zisa.. Capitolul al doilea este destinat intocmirii schemelor logice, lucru care in ziua de azi este lasat pe un plan secundar, programatorii fiind preocupati de alte lucruri, dintre care complexitatea este esentiala, ceea ce are efecte nedorite asupra constructiei in ansamblul ei, mai ales in zona inovativitatii. Autorii propun trei niveluri de abordare. Primul nivel vizeaza probleme simple ce corespund introducerii structurilor fundamentale. Nivelul urmator vizeaza cresterea complexitatii, in care apar subprograme, inclusiv elemente de recursivitate. Ultimul nivel corespunde problemelor complexe, in care se lucreaza deja cu fisiere, exeplificarea fiind data pe calculul statului de salarii. Autorii arata ca lucrarea este scrisa de studenti, pentru studenti si trebuie aratat ca unele dintre programe au fost elaborate si de alti programatori, aici amintesc pe Gabriel DIACONESCU, Gheorghe IONESCU, G, SIMIONESCU, ion ROSCA, D. GEORGESCU, D. PARASCHIVU si Remus TUDORICA. In acele vremuri, studentii din anii mari erau implicati in dezvoltarea de materiale didactice intrucat proiectele realizate de ei erau de mare complexitate si solutiile oferite erau operationale. Consider ca un rol hotarator in asigurarea calitatii acestei culegeri de probleme i se datoreaza lui Stefan MUSTATEA, cel care mi-a fost si mie asistent, un om deosebit de exigent, care nu trecea la pasul urmator decat numai daca toti pasii precedenti erau oparcursi la perfectie. Enunturile sunt clare, cu acele emente de formalizare care nu lasa niciun dubiu in solutionare. Solutiile sunt explicarte pe larg, pas de pas, in succesiune logica si au un nivel de generalitate foarte ridicat, in sensul ca soltuia oferita conduce la un program cu care se solutioneaza toate problemele din clasa pentru care s-a dat enuntul. Autorii ofera acolo unde este cazul variante de solutii. La problema sortarii elementelor unui vector, sunt date doua solutii, una in care se procedeaza la interschimburi, procesul fiind incheiat cand s-au terminat interschimurile si alta la care se alege elementele minime din subsiruri si se construieste sirul ordonat din aproape in aproape. Cand se lucreaza cu matrice, autorii programelor vin cu solutii care sunt in corespondenta clara cu instructiunile din textele sursa, iar notatiile din formule sunt usor de identificat in programe. In cazul scrierii subrutinei de implementare a metodei Gauss-Seidel de rezolvare iterativa a sistemelor de ecuatii liniare, formulele de la paginile 124 si 125 sunt transpuse in schema logica de la pagina 127 si in programul de la pagina 128. Intre blocurile schemei logice si instructiunile programului corespondenta este perfecta. Sunt sigur ca si in ziua de azi, cine doreste sa invete programare cu adevarat, are ce invata din aceasta lucrare. Mai mult, seriozitatea cu care a fost elaborata, merita sa fie multiplicata si acum, stiuta fiind viteza cu care se scriu carti de informatica, pentru a tine pasul cu ceea ce se intampla in domeniul tehnicilor si instrumentelor de programare. Autorii au inclus in bibliografie sase lucrari din care trei sunt documentatii ale firmei IBM, iar celelalte trei sunt carti scrise de autori romani, pe care le cunosc si care se inscriu in linia scrierilor destinate lucrului efectiv. Autorii dau la paginile 287 - 290 o serie de sugestii de programare care acum se gasesc in carti in zona de design si de optimizare, bazate pe experienta lor, sugestii care au menirea de a imbunatatii textele sursa scrise de studenti. In acele vremuri cartela perforata era totul si trebuia ca pe cele 80 de coloane, programatorul sa se exprime asemeni unui muzician care are la dispozitie numai sapte note. Construirea machetelor de la paginile 14, 15, 40, 42, 43, 53, 70, 71, 79, 86, 101, 140. 140, 269, definirea machetelor pentru datele de intrare in mod explicit prin indicarea coloanelor care delimiteaza campurilr (pg 159) precum si fotografierea unei pagini de programare (paginas 132) arata nivelul de detaliere la care au ajuns autorii, astfel incat culegerea sa fie un instrument de lucru, dupa care studentii sa invete temeinic programare de la cei care stiu fioarte bine programare si in carte au impartasit din experienta proprie. Exista in carte si doua teste elaborate de D.L. DUTA unul dintre marii fortranisti ai Centrului de Calcul din ASE, studentii fiind obligati sa identifice erorile, dupa care singuri isi acorda punctaje, comparand ceea ce au vazut ei, cu ceea ce se obtine dupa rularea programelor pe calculator.
\Este data structura setului de cartele de comanda pentru solutionarea de probleme complexe, stiut fiind faptul ca interschimbabilitatea era de-a dreptul imposibila, acest sistem de operare fiind destul de rigid, daca optiunile chiar in lista aveau pozitie fixata. Afost pentru mine realmente o placere sa recitesc o carte care mi-a amintit despre vremuri trecute si traite, in care viata a avut alte ritmuri si cautarile erau orientate spre alte directii, caci tineretea a insemnat mult mai mult decat elan, forta, vointa, ambitie, idealuri si vigoare.

Inginerul Ion MIU ne-a obisnuit cu elaborarea de monografii complete despre informatica din tara noastra. Acum ne ofera monografia despre IIRUC - Intreprinderea pentru Intretinerea si Repararea Utilajelor de Calcul si electronica Profesionala. De la inceput si pana azi. Pentru realizarea monografiei a consultat arhive, a stat de vorba cu fost angajati ai IIRUC, in numar de 16. Lucrarea este structurata pe 15 capitole si are anexe , o bibliografie, marturii si cateva date despre autor. Este acordata o mare atentie consideratiilor tehnice, autorul facand o trecere in revista a contextului in care si-a desfasurat activitatea IIRUC-ul dar si in directia prezentarii echipamentelor acre faceau obiectul reparatiilor si intretinerii, de-a lungul vremurilor. Dupa aceea pornind de la documentul care a generat fiintarea IIRUC din 27 martie 1968, este realizata o trecere in revista, autorul indreptandu-si atentia spre inceputurile activitatii IIRUIC cu luarea in considerare a organizarii, a meseriilor, a personalului, a oficiuklui de calcul, a modului in care era perfectionat continuu personalul. Ca sa se vada nivelul de edtaliere al cartii, autorul prezinta pana si activitatea sportiva dar si pe cea desfasurata de brigada artistica. Finalul este dat de derularea istoriei recente de dupa 1989 cand asemeni tuturor intreprinderilor din tara noastra, nici IIRUC nu a fost ferita de asperitatile vremurilor. Pe parcursul celor 408 pagini cu multe fotografii color, cititorul are ocazia sa ia cunostinta cu pagini de istorie traita de autor intr-o intreprindere care venea sa completeze un tablou important al dezvoltarii Romaniei in acele vremuri, in care informatica juca un rol tot atat de important ca si in zilele noastre. Prezentarea este obiectiva, fara note de subiectivism chiar daca autorul a trait si a lucrat acolo, nostalgia sa fiind legata numai de faptul ca timpul a trecut foarte repede si nu are cum sa se mai intoarca inapoi. Faptul ca anexa 1 prezinta pe cei care au lucrat in IIRUC in toata tara, arata respectul autorului fata de ceea ce a insemnat echipa IIRUC, recunoscuta peste tot prin calitate, exigenta, garantie si promptitudine. Cartea este insotita de un CS cu multe poze deosebite, filme de mare actualitate pentru cei care doresc sa stie ce a insemnat informatica in tara noastra, mai ales in zona depanarii tehnicii de calcul.

Cele trei cercetatoare de la ICI, Ileana TRANDAFIR, Rodica HRIN, Olga IOTICI, cunoscute in lumea specialistilor pentrun preocuparile lor in domeniul dezvoltarii de software pentru intreprinderi, vin acum sa ofere elemente practice, foarte necesare celor ce trebuie sa construiasca sisteme informatice folosind baze de adte, pentru a solutiona probleme concrete. Autoarele vin cu experienta lor bogata in realizarea si implementarea de astfel de sisteme si ofera solutii directe de urmat, celor care lucreaza in centrele de calcul pe pozitii de analisti sau de programatori. Lucrurile sunt spuse clar si detaliile permit construirea inca de la inceput a structurii de sistem informatic. Toate elementele sunt sistematizate in tabele din care rezulta cu claritate caracteristici, obiective, activitati, campuri. De asemenea, sunt realizate numeroase figuri si machete care devin pentru dezvoltatorii de sisteme informatice instrumente extrem de utile. Cartile sunt intr-adevar indrumar pentru specialisti, pentru ca reprezinta impartasirea unei vaste experiente verificata de practica . Lucrarea are o bibliografie strict la obiect si ori de cate ori a fost nevoie, s-a aratat ca unele elemente sunt construite folosind documentatii de firma. Aici se potriveste perfect ideia de a citi o carte si de a trece imediat sa solutionezi cu succes si direct, propriile probleme, folosind ce ai gasit in acea carte.

Cursul de programe aplicative, predat ani in sir de cei trei autori, si-a gasit concrettizarea intr-o carte in 1983. Lucrarea este elaborata dupa programa analitica. Dupa prezentarea conceptelor, a bibliotecii nationale de programe - BNP, se trece la prezentarea programelor utilitare, a programelor de solutionarte a problemelor de programare liniara, a problemelor statistice, a problemelor de croire profile rectangulare din planse rectangulare, a problemelor de alocare si nivelare a resurselor dar si a problemelor de programare a productiei. Desi colaborarea nu a fost lipsita de sincope datorate unor diferente de a vedea lucrurile, s-a trecut peste orgolii si s-a mers pe a realiza un curs normal, fara inovatii care sa duca la stoparea publicarii sau la supradimensionarea ca numar de pagini care ar fi dus publicarea peste termene decente. A fost facuta si recenzie a cursului si cred ca studentii, adevaratii beneficiari, au avut dupa ce sa invete si sa dezvolte proiecte cat mai apropiate de cerintele de la alte discipline da si utile in productie, caci multi mergeau in centre de calcul fie teritoriale, fie de intreprinderi, caci industrie exista peste tot in Ro in acele vremuri, nu ca acum. Buna colaborare cu ICI dar si cu autorii de software din centrul de Calcul al ASE si aici ma refer la Csaba FABIAN, Gh. CIOBANU si Gh. RUXANDA, au permis intrarea in detalii importante referitoare la constructia si utilizarea programeor scrise de acestia. Lucrarera inglobeaza foarte multa practica, stuta fiind insistenta autorilor ca absolventii care merg in productie sa stie sa utilizeze produsele de biblioteca, pentru a scurta durata lor de integrare in productie. Bibliografia este stricta si la obiect. Contine si doua documente de partid si de stat. Nu aiveai cum sa publici in ASE ceva pentru studenti daca nu avea si ceva despre ce gandea partidl si N. Ceausescu despre domeniul informaticii. Am mers la minimum, adica o cuvantare si un document programatic. In introducere tot asa s-a mers la minimum. Nici nu trebuia sa se ajunga la a primi observatii ca nu exista ceva din documente pentru ca se si gaseau indivizi din catedra sau din afara ei ca sa inceapa sa discute, fara a primi ecouri pozitive in legatura cu calitatea cursului in ansamblul sau. Cartea a fost apreciata de Senatul ASE si a primit un premiu de 8oo de lei, adica o treime dintr-un salariu de lector universitar. Era o suma importanta la acea vreme, care a ajuns la unul dintre autori, dar din care noi ceilalti doi, nu am vazut o friptura macar, asa cum stabiliseram ca se va intampla.

Cartea realizata de cei trei autori, este diovada clara a preocuparilor unor specialisti de mare tinuta de a realiza un demers stiintific, avand finalitate orientata spre practica. Testele de concordanta sunt un diomeniu care trebuie larg dezvoltat spre aplicatii concrete care se bazeaza pe date statistice, culese din economie, din productie, din experimentele medicale, adica, de peste tot. Este imbucurator ca dupa prezentarea testelor X², a testelor de concordanta pentru repartitiile gama si exponentiala, a testelor de ajustare, a celebrelor teste Smirnov-Kolmogorov, dar si a altor teste mai putin cunoscute (capitolele 6-8). Autorii au dezvoltat aspectele teoretice pentru testele de corelatie, pentru verificari complexe de ipoteze, pentru verificarea normalitatii si multe, multe alte teme interesante. Consider ca cei care construiesc modele cibernetice, trebuie mai intai sa verifice ca datele lor indeplinesc cerinte necesare si numai dupa aceea sa aplice, sa zicem, metoda celor mai mici patrate. Lucru care nu se intampla. Citind aceasta carte acesti constructori de modele, daca isi verifica ipotezele avansate folosind teste descrise in lucrarea lui Craiu-Enache-Basca, vor avea sanse sporite ca modelele lor sa nu fie niste bazaconii de doi lei. Este extrem de important ca Basca a scris subprograme atasate la fiecare capitol care ofera practicienilor posibilitatea de a introduce date si de a obtine rezultate din care sa rezulte ca sunt sau nu sunt verificate ipotezele construite de ei. Autorul, caci este clar ca O. BASCA a scris acea parte, explica pe larg care sunt formulele utilizate, face scheme de prelucrare, explica rolul variabilelor, ofera subprograme dar si programul apelator. Sunt oferite toate detaliile incat sa fie preluate acele texte, sa fie rulate cu date proprii si sa fie folosite rezultatele direct. In epoca erau multe biblioteci de programe statistice. Acolo erau constructii dar nu asa de clar prezentate si nu asa de direct utilizabile. Artificiile de programare ale acelor biblioteci si mai ales ca unele nu furnizau textele sursa si nici explicatii chiar pe inteles, toate acestea indepartau pe utilizatorii din productie de ele. La testele statistice exista o mare problema, aceea a compararii valorilor tabelare cu cele calculate. Autorii au gasit solutia si daca exista scrise toate subprogramele din carte si daca sunt rulate si apoi reunite intr-o biblioteca, fara un efort considerabil utilizatorul bibliotecii are tot ce-i trebuie pentrui a obtine chiar mesaje automat ca ipoteza este verificata sau din contra, nu este verificata, usurandu-i munca foarte mult. Stilul lor de programare este de inalta clasa. Exista specificatii de programare, iar concordanta dintre specificatii si textele sursa este perfecta. Bibliografia de la sfarsitul cartii este intinsa de la pagina 364 pana la pagina 374. M-am bucurat sa vad acolo ca autorii au inclus multe dintre cartile de baza ale programarii in FORTRAN scrise de autori romani.

In epoca se stia despre WANG ca acolo e un tip care este barbatul unei mari cantarete de muzica usoara. Mai se stia ca perifericele WANG fac furori in informatica din tara noastra. Din cate stiam, chiar se produceau sub licenta astfel de periferice la noi. Abia acum am vazut in aceasta carte ca WANG insemna mult mai mult. regret ca nu m-am aplecat asupra bibliotecii de programe, descrisa in carte in capitolul al X-lea (pg.105 - 115). cand am vazut cine a supervizat elaborarea si asistarea din punct de vedere stiintific, mi-am dat seama ca am in fata o carte valoroasa. Oleg CERNIAN, cel cu care am colaborat in proiecte TEMPUS este un profesor cu multa aplecare spre inovare si rigoare. Profesorul BELEA, imi era cunoscut din cartile de teoria sistemelor liniare, pe care le devorasem odata cu cartile frumoase ale lui Vlad IONESCU. In partea de biblioteci de programe, prin comparatie cu SSP de la IBM, aici se gasesc programe de rezolvare ecuatii, de calcul de integrale, rezolvare sisteme de ecuatii diferentiale prin metoda Runge-Kutta,, inversare de matrice, rezolvare sisteme liniare, in total 43 de clase mari de programe. Mergand in zona de statistica am identificat 29 de probleme, din care mai importante vad:
-regresia liniara
-regresia liniara multipla
- regresia exponentiala
- corelatia liniara
- calculul matricei de corelatie
- analiza dispersionala
- - teste statistice
- distributia binomiala, distributia Poisson
- testul F si testul T
- valori medii
- studiul autocovariantei
- integrala erorilor.
Sunt si programe pentru domeniul tehnic dar si programe pentru solutionarea problemelor financiare, care sunt sigur ca daca erau folosite in planificarea comunista, se vedeau dezechilibrele care au dus la prabusirea economica a sistemului. daca cineva s-ar aplica acum asupra acestor programe, am certitudinea ca stabilitatea macro la noi ar fi si mai eficienta, desi sunt utilizate (daca sunt) modele mai complexe, acum.

Lucrarea are sase capitole, fiecare dintre ele fiind structurat pe subcapitole cu detaliere diferentiata. Sunt prezentate codurile Baudot, BCD, EBCDIC, CCITT, CAER, (pg. 30 - 43). este interesanta prezentarea modalitatilor de efectuare a corectiilor, prin utilizarea de modele bazate pe consideratii de statisticamatematica.. Sistemele teleinformatice sunt descrise prornind de la necesitatea de a pregati datele prin modificari des trucutra care sa conduca la reducerea lungimii sirurilor transmise dar si la gasirea si introducerea acelor elemente care la receptionare sa se analizeze daca procesul a fost sau nu a fost perturbat. Toate modificarile in datele initiale, arata autorii, trebuie sa fie reversibile. Capitolul de protectie a informatiilor, daca autorii l-ar rescrie, ar arata cu totul altfel in conditiile in care web-ul este universal in dezvoltarea si utilizarea aplicatiilor informatice. Capitolul dedicat standardelor are o dimensiune mai mica (paginile 288 - 303). Bibliografia inclusa la sfarsitul fiecarul capitol este orientata pe problematica.

Iata ca acum Dan SIMOVICI a scris cartea de limbaje formale si de tehnici de compilare, in care abordeaza duntr-un alt unghi intreaga problematica. daca pana acum toata lumea era obisnuita sa citeasca o carte de FORTRAN si dupa aceea sa gaseasca o carte despre un compilator FORTRAN si daca in ultimii ani lumea invata C++ si cauta sa gaseasca o carte de compilatoare pentru limbajul C++, cu abordari si de teoria compilarii, iata ca inca din 1978, Dan SIMOVICI vine cu o viziune foarte actuala si in zilele noastre. El prezinta in partea a doua o abordare consistenta privind limbajele regulate, limbajele formale si cele independente de context. In aprtea a treia sunt abordate tehnicile de compilare bazate pe analiza lexicala, pe gramatici LR(k) si LL(k)si pe relatii de precedenta. Sunt introduse foarte multe detalii, care acum, celor care doresc sa scrie compilatoare cap-coada sunt foarte utile, intrucat aceste detalii creaza premise solide in cresterea gradului de generalitate pentru toate demersurile necesare proiectarii de componente sftware care implementeaza tabele, stive si care cfonduc in final la structurarea unui compilator suficient de cuprinzator, nu un compilator de jucarie care face numai compilarea unui program foarte, foarte simplu si primitiv. Este important ca Dan SIMOVICI a trasat o directie, care in scoala de informatica de la Iasi dar nu numai a insemnat acel pas deosebit de important care trebuia facut pentru a dezvolta ceea ce la ITC era intr-un stadiu incipient, adica software romanesc. Dupa 1989 lucrurile s-au schimbat si numerosi dintre cei care au studiat cartea aceasta sunt acum in Silicon Valley si altii se bucura de munca lor, nu noi.

Autorii parcurg in aceasta carte toate etapele specifice ciclului de realizare a unui sistem informatic, oferind o abordare teoretica cu un grad de completitudine ridicat si punand in valoare un profund mod de cunoastere a literaturii de specialitate. Autorii dezvolta in partea ultima (capitolul 12) conceptia si realizarea unui sistem informatic pentru o intreprindere. Abordarea realista are la baza cunoasterea particularitatilor intreprinderii si nevoile acesteia in plan informatic. Solutia oferita ia in consideratie specificitatea intreprinderii cu elementele ce privesc aspectele de management in general si a managementului in plan informatic in special. Sunt oferite detalii asupra modului in care se identifica datele de intrare si structurile de rezultate care trebuie sa fie oferite de sistemul informatic dupa implementare. Se vede cu claritate din cele expuse ca autorii au experienta vasta in practica dezvoltarii de sisteme informatice. Toate consideratiile si solutiile oferite sunt izvorate de activitatea lor practica de succes, asa cum rezulta din analizele si consideratiile expuse

Profesorul Viorel ARITON a dezvoltat un demers extrem de interesant. Bazandu-se pe o bibliografie reprezentativa formata din 29 de titluri, din care numai doua sunt carti de dinainte de 1990 (Davis si Rummelhart), demers structurat pe 7 capitole. Autorul abordeaza problematica atat din punct de vedere teoretic dar mai ales si din punct de vedere practic, fiind cunoscut ca un practician valoros in domeniul informaticii. In primul capitol, introductiv sunt clarificate concepte de baza legate de date si informatii, comunicare si echipamente. In capitolul urmator, atenta sa este indreptata spre aspecte de baza ale reprezentarii informatiei, facand un tur de forta pentru a include intre paginile 30-65 tot ce trebuie despre tipuri si structuri de adte.Capitolele urmatoare vizeaza aspecte de programare, retele de calculatoare, aplicatii web. capitolul al VII-lea este dedicat unor anexe care au rolul de a dezvolta in mod sistematic aspecte legate de aplicatii Windows, procesor de texte, lucrul cu foi de calcul. Stilul sau este riguros, exemplele sunt sugestive si consideratiile de programare arata ca avem in fata un experimentat dezvoltator de aplicatii informatice complexe.

La un moment dat Clujul devenise un fel de capitala a informaticii romanesti, prin simpozioanele nationale pe care le organiza, cei de la centrul Teritorial Cluj si de la ITC-Cluj, fiind niste maestii in a reuni pe cei mai valorosi specialisti din tara noastra, atat in zona teoretica, de cercetare dar mai ales a practicienilor, care aveau rezultate importante. Acolo nu erau prezente formale, ci dezbaterile erau extrem de serioase si nimeni nu indraznea sa vina sa prezinte improvizatii, ci numai lucruri foarte serioase, verificate de o mie de ori sau lucruri care in practica de zi cu zi isi dovedeau valabilitatea. Se publicau volume cu comunicari. Sunt acolo contributii ale unor specialisti valorosi precum S. GORON, St. Garlasu, I. Olariu, E. Dani, A. Tasnadi, A. Baciu, I. Dancea, I. Athanasiu, D sotirescu, M. Petrescu, E. Florescu, I.M. Stancu Minassian, T. Gaspar, I. Balint, V.N. Vancea, E. radaceanu, St. Pana si multi altii. Prefata este realizata de V. PETEANU presedinte al laboratorului judetean de informatica Cluj, constructia care avea sa devina Centrul de Calcul Teritorial Cluj.

Cartea are caracter didactic si prezinta descrierea masinii, instructiuni pentru dezvioltare program de baza, iar in capitolele urmatoare sunt abordate probleme privind cablarea si programe de perforare. Cele 6 anexe ofera detalii care merg pana la efectuarea de operatii mai speciale, asa cum erate operatia de impartire, in acea vreme, operatie greu de realizat, daca se omiteau scaderile repetate. Tabelul 9.18 este extrem de bine construit pentru a arata care sunt codurile instructiunilor si semnificatia lor. Ideea de a utiliza o descriere a semnificatiei instructiunilor folosind un limbaj formal este bine venita pentru a elimina ambiguitatile. Instructiunea cu codul 02 este destinata scaderii, iar descrierea formala este (Ra) := (Rp) - (Ra) (Rp) ramane neschimbat. Materialele grafice foarte bogate sunt necesare pentru a intelege practic cum functioneaza masina FC 15. Sa nu uitam ca toate intreprinderile facturau la acea vreme si programele de facurare erau vitale pentru a avea o contabilitate coerenta si fluida. Mie mi-a placut cartea desi am citit-o acum, pentru ca prin forta lucrurilor nu am avut nicio intersectie cu masinile FC 15. Productia masinilor de afcurat Feilx FC15, FC 30 cu numeroase variante s-au produs in tara noastra si au avut un succes total, pentru ca problema facturarii intr-o economie centralizata, asa cum era economia socialista era o problema vitala in contabilitate.

Cibernetica si economia il consacrase la noi pe bulgarul Ivan Nikolov din mai multe motive, unul fiind cel legat de faptul ca in tara noastra era o facultate care avea in titulatura si sintagma cibernetica economica si in 1973 deja existau doua promotii de absolventi ciberneticieni, cea din 1972 si cea din 1973, deci avea suficient de multi cititori de stricta specialitate, la care se adauga nenumarate alte categorii interesate in ale modelarii cibernetice, cand economia romaneasca isi cauta fagasul sau.
Dupa o introducere spre a clarifica ce si cum sta treaba cu cibernetica, abordand aspecte legate de concepte, sisteme si teoria informatiei, NIKOLOV face o analiza a productiei sociale din punct de vedere cibernetic. Analizeaza valoarea de intrebuintare, productia sociala, legfea valorii, relatiile de proprietate si se opreste in capitolul al V-lea la modelarea structurilor economice. cat de bucuros as fi fost daca NIKOLOV ar fi ajuns la concluzia caci nici cibernetica nu are instrumentele d stopare a crizelor economice, caci chiar in conditiile globalizarii in plan informatic si cand informatica a patruns peste tot in viata omului, nimeni si nimic nu opreste dorinta nestavilita de castig a individului sau a grupurilor de indivizii, creind in acest fel dezechilibre, bazate pe lacomia inconstienta a celor care se cred ca nu vor pierde prin manifestarile violente ale crizelor economice si financiare. NIKOLOV nu narata ca sistemul financiar intotdeauna va fi salvat, sacrificand totul, pentru ca omenirea nu a reusit sa gaseasca ceva care sa fluidizeze economia asa cum o face banul. venind dintr-o tara comunista, caci Bulgaria era o tara comunista, autorul duce demersul sau spre zona economiei socialiste, imprimand limite generate de dogmatismul care plutea atunci in stiinta economica despre modul de productie socialist.

Cartea Critica si cibernetica, este ceva nou in peisajul literaturii despre cibernetica din tara noastra, mai ales pentru faptul ca este o carte foarte muncita, rood al unei documentari de exceptie. De la pagina 383 pana la pagina 404 se afla o vasta bliografie. cartea este extrem de interesanta si din motivul tratarii aspectelor din literatura folosind instrumente ale ciberneticii. Acum cand exista calculatoare personale, cand exista software open source, o echipa interdisciplinara are toate sansele sa analizeze toata piesa O scrisoare pierduta dar si altele si sa gaseasca elemente extrem de importane si originale. Toate necesita un efort conjugat si prea putina lume mai este dispusa in ziua de azi sa se aplece asupra unor lucruri serioase, cand se castiga mult si usor aratand tate, funduri si silicoabe dar si buze botoxate.
Este impresionant demersul unui autor care vine dintr-o zona in care lumea nu este familiarizata prea mult cu elementele de matematica si de tehnica. Sunt sigur ca acum cu echipe interdisciplinare, acest demers de exceptie prin continuare va duce la rezultate tot de exceptie. Autorul cu un nivel de eruditie demonstrat a realizat o carte care se citeste si azi cu aceeasi placere cu care am citi-o acum mai bine de 30 de ani. Limbajul utilizat este al unui specialist care a inteles ce inseamna cibernetica aplicata intr-un domeniu in care nimeni nu ar fi banuit ca asa ceva este posibil. Acum, folosind retelele neuronale, demersul acesta va fi potentat si mai mult. Ducand cibernetica spre literatura, iata este demonstrata generalitatea tuturor principiilor care guverneaza aceasta noua stiinta.

Cand cineva are acces la informatie si are puterea de a sintetiza si de a extrapola, cu siguranta ca va obtine rezultate interesante, asa cum este cazul celor doi mari savanti romani Malita si Draganescu, care au reusit sa reuneasca in paginile cartii rezultatele cercetarilor stiintifice ale celor mai reprezentativi specialisti si cercetatori dar si a unor cadre didactice universitare, cu ocazia unor reuniuni stiintifice organizate de colectivul de prognoza al Academiei si ICI unde director general era profesorul Draganescu. Lucrarea este structurata pecinci parti in care rand pe rand, autoi importanti au abordat probleme legate de:
structurile electronice ale informatiei
- arhitectura si limbajele calculatoarelor
- teoria informatiei si modele matematice
comunicatie si bioelectronica
- informatica si gestiune.
daca am analizat al doilea si ultimul grupaj de materiale, am observat ca numai partial s-au adeverit ipotezele avansate, neintuindu-se ca eliminand bariera vitezei de prelucrare si bariera capacitatii de stocare, dezvoltarea tehnologiilor pentru realizarea de software vine de la sine. Cred ca daca se pleca de la identificarea factorilor limitativi si se construiau ipoteze bazate pe eliminarea acestora, sunt sigur ca multe din prognoze ramaneau in picioare si spuneam acum cat de vizionari au fost autorii. Despre centrele de calcul teritoriale, disparand proprietatea unica, socialista, s-au evaporat si au devenit sedii de banci si de agentii, pentru ca toate erau spatii in centrele resedinta de judet.

Ideea de aplicarea ciberneticii in diferite domenii nu este noua in tara noastra. Cartea de neurocibernetica a lui Edmond Nicolau si Constantin Balaceanu, apoi Stolnici dupa 1989, are ca urmare fireasca lucrarea lui Alexandru Negru Biocibernetica si evolutia vietii aparuta in 1986. Desi este aparuta in colectia STIINTA PENTRU TOTI, abordarea are un nivel stiintific ridicat, este riguroasa si cred ca in epoca a fost bine primita. Comparand-o cu demersul lui Nicolau si balaceanu, este mai sistematica, fara insa a atinge nivelul de profunzime a cartii celor doi. Erau doua chestiuni diferite si mai ales ca punct de start.

Microcalculatoarele romanesti au luat o mare raspandire in tara noastra incat publicarea lucrarii a fost un lucru obisnuit, normal si asteptat de specialistii din intreprinderi. Autorii scriu despre microcalculatoare, despre organizarea interna a sistemului CP/M, prezinta o serie de programe utilitare (pg. 55 -73). Demersul lor merge spre directia prezentarii elementelor de programare in cod masina, dupa care arata cum se programeaza in limbajele C si PASCAL, dar si in FORTRAN si in limbajul BASIC. pentru a arata ca sistemul acepta si lucrul cu baze de adte, autorii prezinta in capitolul al doisprezecelea sistemul DBASE. Autorii arata ca stiu despre ce scriu, prin faptul ca au construit numeroase programe, pe care le-au inclus in paginile cartii preluand textele sursa direct ca iesire de la microcalculator. Lucrarea este echilibrata si cred ca daca si azi profesionisti si nu simpli scriitori de carti de informatica ar purcede la scrierea de carti ca aceasta, progresele in plan practic ar fi mult mai importante. Dupa 1989 au aparut preamulte acrti in care autorii invatau programare atunci cand scriau, fara a intelege ei insisi despre ce stiu. Cei doi au avut privilegiul de a avea microcalculatorul, de a-l utiliza intensiv si de a valida orice afirmatie din capitole. Se intalneste rar asa ceva. ca sa fiu mai explicit, pentru functiile de intrare-iesire BDOS, autorii au scris clar si au venit cu exemple cu caracter de generalitate ridicat, astfel incat oricine ar fi dorit sa dezvolte o aplicatie proprie, nu ar fi facut altceva decat sa preia textul din carte si sa-l adapteze foarte usor la nevoile proprii. Asa este toata cartea.

Manea Maneswcu, cel care stapanea totul in ceea ce privea cibernetica economica, organiza manifestari stiintifice de rasunet, urmate de publicarea de volume cu selectii ale lucrarilor prezentate, carti ce apareau in edituri importante din tara, editura Academiei RSR, fiind una dintre acestea. daca voi spune ca lucrarea este foarte buna voi fi acuzat de lipsa de modestie, pentru ca acolo am si eu o contributie alaturi de profesorul TOVISSI si de prietenul meu Emil MOSCOVICH. Ma voi limita in a spune numai ca am avut privilegiul sa apar intr-o carte in care publicau multi dintre colegii cu care lucram la contracte de cercetare din Entrul de Calcul al ASE, iar prezenta mea acolo ca si a altor cadre didactice din ASE arata ca intr-adevar in ASE, legatura invatamantului superior cu productia nu era o poveste de adormit bebelusii, ci o realitate. ce bine ar fi daca ar mai exista in ASE o asemenea structura puternica si contracte de cercetare finantate de uzine si mari combinate industriale, nu numai de MEC sau din fonduri europene, unele neavand o finalitate reala, asa cum era in vremurile de demult.

Generatii intregi de studenti de la sectia de Informatica Economica din facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, au invatat dupa cartea aparuta in anul 1992 la Editura Tehnica intitulata Programarea in assembler si scrisa de doi foarte buni practicieni si aici ma refer la Dan SOMNRA si la Teodor VLADUT. Primul a facut o cariera stralucita in invatamantul superior, iar al doilea a performat in industria de software in occident. Lucrarea incepe abrupt, cu un program, exact asa cum imi place mie. Ma enervez teribil citind carti in care autorii au proasta inspiratie de a prezenta instructiuni in ordinea alfabetica si nu dupa frecventa lor de utilizare. SOMNEA si VLADUT, practicieni fiind, stiu exact ce il doare pe programator si au vrut si au si reusit sa aline toate aceste dureri. Asa ca ei intra rapid in descrierea elementelor de baza pornind de la acel exemplu si lamuresc toate acele elemente esentiale ale unui limbaj arid si mai ales dificil, asa cum este limbajul de asamblare, unde daca nu s-au inteles la nivel fizic aspectele, totul pluteste in ceata. Ei vin exact cu detalii pentru a explica foarte clar ce se intampla in registri si in unitatea centrala a calculatorului la fiecare executie. Cartea bunda de programe intregi si ceea ce este special, aceste programe sunt direct ceea ce se vede me monitorul computerului, excluzand in acest fel erorile de culegere de texte. Mai mulu, aceste programe au fost rulate si testate de autori, asa ca nu sunt riscuri ca un programator care invata si reintroduce textul din carte sa se trezeasca cu erori de sintaxa sau de executie. Autorii au avut inspiratia de a grupa in anexa A instructiunile in ordine alfabetica si in anexa B detalii privind formatul instructiunilor. Acolo sunt toate detaliile incat daca programatorul are dificultati in a utiliza o instructiune, consultand cele doua anexe, se lamureste perfect. daca la index ar fi fost si paginile pentru regasire rapida, lucrurile ar fi fost divine. Cartea este frumoasa si atractiva prin modul in care a fost gandita. Autorii, tineri la acea vreme veneau din productia de software si asta le-a dat vigoarea unui demers realist si logic. Nu se gaseste acolo nnimic intortocheat, nimic nefolositor, pentru ca ei au stiut ce inseamna sa faci programe bune, sa incepi de la simplu spre complex. Respect.

Numai ignorantii nu au auzit de marele KNUTH cel care isi propusese sa elaboreze o lucrare monumentala in 7 volume, iar volumul dedicat sortarii si cautarii, este cel de al treilea din serie. Cartea aceasta a hranit generatii de autori de carti de dezvoltare software si de structuri de adte sau de ingineria programarii. daca in al doilea razboi mondial, la Marasesti s-a spus: pe aici nu se trece! in mod obligatoriu, nicio carte adevarata de dezvoltare software, adica ceva de software engineering nu va fi dezvoltata fara a trece prin volumul al treilea din Art of programming, ca asa se numea marele proiect al lui D.E. KNUTH.
Am apreciat acuratetea textului si mai ales dorinta autorului de a proceda in mod deschis. El niciodata nu lasa lucrurile neexplicate si chiar il invita pe cititor sa participe cu el la dezvoltarea de noi solutii si sa dea noi interpretari. KNUTH este autorul care cu maestrie il invata pe cititor sa gandeasca la un nivel special si sa devina el insusi un descoperitor de noi algoritmi sau sa munceasca la imbunatatirea algoritmilor existenti. Figurile construite sunt foarte sugestive. Ele sunt in concordanta cu textul si ele au determinat structurarea programelor. KNUTH a atins culmea in aceasta zona si spre regretul meu, cartile care au capitole de sortare scrise de altii arata ca acestia nu au inteles mesajul lui KNUTH si prezinta sortarea si cautarea pur si simplu, nu ca pe niste operatii de prelucrare a datelor, fara de care informatica este moarta. Ma intreb ce s-ar face acum facebook-ul unde sunt miliarde de entitati, fara procese de cautare eficiente. KNUTH a fost, pentru ca acum in 2014, cu regret trebuie sa scriu la trecut despre acest savant, a fost, ziceam ca un pianist care a trait programarea, asa cum pianistul traieste momentul fiecarei fraze muzicale si se contopeste cu sunetele. Fara a gresi, D.E. KNUTH a fost un Arthur Rubinstein al programarii.
Multi autori pun formule de parca le scot din burta. In toate cele trei volume dar cu deosebire in acesta, formulele sunt pregatite prin stabilireaq de ipoteze si sunt construite sub ochii cititorului. Numai cineva acre stie despre ce scrie, pentru ca a inteles totul, este in stare sa scrie astfel, sa prezinte clar si sa dea o imagine completa. Sunt sigur ca lucrarea aceasta nu va fi depasita niciodata de un alt autor, pentru ca KNUTH a vazut totul si a scris despre toate fatetele sortarii si cautarii. M-am inspirat la scrierea unor programe din capitole si am trait momente de satisfactie, pentru ca ceea ce am citit s-a verificat in realitate si am masurat diferente intre algoritmi, in conditii de mentinere a acuratetii programelor de sortare, incluzand proceduri de sortare fara instructiuni de I/E pentru a nu afecta duratele de executie. Ce frumoase momente!

Despre lucrarea retele de interconectarea calculatoarelor voi scrie mult mai mult. cand sa promovez si eu pe pozitie de lector, m-am trezit ca nu erau ore de programare sau de programe aplicative, discipline la care lucrasem ani in sir. Postul avea in structura ceva de sisteme de calcul si sisteme de operare si capitole de retele de calculatoare. ca tacamul sa fie complet, solicitarile dfacute de a primi ceva indrumari, ceva materiale de la colegii de la colectivul de calculatoare al catedrei, s-au soldat cu esec. Asa ca am luat drumul bejeniei si m-am adresat prietenilor mei in politehnica si de la Academia Militara, cei care mi-au dat cateva sacose de carti mari de tot. Asa se face ca am primit si aceasta carte proaspata, adica din 1976, desi eu dadeam concurs undeva mai tarziu cu doi-trei ani. Subiectul prelegerii in fata studentilor a fost pe probleme de retele. Dumnezeu a vrut sa am in acea sacosa cartea lui DAVIES si BARBER, exceptional de bine scrisa, din care am extras exact ceea ce aveam nevoie. Am sistematizat ca pentru un curs si cand am prezentat am fost fericit ca nu am fost descriptivist, asa cum erau cursurile celor din ASE la aceasta disciplina. In cartea din care m-am inspirat, lucrurile sunt prezentate analitic, incat cititorul are la dispozitie posibilitatea de a-si forma o idee proprie in legatura cu orice subiect. Eu ma ocupam de fiabilitatea software si cand am gasit ceva de fiabilitatea retelei, mi-a fost usor sa gasesc similitudini, sa vin cu chestiuni stiute de mine si sa scot ceva interesant, zic eu, enervant, cred ca a gandit comisia. Ma gandesc ca daca am promovat, nu am fost chiar o catastrofa. Taticii mei DAVIES si BARBER isi oferisera un suport neasteptat pentru cei care ma evaluau si care se asteptau sa ma impiedic, sa cad si sa-mi julesc genunchii. Si azi cartea este de aceeasi actualitate.

Academicianul Gheorghe MARINESCU cel care a scris cele doua volume clasice deja de Analiza functtionala, a aratat ca stie sa se apropie si de informatica prin coordonarea unui volum de analiza numerica in care apar si programe scrise in limbajul FORTRAN. Imi place foarte mult ca mai tinerele colaboratoare ale academicianului marinescu au programat si solutiile oferite au fost frumoase si pe inteles. Ideea de a scrie subprograme apelabile de programe principale, permite agregarea de algoritmi de calcul in a rezolva probleme complexe. la pagina 128 se afla programul de rezolvare a sistemului A*X=B utilizat in obtinerea coeficientilor de estimare prin metoda celor mai mici patrate. Sunt folosite metode iterative. Autorii prezinta problema de analiza numerica, arata care sunt formulele, arata cum structureaza solutia ca subprograme FORTRAN. textul sursa este usor de urmarit pentru ca formulele sunt btranspuse direct si se vede clar cum o suma se calculeaza intr-o secventa DDO cu eticheta pusa direct pe instructiunea de calcul iterativ. Si capitolul al II destinat rezolvarii ecuatiilor diferentiale si cu derivate partiale este un capitol clar, frumos si exact. As fi preferat ca programul din figura 111 sa fie construit tot ca subprogram, pentru a da maretie si acestui capitol. Cartea arata ca academicianul Marinescu si colaboratoarele sale Rizzoli, Popescu si Stefan, au ridicat stacheta foarte sus, iar cei ce au venit in urma lor nu au avut alta cale decat de a munci din greu sa sementina cel putin la nivelul atins de cartea din 1987. de fapt, sa fim seriosi si sa fim in spiritul adevarului, desi au aparut limbajele C++ si C# nu-mi amintesc sa fi vazut o carte de metode numerice pe meleagurile noastre cele mioritice, facuta de autori la fel de mioritici, desi marile edituri din USA abunda in lucrari care au evoluat de la FORTRAN la PASCAL la C si acum la C++, pentru a fi in actualitatea de zi cu zi a dezvoltatorilor. Mai mult, acele carti dau si adrese web de unde cei care au cumparat cartile au posibilitatea de a descarca programe sau cartile sunt insotite si de un CD cu programe, astfel incat cititorul sa nu se mai chinuie cu introducerea de texte sursa. Ce bine ar fi daca acum s-ar relua cartea cu programe scrise in C++ si s-ar vinde cu un CD langa ea!

Niste rautaciosi scrisesera o epigrama facand aluzie ca autoarea cartii ar fi streina de problematica limbajului LISP, lucru neadevarat, mai ales stiut fiind faptul ca acest limbaj nu avea atat d multe aplicatii cum era cu limbajul COBOL, pentru ca in afara de salarii, facturi si evidente de personal, prea putine alte probleme preocupau centrele de calcul din teritoriu. Mediul academic si el opera ca sistem inchis. La pagina 232 se afla solutii la problemele enuntate, concretizate prin programe rulate. daca LISP nu a devenit un limbaj al maselor de programatori si utilizatori este datorat si faptului ca s-a ramas in zona abordarilor de suprafata, cu exemple teoretice. Sunt sigur ca daca autoarea ar fi avut un colaborator din industrie care sa vina cu un set de probleme concrete asa cum sunt cele de la nivelul uni sector de productie sau un compartiment de management, s-ar fi formulat probleme si s-ar fi dat solutii in contextul inteligentei artificiale, clar ca soarta limbajului ar fi fost alta, mai ales ca limbajele de atunci FORTRAN si COBOL nu aveau cum sa solutioneze probleme de complexitate atat de mare cum sunt cele de decizie automata bazata de autoinstruire. Cartea face o prezentare standard a acelor elemente necesare intelegerii limbajului LISP. Este bine. Era mult mai bine sa se porneasca de la tre sau patru probleme extrem de frecvente din practica, alese cu grija, sa se arate ca nu se rezolva cu COBOL si FORTRAN si sa se ia acele functii foarte frecvente utilizate in rezolvarea acestor probleme. Se construiau programe pentru acele probleme. Lumea simtea utilitatea limbajului. Dupa aceea se introduceau orice alte notiuni si lumea era fericita. Eu sunt obisnuit cu autorii care o cincime de carte fac asa o introducere si care vin cu exemple care nu au nicio legatura cu ce ma confrunt eu zi de zi. Asa cum era cu demonstrarea corectitudinii programelor cand autorii dezvoltau capitole cu tyeorii extrem de elaborate dar in final veneau cu exemplificare pe algoritmul lui Euclid, eu asteptand sa vad cum se demonstreaza corectitudinea pentru un program de calcul de salarii. Eu apreciez efortul autoarei, apreciez ca stie foarte bine sa lucreze in LISP dar eu nu m-am apropiat de acest limbaj citind cartea Ilenei STREINU.

Cartile de initiere au prezentat tot timpul interes, iar Horia DUMITRASCU a stiut sa abordeze cele mai spinoase probleme intr-un limbaj care sa-l faca sa se apropie de inimile cititorilor sai, uneori neinformaticieni dar toti incepatori in ale programarii. Autorul cu vasta experienta didactica a reusit sa se apropie de cititorii acestui tip de carte printr-o abordare clara, gradata si mai ales atractiva. problemele sunt date la nivel de detaliu, modul de construire a textelor sursa sunt pe inteles si nu necesita un efort foarte mare. Sunt sigur ca daca autorul ar fi scris si despre limbajul LISP, folosind exemple de larga utilitate ca la BASIC, m-as fi apropiat de limbajul LISP si as fi fost chiar fan LISP. Trebuie sa-i multumesc lui Horia DUMITRASCU ca in decembrie 1989 in ziua cu mitingul catastrofal lui Ceausescu, la 6 dimineata rulam un program BASIC si aveam cartea lui in fata si o carte despre Amic sa rezolv o problema de contract. datele imi apareu pe ecranul televizorului, iar calculatorul COBRA imi facea figuri, caci erau niste paraziti generati de la unitatile militare de pe Oltenitei, eu avand casa in Berceni. Cu ajutorul cartilor si cu ce mai stiam eu am solutionat problema, m-am intalnit cu profesorul sacuiu care era seful contractului, i-am dat rezultatele si totul a fost foarte bine. daca am lucrat in BASIC, limbaj pe care il dispretuiam ca era prea pe inteles, o datorez lui Horia DUMITRASCU. De la un coleg din cartea scrisa de el n-am vrut sa invat BASIC pentru ca stiam ca programele fusesera scrise de studentul meu B., fara ca macar profesorul sa-i multumeasca.

Cu trecxerea timpului, specialisti din diferite domenii au venit cu contributii importante la dezvoltarea concreta a informaticii aplicate in chimie, in metalurgie, in construirea navelor, in energetica si in multe alte domenii. Cartea scrisa de echipa Angela ULINICI si D. CHIRIAC Calculatoarele elctronice in conducerea ocrotirii sanatatii este un astfel de exemplu edificator. Cei doi autori fac o trecere in revista a principalelor capitole din informatica aplicata si la fiecare dintre concepte arata cum au folosit ei respectivele elemente in a dezvolta aplicatii care sa fie utilizate in ocrotirea sanatatii.In capitolul al doilea se dau mai multe clasificari si se prezinta modalitati de construire a sistemelor informatice. Capitolul al treilea contine aspecte legate de modele matematice si pachete de programe, un fel de programe aplicative din ASE, unde sunt tratate produsele software de biblioteca TRANSPORT, OPALINE, SOCRATE si STRATEGE, desi despre ultimele doua nu le-as baga in aceeais oala cu primele trei. Capitolul al patrulea arata de fapt ceea ce trebuia sa fie intreaga carte, adica folosirea calculatorului si a proceselor de edzvoltare software in destiunea spitalelor, automatizarea laboratoarelor de analiza si in diagnosticarea asistata. Complexitatea lucrarii nu le-a permis autorilor sa intre in zonele sensibile ale sistemelor expert, pe atunci in faza de germene. Subcapitolul 4.6.2 este de luat in analiza pentru indicatorii eficientei utilizarii calculatoarelor, setul de indicatori trebuind sa fie extins exact la problematica din sectorul medical. Acum ca se vorbeste de tomograf computerizat, de sisteme de achizitii complexe de adte, aceasta carte este un bun element de pornire in a crea un sistem national de colectare a datelor pentru pacienti si care sa stea la baza analizei de adte folosind algoritmi dintre cei mai sofisticati pentru a pune cap la cap date neomogene si pentru a trage concluzii, sunt sigur, extrem d utile pentru diagnosticari valoroase si operationale si pentru definirea de clase de tratamente eficiente.

Despre microcalculatoarele romanesti s-au scris multe carti, mai ales de catre cei ce le produceau sau de catre institutele de tehnica de calcul. Cartea scrisa de colectivul coordonat de profesorul Adrian PETRESCU, reprezinta acel exemplu de lucrare, temeinica si de referinta in domeniu, utila studentilor, specialistilor dar in egala masura si practicienilor.
Autorii acopera totalitatea problematicii legate de o prezentare completa a microcalculatoarelor. Ei fac o descriere detaliata a elementelor de hardware si a sistemului de operare in primul volum si trec in volumul al doilea la descrierea de tipoologii de aplicatii care folosesc resursele acestor microcalculatoare. Eu stiam ca in economie se utilizau ca masini de facturare. In carte se afla si ceva legat de pontaj, dar contabilii banuiesc ca ar fi fost foarte fericiti daca gaseau acolo si un capitol legat de problema facturarii.
Venind din partea inginereasca, autorii dezvolta o prezentare riguroasa, folosind scheme, principii de lucru si caracteristici tehnice la toate microcalculatoarele familiei. Daca tinem seama ca acolo se discuta cu multa aplicatie de calculatoarele electronice mari, detalierile legate de sistemul de operare si de aplicatii in industrie legate de conducere de procese, la numarul mare de autori care au colaborat la scrierea celor doua volume, nu avea cum sa nu iasa o lucrare magistrala, care sa fie utilizata de toti cei ce-si doreau utilizarea microcalculatoarelor in conditii de eficienta cat mai ridicata. cartea este echilibrata ca dezvoltare a problematicilor, numai capitolul al doilea prezinta chestiuni de hardware. Detaliile furnizate arata cu claritate ca autorii au lucrat pe aceste microcalculatoare si stiu exact despre ce vorbesc. Mai mult, exemplele furnizate sub forma de texte sursa sunt sugestive si complete. In volumul al doilea sunt date detalii semnificative legate de comenzi si mai ales sunt prezentate implementari astfel incat fara un efort deosebit cititorul sa treaca la solutionarea propriilor probleme, imediat dupa citirea cartii, cu consultarea si a documentatiilor tehnice de proces, bineinteles. Pe o parte dintre autori i-am intalnit de-a lungul anilor si nici nu avea cum sa fie decat o lucrare d exceptie, pentru ca cei intalniti de mine mi-au aratat ca sunt specialisti, de asemenea, de exceptie.

Ivan Flores este un clasic in zona litteraturii dedicate dezvoltarii moderne de software. Cartea aparuta in America in 1965 si tiparita in limba romana in 1969 este un exemplu care subliniaza afirmatia mea. Aparitia acestei carti a adus o mica schimbare in viata me, mai ales in raport cu colegii, care ma strigau ori de acte ori a aparut necesitatea cu Aivăn, dupa pronuntia din limba engleza a numelui Ivan.
Traducerea titlului original este destul de aproximativa, de aceea am scanat si pagina cu titlul original in care este clar ca baza este software pentru calculatoare, dar trebuia ceva mai romanesc, adica programe, sisteme de programe etc. Lucrarea contine tot felul de chestii pe care autorul le vedea la acea vreme ca apartinatoare de definirea unui nou concept, acela de edzvoltare software. Adica programatorul trebuia sa stie ceva despre calculator (capitolul 1), ceva despre structuri fundamentale ale unui program (capitolul 3). Dupa aceea scrie despre asamblare, macroinstructiuni, subprograme, intrari-iesiri, si alte aspecte care acum au cazut in desuetitudine. Cine a citit cartea la vremea ei recunoaste ca a invatat foarte multe elemente de edzvoltare software. Ivan FLORES avea experienta foarte bogata in dezvoltarea de software complex si de aceea din carte razbatea clar ideea ca exista si un alt mod de a face programare, in echipa, lucru extrem de greu acceptat chiar si dupa 1975 in tara noastra. Pentru a se vedea cat de detaliata este abordarea, numai la pagina 217 unde este data schema de asamblare, sunt atat de multe detalii care si in ziua de azi impresioneaza, desi azi limbajele de asamblare sunt abordate foarte sumar din moment ce toate limbajele de programare evoluate au implementate operatii care prelucreaza biti si permit toate tipurile de adresare, tipuri care candva erau apanajul exclusiv al celor ce programau in limbaje de asamblare. Indirectarea era numai pentru ei. Acum pointerii au spulberat orice bariera.
Claritatea expunerii, modul de lucru si mai ales gradul de aprofundare au dat acestei lucrari o valoare cu totul speciala in randul specialistilor.

Sunt numerosi cei care au invatat programare citind una din cartile lui Ioan DANCEA. Aceasta carte este asemeni cartilor din acea epoca, unde era nevoie de introduceri fie in zona hardware, fie in metode numerice, fie in prezentarea de detaliu a unui limbaj. Cine ar face asa ceva acum in era Internetului, nu ar face altceva decat sa reduca teribil de mult succesul cartii, care ar fi considerata prea generala, adica inutila in raport cu gradul de specializare la care s-a ajuns acum. Ioan DANCEA a scris pana la pagina 189 despre chestiuni interesante dar despre programarea de invel inalt asa cun era considerat atunci limbajul FORTRAN, numai de la aceasta pagina incepe sa scrie. Pana atunci au fost prezentatechestiuni introductive legate de calculatoarele numerice, despre metode numerice, urmarind exact cum erau structurate cartile despre aceast domeniu, erori, functii elementare, ecuatii algebrice, calcul matriceal, sisteme de ecuatii, interpolare, aproximare, integrare numerica. Problemele de maximizare a functiilor sau altele vizand ecuatii diferentiale, nu sunt discutate. Capitolul 3 mi se pare interesant, dar rupt de ceea ce este obiectivul cartii, stiut fiind faptul ca OLIVETTI nu era un calculator prea raspandit, desi avea nivel de performanta care azi daca este analizat, starneste multe intrebari legate de faptul ca daca era generalizat, cu mult mai devreme ar fi fost descoperite calculatoarele personale.
Chestiunile de programare sunt corect abordate dar nu spectaculos. Ceea ce este cu totul special vizeaza exemplele prezentate. Ioan DANCEA a inclus in subcapitolele 4.11 si 4.12 numeroase programe si este de admirat ca acele programe sunt fotocopiate exact de pe listingurile obtinute de la imprimanta calculatorului. Am avut nevoie de subprograme pentru diferite prelucrari dintre care cele de calcule matriceale si am vazut ca Ioan DANCEA avea secvente de program foarte bine scrise si foarte eficiente. De aceea am spus ca generatii de programatori au folosit cartile sale, pentru ca acolo erau date toate elementele necesare pentru a lucra fara rateuri. El arata si machetele cartelelor perforate, arata si care sunt liniile sursa si mai ales, cum se interpreteaza rezultatele obtinute.
Consideratiile sale de programare reflectau o bogata experienta si mai ales utilizarea de catre autor a programelor scrise de el in solutionarea de probleme concrete acolo unde el lucra. Stau dovada acestei afirmatii faptul ca el are definiri de operatori fara restrictii dure, asa cum faceau unii corifei care se credeau zmeii zmeilor si scriau programe de implementare a metodei Gauss-Seidel pentru sisteme de doua linii si doua coloane, aratand cat sunt ei de jalnici sau penibili. La Ioan DANCEA, era cu totul altceva. O matrice cu 20 de linii si 20 de coloane, intr-un subprogram, se transforma rapid in matrice de 50 linii si 50 coloane. Cred ca aceasta carte trebuie sa fie analizata si sa figureze la loc de coinste in orice istorie a informaticii noastre.

Cartea aparuta in colectia LYCEUM a editurii Albatros in 1977 despre calculatoare de proces ramane un mister, pentru ca nu-mi amintesc sa se predea in liceele de informatica astfel de limbaje, mai ales in deceniul al VIII-lea al secolului trecut. Pornind de la faptul ca pentru calculatoarele de procs sunt necesare comenzi speciale, autorul propune o abordare a descrierii mai multor limbaje, precum SZPAK, COPRES, PROSPRO, PROCOL, RTL, FORTRAN timp real, DELIS. Este folosit un sablon dupa care sunt prezentate aceste limbaje, iar anexa 3 arata ca autorul a scris, rulat si asistat procese, folosind un program. sablonul vizeaza modul de prezentare a mnemonicelor si exemplificarile necesare. Detaliile in care intra autorul permit intelegerea acelor concepte ce permit scrierea de programe de asistare a proceselor. A fost o munca extrem de intensa a autorului. Finalitatea trebuie analizata prin prisma faptului ca aceasta lucrare scris pentru specialistii din industrie era publicata in editura care se adresa elevilor. Este o lucrare muncita, cu multe exemple sugestive si riguroasa in ceea ce priveste definirile de instructiuni si merge de la teorie spre practica in cazul tuturor limbajelor analizate. Nu este aceasta cea mai grava eroare a acestei edituri...

Ioan PUGNA, Claus MUTIU, Ilie MORODAN si Ioan GROZAY au scris o carte izvorata din practica utilizarii calculatoarelor in industria textila, cu extensie rapida spre alte ramuri industriale, asa cum este anuntata in titlul. Este mai degraba o lucrare destinata celor care doresc sa proiecteze sisteme informatice care sa fie implementate in intreprinderi industriale. Se iau in considerare elemente de analiza, proiectare pentru astfel de sisteme si o calitate speciala ce trebuie remarcata, autorii se opresc asupra programarii si lansarii productiei. Daca cei care lucreaza acum cu ERP-uri deschid aceasta carte vor gasi multe elemente lamuritoare. Autorii aveau o bogata experienta in a lucra cu astfel de probleme, aspect ce se vede cu claritate in limbajul folosit si in complexitatea abordarilor. Detaliile pe care le furnizeaza ii ajutau pe toti cei care doreau sa proiecteze, sa realizeze si sa implementeze astfel de sisteme informatice, care sa fie si operative. Se stie ca peste 95% din sistemele proiectate in acele vremuri pentru organizatii, ramaneau in stadiul de prototip de dulap. Lucrurile nu sunt radical schimbate acum fata de acele vremuri, intrucat programarea, lansarea si urmarirea productiei, asa cum trebuie ea sa se faca este tot un vis frumos. Si ERP-urile moderne au implementate chestiuni care se opresc la conducerea operativa a productiei in timp real, bazata pe achizitii masive de date in mod automat.

Desi era o carte celebra, n-am agreat-o pentru ca mi s-a parut greoaie, avand acces la manualele IBM de programare in limbajul COBOL, unde totul era clar ca buna ziua. Faptul ca la paginile 15-18 este un test de autocontrol, m-a enervat teribil, drept care am citi cartea numai pentru a-i gasi defecte in comparatie cu alte carti de COBOL tiparite afara si n-am mai deschis aceasta carte decat acum pentru a-i face analiza. Autoarea, matematician la baza, n-am inteles de ce s-a bagat in prezentarea limbajului COBOL, limbaj care din definitie arata ca este proiectat pentru BUSINESS, adica pentru economie. Si ca tacamul sa fie complet, autoarea propune ca prim program la paginile 84-85 un program cevaq cu calculul unei medii generale. Sa arat dupa atatea ani ca abordarea era cu totul alta? Ar fi o gluma ca as vorbi in pustiu. Totusi regret ca momentul scrierii unei carti adevarate de COBOL a fost ratat. Trebuia ca acea carte sa contina, exact asa cum facea literatura IBM o problema cu materiale, cu stocuri initiale, intrari si iesiri si sa se calculeze stocul final. Eventual trebuia sa se introduca si un pret unitar si apoteoza ar fi fost sa se calculeze valoarea totala a stocurilor. Autorii de carti de COBOL trebuie sa stie ca exista:
- macheta datelor de intrare, cu campuri specificate in cartela
- schema de prelucrare
- macheta rezultatelor.
Numai pe la pagina 185 apare un stream de cartele. ma abtin sa criu mai multe despre aceasta carte, caci si azi, dupa atatea ani, tot aceeasi senzatie de lucru dezlanat il am. Inchei.

Stelian NICULESCU era celebru in epoca prin Desi era o cartea sa de FORTRAN, aparuta in Editura TEHNICA, pe care tot timpul am comparat-o cu cartea scrisa de BASCA si GEORGESCU, balanta inclinand favorabil pentru lucrarea scrisa de cei doi asistenti in acele vremuri la facultatea de matematica din Universitatea Bucuresti. cartea lui Stelian NICULESCU nu mi-a placut pentru ca:
- exemplele aveau la vectori si la matrice dimensiuni ff mici
- cand am vrut sa calculez un determinant folosind un subprogram de acolo nu am reusit
- ma asteptam sa vad si validari
- nu am vazut conversii de la bidimensional la unidimensional pentru a nu mai avea restrictii legate de dimensiunea matricelor, toate subprogramele din SSP ale lui IBM avand asa ceva
- alternarea textelor copiate de la imprimanta cu textele culese pentru programe mi-au creat semne de intrebare. Asa ca chiar daca editia din 1979 avea chestii de programare structurata, in FORTRAN fiind lucruri fortate, pentru ca autorul nu include limbajul FORTRAN 77, am considerat aceasta carte ca fiind neinteresanta.

Scrisa in 1974, cartea Calculatoare electronice si siteme de operare de catre Gheorghe DODESCU, Vladimir DUMITRESCU< Dan IONESCU, Cristian POPESCU si Cornel TUDOR, vine sa umple un gol in literatura destinata studentilor informaticieni din facultatea de calcul Economic si Cibernetica Economica din Academia de Studii Economice. Cartea este scrisa in vremurile bune ale conferentiarului Gheorghe DODESCU si prin structurare urmareste sa furnizeze cam tot ce era legat de partea de hardware a unui calculator electronic si cam tot ce se stia la acel moment despre sisteme de operare - constructie, structura si utilizare. Pe cele 744 d pagini, autorii au inculs in mod clar si corect acele concepte, acei algoritmi si acele scheme de functionare pentru toate componentele unui calculator si pentru un sistem de operare. daca compar cartea scrisa de profesorul Nicolae RACOVEANU, pe mult mai putine pagini, apreciez foarte mult concizia profesorului, in comparatie cu detaliile, uneori excesive incluse in cartea analizata de cei cinci autori, dintre care Cristian POPESCU sunt sigur ca era absolvent de calculatoare, ceilalti mi se pare erau electronisti. daca cumva gresesc, imi cer iertare, dar nu am cum sa neglijez ca Florin PILAT, coleg acolo in colectiv, nu este inclus in grupul de autori, desi el era o capacitate recunoscuta.Pana la pagina 594 sunt chestiuni de hardware, autorii alocand pentru niste studenti care in niciun caz nu deveneau constructori sau depanatori de calculatoare, mult prea multe pagini. Sistemele de operare, au alocate undeva la 136 de pagini, ceea ce ma face sa cred ca acest minus are cauze foarte profunde mai ales in zona documentarii si mai ales a lucrului cu comenzi ale sistemelor de operare, stiut fiind faptul ca in acele vremurimare maestru peste toti din Centrul de Calcul era Iulian SATRAN, in fata caruia nu sufla nimeni pentru ca:
- stia sisteme de operare
- lucra practic folosind functiile sistemului de operare DOS pe calculatorul IBM 360
- solutiona probleme concrete de segmentare si de depanare, mai ales la contracte cu ICEPRONAV
- avea literatura si o si citea, iar daca cineva dorea sa citeasca imprumuta cu darnicie
- accepta dialogul si colaborarea.
Din motive care imi scapa, el nu a fost inclus in lista de autori, desi avea ore de curs la studentii de an IV si V de la sectia de Informatica Economica din Facultatea de Calcul Economic si Cibernetica Economica. Exemplele arata caracterul fugitiv al tratarii si faptul ca nu se iau intreruperile de la sistemul DOS si faptul ca nu se ia o imagine de memorie si faptul ca nu se vad registrii si multe alte fapte ofera o imagine despre o poveste car ar fi trebui sa fie frumoasa si mai ales instructiva. Chestia cu bistabilele era cam veche... Bibliografia contine 85 de titluri din care 14 sunt documentatii de firma, ceea ce este un l;ucru foarte grozav. Trebuie spus, ca desi din ASE, autorii nu includ in bibliografie nici documente de partid, nici cuvantari ale lui Nicolae Ceausescu, asa cum era obiceiul casei. Remarc in bibliografie referirea cartii scrise de profesorul Nicolae RACOVEANU, carte ce mi se pare de o valoare speciala. Pe doua-trei randuri profesorul a lamurit cum este cu inversarea matricelor prin inmultiri, folosind o matrice generata. Superb!

Marcel ROSCULET, Paraschiv BALEA, Serban MOLDOVEANU - Programarea si utilizarea masinilor de calcul si elemte de calcul numeric si informatica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980, 233pg.

Lucrarea celor trei autori este structurata pe doua parti, prima fiind dedicata metodelor numerice, iar a doua este dedicata programarii in limbajul FORTRAN. Avand o formatie riguroasa, au strcutrat cartea astfel incat au pornit de la rezolvarea sistemelor liniare de ecuatii, au continuat cu rezolvarea ecuatiilor neliniare, trecand apoi prin valori si vectori proprii, dupa care au aprofundat chestiuni de aproximare si interpolaer. S-au ocupat de prezentarea de metode numerice pentru derivare numerica, integrare numerica si pentru rezolvarea prin metode numerice a ecuatiilor diferentiale. Metodele prezentate sunt descrise pe pasi si de fiecare data sunt propuse cazuri concrete si se dau solutii. Experienta autorilor in plan didactic si-a spus cuvantul intrucat intreaga abordare este deosebit de clara, trecerea de la simplu catre complex opermitand intelegerea tuturor problemelor. La pozitia 47 din bibliografie se gaseste o lucrare elaborata de aceeasi echipa, ceea ce arata ca autorii au experienta in a lucra la construirea unui material de foarte buna calitate, in acea lucrare autorii au propus solutii foarte competitive si de afisare a matricelor dar si de obtinere a inversei unei matrice intr-un subprogram cu numar foarte restrans de linii sursa. Metodele prezentate sunt astfel detaliate incat in capitolele unde se scriu programe FORTRAN trecerea spre transpunerea in expresii aritmetice folosind gramatica limbajului, este foarte usor de realizat, aspect obtinut numai de catre persoane care au experienta atat in zona de metode numerice cat si programrea in limbajul FORTRAN. Prezentarea limbajului ia in considerare ceea ce a fost explicat in celelalte capitole, iar textele sursa scrise dau solutii pentru metodele numerice prezentate deja. Autorii merg la prezentari de detaliu aratand si cum se grupeaza campurile unei cartele functie de formatul descris pentru date, astfel incat cel care ruleaza programul sa obina de prima data rezultatele complete si corecte. Faptul ca sunt puse schemele logice alaturi de secventele de program, are o importanta speciala, permitand celor care scriu programe sa faca legatura intre ceea ce gandesc si forma concreta - programul FORTAN. Autorii adopta un stil de programare extrem de simplu si coerent, astfel incat asigura un nivel de lizibilitate maxim pentru textele sursa scrise. Ei vin si cu cerintele de programare structurata (paginile 198 - 212), oferind solutii la multe probleme in acest nou context, nou la acea vreme, cand se incerca sa se opuna ordine in munca programatorilior pentru a se crea contextul lucrului in echipa. Pentru expresiile de calcul matriceal de la pagina 185 sunt folosite elementele teoretice cunoscute din calculul matriceal simplu. Pentru problema de la pagina 209 in care se scrie programul pentru calculul radacinii patrate folosind metoda de aproximare a lui Newton, solutia oferita este foarte eleganta. Cartea are si un capitol cu solutii complete la problemele propuse

In anul 1980 Editura Tehnica a publicat lucrraea CALCULATOARE NUMERICE. HARDWARE - STRUCTURA SI PROIECTARE de Fredrick j. HILL si Gerald R. PETERSON, doi mari profesori ai Universitatii din Arizona, bucurasndu-se de o prefata a profesorului Adrian Petrescu de la Politehnica bucuresteana. Colectivul de traducatori era format din Nicolae Tapus, Trandafir Moisa, Irina Athanasiu, Cristian Zervos, Paul zamfirescu si Adrian Petrescu, cu totii nume de rezonanta in stiinta calculatoarelor de la noi din tara. Asa cum rezulta din cuprins, sunt abordate toate aspectele anuntate in titlu si nu trebuie sa mire pe nimeni de ce absolvestii de computer science din UPB sunt de succes oriunde in lume, daca au avut profesori personalitatile care au lucrat atunci cand isi faceau ucenicia intr-o echipa care a tradus o asemenea lucrare de maxima importanta pentru inginerii de CS.

A circulat in epoca o istorioara hazlie prin tragismul ei, caci asa e romanul, optimist, priveste totul cu ochii optimistului. I-a venit ideea unei persoane care fusese sau trebuia sa fie ministrul la chimie, deci i-a venit ideea de a reuni un colectiv pentru a scrie o carte de cibernetica si informatica in chimie. Si cum noi romanii avem mania grandorii sa nu zic persectuia monumentalitatii, ideea de baza era sa se realizeze un top imens peste poate. S-au pus oamenii pe treaba si au scos cartea cu pricina. Drept care dupa ce a fost tiparita, au mers cu ea la tovarasa caci asa se cadea. Si Elena Ceausescu i-a primit. I s-a inmanat cartea. Femeia a primit-o, a inceput sa discute cu ei. Ca sa se lamureasca, se zice in folclor ca l-ar fi intrebat pe unul dintre aducatorii cartii:
- Ia zii, Florescule, cum vine asta cu cibernetica si informatica in chimie?
Eu cred ca femeia a intrebat pentru a se lamuri. Dar taranca din ea, probabil a apasat cumva pe cuvinte, in asa fel incat bietii vizitatori-aducatori de carte, au conchis ca ei nu-i place nici de cibernetica, nici de informatica. Iar asta s-a propagat ca vantul si ca gandul in edituri si ani in sir, autorii si editorii au facut tot felul de artificii pentru a scrie carti de informatica si de cibernetica, pentru ca aveau teama ca nu e voie, asa cum un copilas nu are voie sa se apropie de prizele electrice cu degetutele lui.

Profesorul, caci asa i se spunea lui Mihai DRAGANESCU in ICI, a publicat si el o serie de lucrari, dar lucrarea din 1980 este de departe o lucrare interesanta. Profesorul doctor docent Mihai DRAGANESCU, personalitate proeminenta a stiintei din tara noastra a realizat o lucrare de sinteza in care sunt abordate probleme de mare importanta pentru noile tendinte care se manifestau in industriae, precum:
- inteligenta artificiala
- microelectronica
- informatica
- automatica
- pozitia fortei de munca
- electronica functionala
- calculatoarele electronice
- moneda electronica
- automatele
- robotii industriali
- automatizarea supla.
Toate acestea au fost analizate in contextul modernizarii industriei, cresterii eficientei si mai ales schimbarii raportului dintre munca fizica si munca intelectuala, in favoarea celei de a doua. Autorul a simtit nevoia sa arate ca rolul clasei muncitoare creste chiar in conditiile robotizarii, prin faptul ca fiecare muncitor va avea un nivel de instruire superior, rolul sau fiind de a duce spre decizia de a executa operatii la nivel inalt de performanta, de a supraveghea, dar mai ales de a defini operatii si comenzi programabile. Anexele de la paginile 288 - 308 vin sa sublinieze modul concret in care autorul este ancorat in transpunerea in practica politica partidului, cu luarea in considerare a constrangerilor ideologice, insa mentinand standardele la cote foarte inalte, ca singure modalitati de a atinge obiectivele trasate la congresele partidului. Demonstratiile autorului sunt interesante daca se are in vedere ca ipotezele cu care vine se bazeaza pe cuceririle cele mai noi ale tehnicii si in cunostinta de cauza creaza argumente solide. De fiecare data a gasit acele pasaje din documentele partidului care il indreptatesc sa arate ca microelectronica, informatica si automatica sunt singurele cai de a creste productivitatea, randamentele si calitatea in intreprinderile industriale. Asa se explica succesul strategiilor definite de ICI, unde profesorul Mihai DRAGANESCU a fost ani in sir director general, in ceea ce priveste informatizarea si numeroasele plenare ale partidului in care informatica era abordata ca fenomen de sine-statator, acordandu-i-se o importanta speciala, mai ales ca efort investitional. sa nu uitam ca in acei ani exista ICI, ITC si fabrica de calculatoare, dar exista si o fabrica de periferice.

in anul 1985 dr.ing. Adrian DAVIDOVICIU si ing. Adrian MOANGA au publicat in Editura Tehnica la colectia Stiinta si tehnica pentrum toti, lucrarea ROBOTI EVOLUATI SI AUTOMATIZARI FLEXIBILE,in care pe 76 pagini au clarificat concepte, a dezvoltat aspecte legate de interactiunile masinilor cu mediul prin atingere, folosind vederea artificiala si au aratat care sunt bazele dezvoltarii de roboti inteligenti. Aplicatiile propuse se refera la ateliere flexibile de fabricatie, celula de automatizare flexibila, productia asistata de calculator sifabrica viitorului. Azi nu se mai concepe o linie de productie performanta fara roboti inteligenti deultima generatie.

Fata de alte carti, aici, la pagina 4, autorul propune o schema logica dupa care se realizeaza solutionarea problemelor enuntate, incluzand doua structuri repetitive ce conditioneaza avansarea daca si numai daca s-a reusit parcurgerea constructiei fie de algoritmi, fie de blocuri ale unei scheme logice.Sunt luate in considerare probleme legate de algoritmi liniari, cu ramificatii, ciclici in care numarul de pasi este cunoscut in care intervine o variabila de control care atinge o anumita valoare, respectiv, necunoscut cand intreruperea prelucrarilor se produce daca o conditie este indeplinita. In continuare sunt date elementele necesare construirii de scheme logice organizate pe doua tipuri, dupa care sunt propuse o serie de 100 de probleme de rezolvat. Pentru ca autorul este un profesionist de inalta clasa, in partea destinata descrierii solutiilor propuse vine cu toate detaliile necesare (paginile 65-124), oferind scheme logice complete realizate omogen si intr-o forma moderna, care si azi este utilizata, in ideea ca procedurile nu includ blocuri de citire-scriere, aceste blocuri fiind izolate intrucat reduc atat portabilitatea si deterioreaza calitatea proceselor de mentenanta. Este destinata o mare parte prezentarii limbajului FORTRAN in contxtul utilizarii resurselor acestui limbaj pentru a solutiona problemele propuse (paginile 152-186). Trebuie remarcat faptul ca lucrarea are un caracter unitar, intrucat in enunt se folosesc notatii, aceleasi notatii sau usor modificate sunt preluate in schemele logice si de acolo in mod direct sunt duse in programe. La pagina 49 este problema 1.29 in care este calculat produsul scalar a doi vectori cu numararea situatiilor in care x[i] > y[i]. La pagina 82 figura IV.29 contine schema logica, iar la pagina 162 este dat programul FOTRAN. Fata de schema logica, autorul a inclus in program instructiunile de citire a datelor si de afisare a rezultatelor. Daca ar fi adoptat conventia de a avea un program apelator, atunci structura programului se complica inutil. In plus, trebuia sa mearga pana la capat, adica sa aiba o procedura pentru citire vector care era apelata de doua ori, o procedura de calcul si o procedura de afisare vector apelata de doua ori si daca ar fi exagerat, mai construia si proceduri pentru citire de numere reale si de afisare numere reale si numere intregi. Programul sau principar ar fi devenit numai apeluri de proceduri, precedate de definiri de operanzi. Acolo unde este necesar, autorul a introdus comentarii in programe, autodocumentandu-le. La vremea respectiva, cartea a fost un real succes editorial. Bibliografia folosita de autor este formata din 14 lucrari din literatura roameasca preponderent, iar lucrarea tiparita in 1978 are materiale aparute in intervalul 1967 - 1974, autorul fiind prezent cu doua articole publicate in 1964, respectiv, 1967. Trebuie remarcata aplecarea autorului spre a realiza scheme logice competitive si programe FORTRAN performante, ce corespund unui stil de programare curat. Daca etichetele erau date in ordine strict crescatoare ca termeni ai unei progresii aritmetice cu a₀ = 10 si ratir r = 10, deja se vorbea de programe ca opere de arta.

Ca orice alta carte de metode de calcul numeric, aceasta carte aparuta in anul 1976, respecta structura clasica in care apar capitole ce privesc rezolvarea ecuatiilor algebrice, a sistemelor neliniare. O alta aprte este dedicata calculului matriceal, a sistemelor liniare de ecuatii, a vectorilor si valorilor proprii. Se trece apoi la aproximarea functiilor, la integrarea si derivarea numerica, iar capitolele al VIII-lea si al IX-lea sunt dedicate ecuatiilor diferentiale ordinale si partiale. Unul dintre autori venea din zona calculatoarelor, ceea ce l-a determinat sa ia in considerare o prezentare a problematicii in ideea de algoritmizare. La paginile 42, 112 - 114, 170, 189, fiind date texte sursa ale unor programe, iar la paginile 15 - 17, 41, 86, 168, 188, 202, 233 si 237 se afla scheme logice pentru descrierea de detaliu a unor algoritmi. Gandirea intregii carti este bazata pe ideea de a scrie programe, fara a uita ca trecusera destui ani de cand intrase in tara software pentru calcule stiintifice, iar SSP - IBM deja prezenta solutii de maxima generalitate. Sunt incluse si secvente de programe FORTRAN pentru a implementa formule de calcul matriceale, autorii mentinand notatiile din formule (pagina 73). Este important sa se vada ca in acele timpuri ideea de a dezvolta software era esentiala, iar orientarea spre a acorda atentie acestei laturi eraq dirijata de faptul ca autorii chiar in prefata aratau ca se adreseaza studentilor de la facultatile care au in planurile de invatamant disciplina de metode numerice. Cu timpul datorita unor conjuncturi ale astrelor, Jupiter intrand in conjunctie cu Marte, disciplina a disparut, faca ca lumea sa-si dea seama ca numeroase probleme complexe din economie isi gasesc solutii daca si numai daca sunt cunoscute metodele de calcul numeric si programatorul are suficiente elemente de a-si construi proprii algoritmi care sa faca tot felul de agregari ale acestor metode. mai mult, ideea de a construi metode iterative de a obtine din aproape in aproape solutii cat de act rezonabile, trebuie avute in vedere si azi, iar o carte de metode de calcul numeric asa cum este aceasta de fata, trebuie lecturata, ca punct de start in a face ceva special intr-o constructie software care sa inglobeze un strop de noutate. Mai trebuie spus ca autorii au analizat in detaliu problemele legate de calitatea solutiilor si daca au folosit in mai multe capitole cuvantul aproximativ au venit cu detalii legate de pragul de eroare. De asemenea, ei au dat si o serie de elemente de complexitate. daca aveau un sablon unica de prezentare a metodelor de calcul numeric, asa cum se procedea la casele mari de software, cu siguranta, lucrarea de fata era o lucrare clasica. Se asteapta acum in anul 2014 sa apara o astfel de lucrare. Daca.

Institutul Central pentru Conducere si Informatica, pe scurt ICI, avea o puternica activitate de instruire a specialistilor, astfel incat sa se vehiculeze aceleasi concepte si mai ales sa se ajunga la un nivel de performanta ridicat dar omogen. Asa se explica aparitia a numeroase materiale de inalta clasa, bine documentate si mai ales sistematizate, care clarificau nenumarate aspecte practice dar si teoretice, pentru toti cei care activau in domeniul informaticii aplicate.Acum, aceasta lucrare este privita ca o lucrare de istorie pentru ca banda de hartie, cartela perforata, banda magnetica dar si discurile uriase sunt ca niste povesti desi ele au fost realitati dure nu mai de mult cu 30-40 de ani in urma. Special am aratat o pagina din carte cu prezentarea unei cartele, cu prezentarea codurilor de perforare si mai ales de detaliere a modului in care functionau imprimantele rapide dar zgomotoase ale calculatoarelor din anii '70. Lucrarea a abordat probleme practice legate de modul in care se prganizeaza datele si cum se dispun pe suporturi tehnice. Pornind de la formule de calcul se stabilea cat ocupa ca spatiu datele legate de o colectivitate. Acum cand exiswta HDD de 4Tb, nu se mai pun astfel de probleme. dar cand banda magnetica era limitata, cand discul avea o capacitate foarte mica, aceste calcule erau si necesare si mai ales utile pentru a creste performanta, stiut fiind faptul ca o citire de inregistrare logica este ceva si o citire de inregistrare fizica este altceva si e de dorit sa se gestioneze strict acestea.Autorii au dat numeroase solutii la probleme simple, aratand ce inseamna sa construiesti o macheta pentru un fisier pe cartele, datorita restrictiilor impuse de cele 80 de coloane ale cartelei. De asemenea, la sfarsitul cartii se afla o anexa ce contine o macheta ce se va imprima cu necesarul de piese pentru anul 1970 avand in vedere cele 132 de pozitii care se inscriu pe un rand al hartiei de imprimanta. Si azi apar o serie de restrictii, numai ca prin modificarea dimensiunii fontului, lucru imposibil la acea vreme, numarul de caractere pe rand devine variabil. Mai mult, exista azi posibilitatea de a aseza foaia A4 pe lungine dar si pe latime, functie de necesitati. Atunci erau altfel lucrurile si azi se intreaba lumea de cum a fost posibil. Numai ca fara acele stadii in niciun caz nu s-ar fi ajuns aici, la imprimantele laser si la HDD-urile de 10Tb cu preturi aproape penibile care ii dezarmeaza si pe cei mai mari carcotasi in a dimensiona baze de date oricat de multimedia si le doresc clientii extrem de exigenti mai ales la rezolutia pozelor sau la calitatea sunetului.

Desi in tara noastra s-au mai scris carti despre automate, cartea care are ca autori pe I. CREANGA, C. REISCHER si D. SIMOVICI este si va ramane o carte de referinta. Spun acest lucru pentru ca am folosit rezultatele obtinute de acesti autori atunci cand am studiat automatele ATIM utilizate in descrierea comportamentului unei sectii de productie pentru policlorura de vinil, unde erau niste autoclave si unde starile in care treceau acestea erau delimitate in timp si semnalele care erau transmise si iesirile de asemenea erau bine definite din punct de vedere al sistemului de reactii chimice, cu unele simplificari, bineinteles. Abordarea in carte este de un inalt nivel de formalizare, ceea ce a permis generalizari autorilor, iar cititorilor, asemeni cazului meu, dezvoltarea de aplicatii concrete si foarte apropiate de cerintele unui sistem orientat pe productie real. In putine cazuri in literatura autohtona am intalnit o bibliografie mai bogata ca in acesta carte, bibliografie care se intinde de la pagina 245 si ajunge la pagina 283. daca pe pagina sunt in medie 20 de titluri, atunci acolo se afla cam 800 de titluri si toate din domeniu. I-am crezut ca au citit acele materiale si bibliografia nu a fost formala pentru ca unele articole referite le aveam si eu, le stiam si erau bine plasate si corect specificate, adica profesionalismul autorilor nu are cum sa fie pus la indoiala din cauza acestui volum impresionant de materiale folosite. Indexul alfabetic de la paginile 285 - 291 arata seriozitatea tratarii si a sistematizarii de catre autori a conceptelor.
textul este de mare claritate si acest lucru arata ca autorii au zabovit foarte mult pana au ajuns la acel nivel al abordarii. Chiar inainte de a incepe dezvoltarea continutului ei au pus in carte o lista de notatii, ceea ce a permis si o abordare unitara, insa pentru cititor este esential sa stie ca o variabila are o semnificatie unica. utilitatea demersului acestor autori se datoreaza tipologiilor complexe de sustineri in plan practic. Este cunoscut ca in teoria corectitudinii software toti vin cu ipoteze care mai de care mai interesante si cu algoritmi care mai de care mai impresionanti. Nefericirea apare atunci cand toti se napustesc asupra algoritmului lui Euclid pentru a arata cat de marete sunt intreprinderile lor cele teoretice. CREANGA, REISCHER si SIMOVICI au o cu totul abordare, intrucat problemele lor au un nivel de complexitate ridicat, solutiile lor, chiar daca sunt intuitive, au acel nivel de generalitate care il determina pe cititor sa incerce si el sa solutioneze o problema a lui, alta decat eca din carte, desi nu foarte diferita, dar care are corespondent in ceea ce au propus ei. In plus, au construit grafuri, arborescente si matrice de stari si au aratat in detaliu ce se intampla cu automatul finit si determinist cand se produc treceri de la o stare la alta. Problemele de secventialitate si de stabilitate sunt tratate intr-o maniera clara si permit cititorului analize pe aceeasi linie a propriilor sisteme. In partea problemelor speciale, autorii s-au oprit asupra descompunerii in serie si in paralel a automatelor si au dezvoltat aspecte legate de retelele de automate. daca cineva are curiozitatea azi sa se aplece asupra acestei lucrari, va avea marea surpriza ca nenumarate aspecte au ramas de mare actualitate chiar si acum dupa 41 de ani de la publicare.

Grupul celor trei autori a devenit cunoscut de la primul volum in care au abordat latura matematica a automatelor. Tratarea limbajelor formale s-a dovedit o mare necesitate, daca se are in vedere ca de la Grigore MOISIL lumea matematicienilor s-a orientat spre zone cu mare nivel de abstractizare, iar marile probleme ale limbajelor formaleasa cum erau ele concepute de parintii lor trecusera pe planuri secundare, fara a fi o explicatie in acest sens, desi SALOMAA publica intens in acele vremuri, fara a mai vorbi ca mai tarziu chia Universitatea Bucuresti l-a onorat cu un titlu onorific. Asda cum i-a obisnuit pe cititori CREANGA, REISCHER si SIMOVIC au venit cu o carte elaborata dupa cele mai inalte standarde, cu lista de notatii, cu o bibliografie impresionanta, chiar daca volumul era mult mai redus decat la primul volum, dar calitatea fiind ca si la precedentul volum, la nivel foarte inalt. Pornind de la concepte de algebra, autorii definesc gramatici, tipuri de limbaje, ajungand sa dea interpretari pentru recursivitate, care si-au gasit implementari aqbia in zilele noastre, chiar daca limbajul ALGOL este de o vesnicie. El era dovada ca gandirea o luase cu mult inaintea posibilitatilor efective de a construi, de a programa si mai ales de a stoca un compilator care sa faca tot ceea ce zicea acel limbaj si la nivelul de generalitate descris acolo. Candva, in studentie, gasisem o carte de gramatici generative, o citisem, concepusem un limbaj de descriere a proceselor din contabilitate si m-am minunat ca daca as fi avut atunci aceasta carte, cu siguranta ca destinul meu ar fi fost altul, in sensul redirectionarii mele in mod ferm pe limbaje neprocedurale, care in economie sunt de mare succes, mai ales cand vocabularul unui astfel de limbaj acopera concepte din domenii precise, pentru ca in finante, la bursa, in audit, lucrurile sunt foarte bine algoritmizate. Cartea celor trei mari autori este un reper pentru literatura din domeniu si o reeditare ar marca respect fata de un trecut glorios, foaqrte greu de atins, mai ales acum cand aria de cuprindere este subminata de Internet prin modul sau perfid de a oferi totul, filtrarile valorice fiind absente in totalitate. Pe vremuri filtrele valorice erau impuse de restrictiile de la edituri, de limitele de stocare ca pagini si de modul in care circula informatia. Acum informatia bruta este mai mare ca volum in spatiul publica decat elementele valorice recunoswcute.

Prin pozitia sa in administratia de la inalt nivel, Vasile BALTAC a reusit sa imprime o linie corecta intregii informatici. Isi sustinuse un doctorat cu o idee originala si publicase o carte despre un sistem de operare in care apareau niste elemente de variabilitate revolutionare la acea vreme. Si la Timisoara dorea sa implementeze conceptul de productie de software in regim industrial, numai ca pe plaiurile noastre cele mioritice, programarea era tot o arta asa cum este facutul tuicii in batatura lui nea Gheorghita fieraul si potcovarul satului. El a reusit sa-i grupeze pe autorii cu care a reusit sa scoata un masiv volum despre calculatorul FELIX C-256. Urmarind bibliografia se va vedea cu claritate ca aceasta carte are la baza documentatia de baza a calculatorului. Nici nu avea cum sa fie altfel, din moment ce autorii si-au propus sa ofere intr-o forma sintetica, unitara si mai ales completa, insotita si de detalii rezultate din practica lor, acele elemente ce vor permite cititorilor utilizarea acestui calculator romanesc, FELIX C-256 la parametri cat mai ridicati. Cartea are numeroase secvente de text sursa copiate chiar dupa imprimanta originala obtinuta de la calculator, ceea ce ofera o mare autenticitate abordarii, dar si secvente scrise de autorii capitolelor pentru a arata modalitati de utilizare a comenzilor sau a instructiunilor, cat mai eficiente. In cele 7 anexe sunt date detalii la nivel de bait si elemente de sintaxa care sa elimine orice ambiguitate atunci cand se doreste analiza pe text, elaborat de programator sau scos la imprimanta de calculator. Autorii sunt din ITC si au folosit 27 dintre manualele elaborate de ei, unele chiar avandu-i ca autori, ceea ce le-a permis fructificarea unei vaste experiente acumulate. Se vede experienta de coordonator a doctorului Vasile BALTAC in structurarea celor 11 capitole, in asigurarea unui continut concentrat si mai ales in ceea ce priveste gestionarea redundanei, lucru dificil de realizat ca un numar asa mare de autori. Faptul ca profesorul Mihai DRAGANESCU, personalitate recunoscuta in domeniu a facut prefata volumului spune multe, mai ales in legatura cu atentia si importanta acordata de lumea informaticii acestei abordari, cu un impact deosebit de mare in lumea informaticienilor.
Eu venind din lumea literaturii de informatica de la IBM cu care eram familiarizat, manualele originale in limba franceza care insoteau sistemul IRIS mi-au produs un mare disconfort prin caracterul lor prea sumar. Cartea aceasta a reparat foarte mult, autorii roamni au adaugat un nivel foarte ridicat de rigoare, au propus solutii bazate pe experienta lor si mai ales au aratat care sunt riscurile de a incheia fara succes o prelucrare, ei aratand ce si cum trebuie evitat pericolul.

Cursul universitar de programarea calculatoarelor electronice are ca obiectiv unic prezentarea limbajului COBOL de catre un colectiv larg de autori, profesori cu totii la catedra de Informatica de gestiune, unde toata lumea stia ca profesorul Ilie VADUVA era cel puternic, prin numeroasele functii indeplinite in plan politic in ASE si nu numai, dar si prin faptul ca era rectorul ASE incepand cu anul 1980. Prefata cartii pastreaza tipicul cursurilor universitare din Academia de Studii Economice in care trebuia sa se inceapa cu fraze dedicate liniei drepte a PCR intru dezvoltarea a ceva, iar aici despre dezvoltarea informaticii fiind vorba. Ceea ce este si mai straniu si de neinteles, se refera la bibliografie, autorii incluzand lucrari importante dar excluzand lucrarea celebra a margaretei DRAGHICI precum si lucrari realizate de vecinii lor din facultatea de Cibernetica Economica sau din centrul de Calcul, mai ales uitand ca Ioan CATONA era tatic in ceea ce privea dezvoltarea de software in limbajul COBOL. La romani se obisnuieste sa para omul interesant sa vorbeasca despre altii de peste mari si tari, fara a aminti o vorbulita despre cei cu care mananca o paineoarecare. Ei stiau despre noi cei din Cibernetica pentru ca multi dintre noi faceam parte din aceeasi generatie si ne intalneam ba la sedinte, ba la invatamantul politic, ba pe la simpozioane, asa cum a fost cel din Slatina din anul 1977.
In rest, structura cursului urmaresteproblematica introducerii in programare cu prezentarea conceptelor de baza, cu stabilirea de metode de organizare si exploatarea a datelor si cu modalitati practice de construire a programelor (scheme logice, arbori de programare si scheme logice). Sunt dezvoltate aspectele legate de etapele de prelucrare si cartelele de comanda corespunzatoare, dupa care se intra in prezentarea standard a limbajului COBOL (paqginile 163 - 332. Autorii se3 ocupa si de limbajul BASIC bazandu-se pe lucrarea de la ITC GTFS BASIC, manual de utilizare. Acest limbaj, nu a prins printre programatori desi germenii calculatoarelor personale aveau la baza interpretere BASIC foarte puternice. Experienta autorilor a determinat realizarea unei carti utile studentilor, cu numeroase elemente poractice, pentru ca a lua o problema de la enunt si a o trece prin toti pasii inclkusiv prin a pune macheta cu date de pe cartele la dispozitia studentilor, este un lucru important. Secventele de foi de programare definesc acel stil de programare cu care studentii trebuiau sa fie familiarizati, limbajul COBOL fiind un limbaj al disciplinei, caci lucrul cu volume mari de date presupune multa atentie. Este impresionant modul in care autorii detaliaza problema structurarii setului de cartele (paginile 348-349) pentru a asigura o lucare completa si corecta. Faptul ca ofera la paginile 422 si 423 texte sursa asa cum au fost obtinute de la calculator, are menirea de a asigura pe cititor ca autorii au rulat programe.

In aceasta lucrare, autorii s-au concentrat pe prezentarea a 15 limbaje de programare din toate categoriile. O analiza atenta trebuie sa porneasca de la obiectivul urmarit, mai ales daca este vorba de a asigura sansa de lucru efectiv cu aceste limbaje, ceea ce ar presupune ca la nivelul lui 1978 sa dispuna cat mai multa lume de compilatoare de FAST, LAF, ALGOL, FLAG, LISP, RPG, LPS, BASIC, TTPL, MAGIRIS, COBOL, FORTRAN, PL/1, APL sau de ceva care sa permita implementarea limbajelor de simulare. Sa acreditam ideea existentei unor asemenea instrumente care sa permita daca nu lucru direct, cel putin scrierea de programe in limbaje, altele decat COBOL, FORTRAN, BASI si sa zicem ALGOL, despre acre nu existau limite vizibile in a dispune de compilatoare. Limbajele PL/1, LISP si RPG aveau niste compilatoare date de IBM cand a vandut echipamentele 360 si 370 numai ca erau asa de putin utilizate incat cu greu se va vorbi de mari aplicatii dezvoltate folosind resursele lor. Daca se porneste de la ideea existentei unui sablon unic pentru prezentarea celor 15 limbaje, dintr-o data se va vedea ca multe dintre casutele respectivului sablon raman neocupate.
Elementele de limbaje formale isi au rostul daca si numai daca se arata cum limbajele FORTRAN sau COBOL sunt generate pornind de la o gramatica, lucru foarte greu de demonstrat, desi aceste limbaje au alfabete, vocabulare, insa au si constructii extrem de restrictive care puse intr-un formalism nu ar face altceva decat sa-l impiedice pe programator sa le mai foloseasca. Implementarea structurilor de pe la paginile 51-52 isi gasesc o buna reflectare in limbajele Pascal si C de mai tarziu, implementarile structurate mai ales in FORTRAN fiind fortate. Incercarea de a folosi si in cazul limbajului FORTRAN definirile BNF sunt interesante dar nu duc la constructiile de rafinamentul dat in definirea riguroasa a limbajului ALGOL-68. Pentru instructiunile FOR(), IF() sunt alocate spatii extrem de subtiri nepermitand formalizarea adecvata, iar textele sursa sunt nesemnificative, desi unul dintre autori scrisese o carte fundamentala pe FORTRAM si aici ma refer la St. NICULESCU. daca analizez limbajul COBOL, lucrurile devin alarmante, paginile 125 - 178 cautand sa concentreze cat mai multe elemente de descriere a limbajului. Considr ca nu s-a reusit acest lucru, intrucat dupa parcurgerea acestui material este putin probabil ca un novice sa inceapa sa scrie un program COBOL si mai ales sa-l si ruleze cu succes. Dupa prezentarea tuturor facilitatilor limbajului, la paginile 176 - 178 este dat un text sursa pentru o problema mai mult decat simpla. Elefantul a nascut un purice, cum se spune. In economia cartii capitolele dedicate altor limbaje sunt foarte putin echilibrate din mai multe considerente dintre care absenta mediului de implementare si interesul scazut pentru ele in lumea programatorilor, sunt numai doua dintre motive. In literatura exista preocupari de a face prezentarea in paralel a 5-6 limbaje d programare, dupa un sablon unic. Se si ia o problema si se trece prin acele limbaje sa vada tot p[oporul care este diferenta de rezolvare si sa vada cand e bine sa se foloseasca un limbaj si cand un altul. Totusi 15 limbaje, mi se pare prea mult si probabil de aceea eu cel putin n-am avut pe birou aceasta lucrare pentru ca nu mi-a folosit in niciun fel. Pe langa faptul ca pentru a lucra in LISP m-as fi dus la o carte tiparita in America, in acest indrumar n-am gasit studii de caz complete, sa zic ca as fi avut un punct de pornire spre undeva.

Cartea de ASSIRIS scrisa de echipa lui Emil MUNTEANU, una dintre primele carti din tara care trata acest subiect, are meritul de a fi realizata de catre niste specialisti ai unui Institut de Cercetari - ITC - filiala Cluj, renumit pentru seriozitatea abordarilor si temeinicia solutiilor oferite.

Profesorul Adrian PETRESCU de la Politehnica bucuresteana, propune o lucrare de anvergura pornind de la o tratare elevata a calculatoarelor numerice din punct de vedere hardware, apoi trece la programarea acestora si incheie trecerea in revisca cu calculatoare hibride. Pentru a nu lasa nimic neacoperit, incheierea lucrarii se opreste asupra utilizarii calculatoarelor in conducerea proceselor industriale.

Cel care odata venit din America a adus si 400kg de documentatie, cum se lauda peste tot, s-a pus pe scris. Asa a aparut cartea despre minicalculatoare. In mintea mea, a pune acolo termenul de aplicatii inseamna sa fi lucrat pe acele minicalculatoare. Stiu cu precizie ca unul dintre autori nu stia programare ca lumea, deci nu avea cum sa faca aplicatii. Este stiut ca in Ro, numai un NOVA si seria PDP au avut succes si au fost accesibile. Cat despre alte tipuri de minicalculatoare, erau numai chestiuni de basme populare pentru adormit vigilenta. Lucrarea prezinta aspecte corecte, extrase din documentatii sau din alte carti si articole, iar autorii dovedeau cu mult mai multa atractivitate daca veneau cu acele aplicatii. Prin aplicatii intelegand chestiuni de operare si de programare, dar chestiuni practice, rezultate din experientele lor personale. Totul este tratat telegrafic pentru a include cat mai multe lucruri, dar in asa fel incat cel care citea aceaste volume nu avea cum sa treaca la munca. Despre algoritmulrutelor fixe, pg. 163, autorii scriu 10 randuri. Despre nivelurile planificatorului de control, sunt indicate la pg. 181 sase niveluri (nu nivele cum gresit zic ei acolo, caci nivelele sunt in zidarie) expediate pe un rand sau pe maximum 6 randuri. Raman la ideea ca abordarea enciclopedica impusa de coordonator, arata dorinta acestuia de a iesi in evidenta cu orice pret si numic mai mult. In opinia mea, nu i-a reusit in acest caz.

Dan IONESCU si Livia NISIPEANU erau colegii mei de actedra, niste tineri speciali si de mare cultura, veniti in catedra din vremea cand decan era marele profesor Nicolae RACOVEANU, ei fiind niste alesi dintre alesi.Cartea de 181 de pagini are menirea de a concentra elementele esentiale despre calculator. Din capul locului se vede ca autorii stiu despre ce vorbesc, pentru ca:
- prezinta clar toate aspectele
- vin cu exemple proprii si destul de complexe
- au asigurat o ordine logica a problematicii
- lucrarea este omogena ca text, ca notatii si ca nivel.
Este important ca dupa ce este citita cartea oricine are tot ceea ce trebuie pentru a rezolva si alte probleme. Autorii dau suficiente elemente care sa-l faca liber pe cititor. Sunt dati algoritmi foarte diversi, iar nivelul de generalizare este mare incat daca vrea cineva sa faca o conversie dintr-o baza Y intr-o baza Z are toate elementele. Ei au dat tabele complete pentru operatii paginile 98 - 103. La paginile 126, 129 si 131 au oferit scheme logice de efectuare a unor operatii de adunare pentru diferite tipuri de reprezentari prin coduri a numerelor. Sun discutate si alte operatii mai complicate si alte moduri de reprezentare, inclusiv cea zecimala. Dupa citirea acestei carti, cine vrea sa stie in detaliu cum se reprezinta datele in orice limbaj de programare nu mai are niciun secret. Sunt sigur ca autorii aveau toate elementele de a se apropia de standardele de preprezentare a numerelor in calculatoare si de a permite extensii spre float, double si long double, astfel incat sa fie in mare actualitate cu ceea ce este acum in limbajele C++ si C#. Cine are curiozitatea de a citi capitolul 9 dedicat extragerii radacinii patrate, va vedea cum a fost asigurata generalitatea si cum au fost tratate multe dintre metode, obtinandu-se in acest fel o abordare semnificativa, cu mult peste ceea ce se facea la cursuri.

Ideea de a face manuale de liceu pentru informatica, un altfel de a concepe materia nu era noua atunci cand cei trei s-au apucat sa scrie aceasta carte. Exista asemeni provincialilor unde se vorbeste de un complex al acestora si complexul celor ce fac manuale de liceu. Adica, respectivii sufera ingrozitor ca nu au cum sa includa intr-un manual de liceu care se adreseaza unor copii, ceea ce baga niste progesor universitari care se adreseaza studentilor din anii IV sau V. Imi amintesc cum niste chimiste, convertite din lipsa de catedre la informatica au incercat sa puna intr-un manual de clasa a VIII-a de informatica o teorie elevata, pe care sunt sigur ca nici ele nu o intelesesera despre codurile detectoare si corectoare de erori. Dar sa privin bibliografia inclusa in acest manual, care debuteaza cu lucrarile lui KNUTH si Mc CRACKEN publicate in lumea larga si in engleza, pe care nefericitii de elevi, musai trebuiau sa le citeasca, intrucat nu se face deosebire intre o bibliografie obligatorie si una optionala. manualul are un mare dezechilibru intre parti. partea a I-a de la paginile 10 la257 trateaza chestiuni de programare, iar de la paginile 258 la 289 sunt chestiunile de logica matematica. Ce bine era daca se facea ceva echilibrat adica sa se prezinte deva despre hardware, lucru facut in capitolul 3, apoi sa se faca ceva despre algoritmi si apoi sa se faca ceva despre FORTRAN si in final sa se discute de logica matematica, legata tot de ceea ce se vorbise anterior. Mi se pare interesant cum este detaliata problema expresiilor din capitolul 7. Nu stiu daca autorii sunt sau nu cadre didactice, dar daca erau asa ceva sunt sigur ca ar fi luat problema ascendent vorbind despre operatori si operanzi, despre ordinea de executie a operatorilor si mult mai tarziu sa vorbeasca despre functia mod() dau de functiile ce permit lucrul cu numere complexe si dau acces programatorului la partile ce alcatuiesc un numar complex. tabelele de la paginile 201si 202 lamuresc multe elemente legate de natura operanzilor, dar o teorie bine plasata despre subiectul acesta trebuia aratata undeva mai in fata. Sunt propuse probleme de rezolvat dar solutiile se pierd undeva. era extrem de interesant sa gasim program complet, profesional pentru rezolvarea ecuatiei de gradul al doilea sau sa se calculeze aria unui triunghi dupa formula lui Heron(pagina211) cu conditii de verificare daca a,b, c formeaza laturi ale unuii triunghi. Si tot asa. Numai ca asa cum am amintit despre complexul provincialului si autorii acestia de manual, au cautat sa puna cu furca tot felul de chestii fara sa-si puna vreodata intrebarea daca elevul va intelege totul de acolo sau nu va intelege mare scofala.

Cei patru autori erau personalitati recunoscute in lumea informaticii, fiecare venind din zone bine conturate. Daca pentru stadii mai vechi ale dezvoltarii memoriilor as zice ca exista posibilitatea de a face studii specifice de hardware, am retineri ca autorii au avut sansa de a dezmembra calcuylatoarele de ultima generatie abia venite, pentru a vedea ce si cum este cu maruntaiele memoriilor. Asa ca banuiesc ca autorii au avut la baza rezultatele hardware-stilor din articole si din carti. Este meritoriu faptul ca ei s-au incumetat sa prezinte cititorului roman aspecte de baza legate de subiect, pentru a crea o imagine care sa permita studentilor si practicienilor sa se ocupe de un subiect de mare actualitate. Este stiut faptul ca memoria a fost marea restrictie in dezvoltarea de software de mare complexitate. Acum cand vorbim cu lejeritate de HDD de cativa terabytes ca fiind ceva obisnuit, lucrurile s-au schimbat. Numai ca trebuie analizata cartea care a fost scrisa in 1973 ca sa fie publicata in 1975, cand un HDD abia era carat de doi barbati vanjosi, iar capacitatea era destul de mica, sa nu spun ridicola in raport cu ceea ce se vede acum. Abordarea este inginereasca, cu detalii tehnice, cu figuri, cu planse (9.14 de la pagina 252), cu scheme care prezinta logica segmentarii (pg. 154), tabele (pg. 224) si formule (pg. 194 si 195), toate foarte interesante pentru cine doreste sa studieze in mod temeinic dinamica stocarii informatiilor si mai ales sa aprecieze prezentul, prin prisma trecutului.

Profesorl Leon LIVOVSCHI de la Universitatea din Bucuresti a construit o lucrare de inalta clasa care a abordat probleme extrem de interesante dar prezentate intr-o forma accesibila, fara a face rabat de la precizia cu care a obisnuit literatura de informatica provenind de la aceasta deosebit de importanta scoala, unde fondatorul a fost marele Grigore MOISIL. Pornind de la evolutia calculatoarelor tratate riguros ca automate finite, autorul aduce in discutie problema calculabilitatii, descrie chestiuni legate de algoritmi si este interesant cum defineste si extinde discutia asupra recursivitatii. Este stiuta importanta structurilor alternative compuse bazate pe evaluari de conditii care conduc in final la ideea de tabela de decizie si modurile in care aceste tabele au fost deja implementate distinct, chiar in versiuni mai evoluate ale limbajului COBOL. Capitolul al III-lea este destinat acestei zone extrem de importante in optimizarea programelor care se scriu in zona economica unde lucrurile sunt destul de dezlanate. Sunt aprofundate problemele de construire a schemelor logice, de transformare a acestora astfel incat sa indeplineasca o serie de proprietati, urmarind si criterii de optim precum economia de memorie, care la acea vreme era o rersursa critica. cartea continua cu problematica verificarii corectitudinii programelor si ia in discutie o problema extrem de importanta la acea vreme cum era demonstraraea automata a corectitudinii programelor care a fost si care si acum tot deziderat este pentru lumea opracticienilor care dezvolta software oarecare, nu neaparat care sa se incadreze intre tipare impuse de instrumentele destinate verificarii automate. In zona de testare a programelor autorul vine cu o serie de consideratii teoretice si practice din care se vede ca vasta sa experienta este pusa in valoare. Chestiunile legate de testarea simbolica (paginile 268 -270) au o tratare foarte frumoasa care invita la dezvoltarea de instrumente pentru testarea automata a programelor. Si azi sunt dragute abordarile in aceasta zona, desi ceea ce s-a obtinut in aria de cercetare au indreptat testarea spre campul inteligentei artificiale pornind de la profiluri, clase de erori, cauze si mai ales structuri de secvente asociate cu tipuri de erori.

Realizat de Cazimir Macarie si Anastasie Pitis, manualul urmarea rigorile limbajului COBOL, la nivelul anului 1976.
Se manifesta dorinta de a da elevilor cu mult mai mult decat se cerea la alte discipline, stiut fiind interesul elevilor fata de IT&C.
Se rezenta:
- generalitati despre limbaj
- structura programelor COBOL
- descrierea datelor
- prelucrare fisiere, sortare, incercare
- subprograme
- segmentarea de programe (pg 191-200)
- utilizarea de biblioteci.
Se vede ca autorii au scris si rulat programe COBOL prin numeroasele fragmente de texte sursa copiate direct de pe imprimantele obtinute de la calculator. Textele sursa sunt ingrijit scrise, cu claritate in alegerea de variabile si in scrierea secventelor omogene. Ceea ce este transfer (MOVE) este scris intr-o secventa omogena, iar ceea ce este lucru ci fisiere, de asemenea( pr. VI 16 si pr. VI 17, spre exemplu. Experienta in a scrie manuale a celor doi autori se vede cu claritate,iar spiritul didactic al abordarii de la simplu la complex este benefic. Chiar daca manualul se adreseaza elevilor de clasa a XI-a, mi se pare un pic exagerat ca acestora sa li se prezinte apelarea de subprograme FORTRAN din programe COBOL, stiute fiind asperitatile la acea vreme legate de transmiterea de parametri, reprezentarile interne ale datelor si organizarea de matrice. Capitolul al XI-lea destinat segmentarii este si el interesant, numai ca sunt sigur ca un numar restrans de profesori de liceu stiau despre ce vorbesc la sala. ma bazez pe intalnirile cu acestia la pregatirile de definitivat sau de grade didactice unde mergeam si unde saracii profesori dadeau din colt in colt atunci cand se vorbea ca la examene sa se intre in detalii care i-ar fi pus in situatii stanjenitoare. Ori chestiunile de segmentare intrau in zona crepusculara a acestora.
Cartea nu are o bibliografie. Cooperativa de avizare stiintifica a functionat bine. Dupa ani se va vedea cat de mult au asimilat elevii, maturi specialisti azi, din aceasta tipologie de manual.