OPERA OPERA inseamna in primul rand muzica frumoasa, o intriga si mai ales voci speciale care arata performanta, dictie si talent. intr-o sala luxoasa, cu fotolii si cu ecran pentru traducere, un policandru imens si o cortina brodata este creatr acel context special pentru a asculta, a vedea si a intelege. Este tot ceea ce e necesar pentru a crea o imensa bucurie. Cine merge la opera se imbraca frumos asemeni participarii la un eveniment special. Alege ceea ce i se potriveste. Selecteaza sa mearga acolo fie pentru opera care se joaca, fie pentru un anume cantaret, fie pentru noutatea distributiei in ansamblu ei, fie pentru decoruri, daca exista un oarece rafinament. Chiar daca am vazut La Traviata de nenumarate ori, am mers cu mare placere pentru a vedea cantareti, dar mai ales pentru a gasi nod in papura la ceea ce se numeste spectacol. Fie ca soprana e baba, fie ca tenorul e chel si mult mai scund ca Violeta, fie ca tenorul este mult mai batran ca tats-su, fie ca toti isi pierd vocile prin actul al doilea, fie ca gresesc dintr-o crasa neglijenta. In niciun caz nu merg cu partitura sa identific ce a falsat fiecare, asemeni celor care sunt de specialitate si-i fac praf pe cantareti. Oricum experienta cu Traviata, mi-a aratat ca exista mari diferente si organizatorii arata adevarata lor capacitate sau adevaratele lor limite. Si aici este vorba de marketing. Este o eroare sa pui in scena o opera neviabila din punct de vedere a succesului de public. Asa se explica de ce opera OEDIP, considerata o capodopera se monteaza numai la Festivalul ENESCU, jucandu-se in afara festivalului destul de putin pentru ca este o opera grea. Subiectul este fascinant dar muzica nu poate fi fredonata asa cum se canta arii din Carmen de Bizet. Iar daca montarea este cu mari desfasurari de forte, fiind costisitoare financiar, prin pretul spectacolului apar numai pierderi si este dificil sa creada cineva ca opera se va sustine numai din pomeni. De fiecare data cand am facut efortul sa merg la opera, am considerat acel moment o sarbatoare. Orice dezamagire este sanctionata sever si acest lucru se vede de la o posta, pentru ca salile nu sunt pline, ca biletele nu au pretul care sa acopere cheltuielile si ca sistemul cu angajatii pe viata, nu este viabil.
TEATRU In Bucuresti sunt foarte multe teatre. Unele mai bune, altele mai proaste si o alta categorie, teatrele foarte slabe. Un teatru special este Bulandra. Are actori mari, nu se urla pe secna si se joara piese importante atat din repertoriul strain, cat si din cel autohton. Scrisoarea pierduta jucata acolo cu Forry Etterle si Mariana Mihut, cu Dem Radulescu si cu Stefan Banica este memorabila. Piesele lui Ibsen in care aparea Stefan Ciubotarasu nu se uita. Gina Patrichi in Elizabet R si Toma Caragiu prin anii 70 sala Icoanei, spun multe. Si acum tot in randul elitelor este acest teatru chiar daca anii si-au spus cuvantul peste marii actori, care si-au pastrat talentul si prospetimea. Teatrul National este o cladire bizara, ca o palarie mexicana care a fost supus la tot felul de modificari si am auzic ca acum au unii ideea de a-l face tot asa de hidos cum era la inceputuri. Pe banii cui? La acest teatru sunt foarte multi angajati dar acolo au jucat magistral George Calboreanu in Apus de Soare, Carmen Stanescu, Ion Fintesteanu, Radu Beligan in Tache, Ianke si Cadar, alaturi de george Dinica si Marin Moraru, facand sali pline in vremurile cand multe teatre cerea subsevtii de la stat. Ca orice teatru de stat important acolo s-au aciuit si tipi care nu aveau ce cauta pe prima scena a tarii... La national se urla. Imi amintesc de piesa aceea cu Haidelbergul de altadata in care un actor alerga si urla de mama focului, producandu-mi o mare panica. Un alt teatru, chiar din buricul targului, mi-a creat tot disconfortul atunci cand pentru o groaza de bani am vazut eu si familia mea, copiii avand undeva 17, 19 ani, tarati cu mare efort la spectacol, neste actori despuiati complet, care spuneau numai mascari, drept care ne-am ridicat, am plecat ca alea le ascultam zi de zi in statia lui 94 la mine in Berceni, gratis pe deasupra. Piesa Maestrul si Margareta dupa romanul lui Bulgakov, montata de catalina BUZOIANU la Opera Romana, cu durata de peste 5 ore, avand pe Stefan Iordache si Valeria Sesiu in distributie, raman pentru mine un reper de modernitate si de capacitate creatoare, unde biletele erau deja o aventura sa le procuri, asa de plina era sala in timp ce alte teatre se chinuiaul.
FILM Filmul place si e accesibil prin diveristatea de teme si prin imprastierea salilor peste tot. Televiziunile se intrec a da filme de toate felurile pe micile ecrane. Acum salile moderne in 3D sunt si la Bucuresti. Primul film vazut a fost Skandenberg, parca un film cu un erou din Albania, vazut intr-o sala improvizata de la biblioteca scolii elementare unde invatam. S-a facut un camin cultural in Gavana, numit 23 August, apoi Lumina si acolo am vazut foarte multe filme. Filmul america 7 mirese pentru 7 frati l-am vazut in Pitesti la cinematograful Muncitoresc. Filmul trapez vu Gina Lollobrigida l-am vazut la cinematograful Bucuresti, tot in Pitesti. In vara lui 1961, dupa ce mi s-a anuntat reusita la examenul de admitere la liceu, tata mi-a dat bani si am mers la film, unde rulau cele doua serii la Rocco si fratii sai, unul din filmele de tinerete ale lui Alain Delon. Acolo era o scena in care Nadia, parca, isi punea un ciorap, ridicand un picior in sus. O femeie care era in sala zice cu voce tare catre partenerul ei: asa iti fac si eu tie... S-a facul un moment liniste dupa care toata lumea din sala s-a lus pe ras. In studentie am vazut mari filme precum: la strada, Eclipsa, Hamlet cu Inokenti Smoktunovski, 8 si 1/2, Umbrelele din Cherbourg si multe alte filme, dar si filmulete romanesti din dare dacii si padurea spanzuratilor au aratat ca se poate face si aici ceva.
BALET Baletul inseamna pentru mine, balerini tineri, supli, fortosi, bine proportionati, cu par pe cap, zambitori si in forta. Despre balerine, si ele trebuie sa fie finute, delicate, fragile, subtirele, usor de manipulat, talentate, fortoase si mai ales puternice. Daca insa am mers la un balet, Lacul lebedelor si balerina din rolul principal era o stafidita, avea costumul sifonat iar balerinul avea strampii carpiti si largi care atarnau pe el, facandu-l disgratios, lucrurile se schimba. daca mai se pune inca seria de ezitari, eforul balerinului de a face rotatii complete, mai ales daca stai in al treilea rand de la scena, totul pare apocaliptic si-ti piere cheful de a mai merge la Opera Nationala pentru a mai vedea astfel de scalambaieli. Cand s-a deschis Congresul Mondial de Chimie sub patronajul Elenei Ceausescu a avut loc si un spectacol de protocol zero. A fost acolo si un balet cu muzica de la Bolero de Ravel. Ei bine, balerinul s-a impiedicat de o fasie de panza care servea de decor si era cat pe aici sa se prabusasca. Asta arata neglijenta omului prea sigur pe el care nu face o repetitie la fata locului. Sa mai merg sa vad balet pe Dambovita? daca mai vin straini si danseaza la Bucuresti, parca este alta viata!
MUZICA Muzica inseamna muzica populara, muzica usoara, muzica simpfonica, muzica lautareasca, manele, muzica pop, muzica hard si tot ce este zdranganeala la un oarece instrument mai mult sau mai putin electronic. Ideea este sa apara un x cu un ceva sa sune a ceva si sa fie macar un ins cat de cat multumit de ceea ce aude. Avalansa stupida de studiouri, tehnologiile care fac din nimic un alt nimic de lansat pe piata ca un mare ceva care de fapt face fas, induce in eroare si face risipa de timp si de alte resurse. Exista in Romania tot felul de personaje care isi zic ca fac parte din showbiz dar care sunt numai palide umbre. Numai Stefan Banica jr. face sali pline cu bilet platit de spectatori. Ailalti canta in piete, pe plaja sau in closete pe banii unor primarii sau a unor smecheri care stiu sa stoarca bani din orice. Unii mai canta si pe la Revelioane sau la evenimente mondene sau in cluburi. Putini sunt cei care nu fac playback si canta live. Unii mimeaza atat de prost stadiul live caci iti vine sa plangi. Tin in mana un microfon, nu le-ar fi rusine, se bataie si isi incordeaza muschii gatului de parca vor sa-si dea obstescul sfarsit. In realitate, vai mama lor, nu au voce si asta e! Unele fatuci isi arata nurii si se batatie din poponel clatinandu-si suncile in ritmuri dracesti, crezand ca le sta bine, provocand insa greata. Din cand in cand radioul si televiziunea nationala mai scot la iveala mari interpreti de muzica usoara de odinioara, evidentiind ca odata, demult-demult se mai facea si altceva decat ceea ce se vede acum cu clame si computer. Iesirile in afara, selectate aiurea, nu au facut decat sa puna intr-o lumina proasta ceea ce se intampla in muzica romaneasca acum. Cand tematica este speciala, mai deocheata, CD-urile sunt de succes in randul unui anumit public, insa insistenta pe o aceeasi tema fara a veni cu ceva cu adevarat spectaculos, naste pierdere de popularitate, chiar intrarea in banal.
PANTOMIMA Pantomimaapare ca limbajul universal al actorului asa cum este muzica simfonica. Mimul, este un actor atat de mare incat are capacitatea de a se exprima numai si numai cu cortul sau, prin gesturi, prin miscari ale bratelor si care nu scoate un sunet. Marcel Marceau era celebru. dar au fost si alti mimi. Acum la noi este Dan Puric. face furori in salile de teatru. este modern si amplu. Dar el umple si salile Atheneului prin spectacolele sale filosofice in care in mod unic abordeaza subiecte foarte importante pentru definirea romanului ca fiinta superioara.
FOTOGRAFIA Fotografia presupune aparatura, vointa si bani. Aparatul trebuie sa fie ori foarte complicat, ori foarte simplu. Am ales aparatele performante cat de cat. sa aiba o lentila buna, sa aiba cateva facilitati care sa permita realizarea de poze dupa vointa mea. Pe vremuri erau aparatele Leica destul de bune din punctul de vedere al lentilei. Procedeele de developare erau costisitoare. Solutiile de asemenea. Trecerea la pozele color au complicat foarte mult lucrurile. Dar dupa Revolutie au venit si in Romania tehnologiile noi si lucrurile s-au simplificat mult. Acum pozele digitale ii scot pe foarte multi din incurcatura. trecerea de la poza alb-negru la cea color unde numai despre culori nu era vorba, la pozele de azi reprezinta un pas urias. faptul ca pozele se pun pe CD, se memoreaza pe HDD extern si daca se vorbeste de 1000 de poze deja este ceva banal, este un mare adevar. Totusi arta fotografica nu a facut acei pasi care sa o impuna si mai mult, pentru ca nu exista locuri unde sa fie expuse pozele de arta, pentru ca Internetul nu face prea mult caci este invadat de pozele deocheate, facute de orice neica-nimeni. cartile de arta fotografica sunt extrem de scumpe si prohibitive acum ca si ieri. Totusi, faptul ca fotografiatul color este ceva de masa, spune ceva, ca sunt create premise pentru un salt, asa o rascoala daca nu o revolutie in arta fotografica.