CEI CU CARE AM COLABORAT

	Alegerea colaboratorilor Criteriile care au stat la baza alegerii colaboratorilor au fost putine si mai ales simple. In primul rand cand dau noroc cu cineva, imi dau seama daca voi colabora sau nu cu persoana respectiva. In al doilea rand, ma uit la privirea respectivului si inteleg ca persoana este exact tipologia cu care colaborarea are eficienta. respectivul trebuie sa nu fie lingau, sa nu accepte neconditionat tot ceea ce i se spune, sa aiba o personalitate bine conturata, sa aiba initiativa, creativitate si intelepciune. Eu imi ale colaboratorii si ei stiu acest lucru si mai ales, stiu ca la mine nu mai exista o a doua sansa. Adica, daca cineva calca pe bec, asta este, totul s-a terminat. Numai asa se explica de ce nu am colaborat niciodata cu un x care mi-a servit o porcarie, de ce am refuzat sa scriu cu anumiti indivizi, pentru care n-am avut niciodata vreun respect, datorita modului lor de a fi, de a actiona si de a fi lipsiti de onestitate. Am idei putine dar clare si de aceea stiu ce am de facut. N-am avut niciodata pretentia ca fac lucruri exceptionale. Eu am doia teorii. Prima teorie este ca daca anul acesta eu scriu 5 articole proaste, evident nu vor fi egale in noncalitatea lor. Va exista unul execrabil si va exista si un articol prost, dar nu excesiv de prost. Daca la anul voi mai scrie inca 5, capatand experienta, probabil vor fi slabe dintre care unul va fi mult mai slab dar va fi si unul nu chiar asa de slab. Si tot asa, incat dintr-o multime de articole se va gasi unul care sa nu fie chiar o mizerie. daca insa stai si zici ca vei publica o capodopera, cine garanteaza ca acel unic articol nu este o mare eroare? A doua teorie arata ca daca marele popor chinez are 1,510⁹ cetateni, dintre acestia 1,510⁶ lucreaza in informatica. Dintre cei care lucreaza in informatica, 1,510⁵ se ocupa de dezvoltare de aplicatii si dintre ei 1,510³ urmaresc problemele de calitate, iar dintre acestia 1,5*10² se ocupa chiar de domeniul meu de activitate. sa cred oare ca ceea ce am descoperit eu ca singura persoana nu au gasit cei 15 informaticieni care sunt strict calati pe calitate? Exclus! De aceea sunt extrem de rezervat cand aflu despre premierele unor neica nimeni de pe Dambovita, cand stiu ca exista altundeva cel putin 15 insi care toaca exact aceeasi problema mult mai disciplinati decat mine sau decat altii...
	Alexandru BALOG Sandu este un model de cercetator, documentat, la el acasa in domeniu, cu cunostinte solide si recunoscute in ICI, colaborarea noastra a inceput undeva prin 1970 si a continuat pana azi cu foarte bune rezultate. El este un pasionat al documentarii in domeniul calitatii, acorda atentie profunzimii si detaliilor, demonstratiilor si abordarilor complete. Tot timpul ai ce invata de la Sandu Balog. Tot timpul sandu iti poate da din dulapul sau din birou o carte sau o revista care te uimeste ca ceea ce-ti ofera este exact ceea ce aveai nevoie si-ti lipsea. Am scris impreuna articole, am lucrat la contracte de cercetare si de-a lungul anilor s-a creat un respect aparte fata de el, ori de cate ori am avut ocazia l-am invitat sa tina ore de curs pe probleme de calitate software la masterele din Facultatea de Cibernetica.
	Grupul celor 4 Vale ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion Gh. ROSCA si Ion IVAN formam grupul celor 4, meritul de a ne reuni a fost al colegului Valer, care era lector atunci, fost sef de promotie, pe care toti il recunosteam ca fiind un leader. Si ne-am apocat de scris si am realizat niste materiale solide prin gradul de cuprindere, prin detaliere, prin profunzime si mai ales scriam despre ceea ce stiam ca lucrasem cu acele lucruri in practica, nefiind nimic din auzite sau preluat mecanic de undeva. Si ca orice lucru frumos si acest grup nu a putu dura ca indivizi neperformanti nu au putut accepta ca niste tineri s-au reunit sa faca lucruri bune, stricand oarece ierarhii constituite pe orice alte criterii decat cele de performanta. ne-am risipit dar acel spirit a continuat si tot ceea ce au realizat in alte formule oricare dintre membri acestui grup s-a facut respectand cu strictete acele reguli care au devenit o a doua natura. Sunt sigur ca daca cineva va lua cartea de ASSIRIS si o va analiza la rece, va vedea ca va trece mult timp pana altcineva va realiza o carte de o asemenea utilitate, pentru ca acolo, noi cei 4 am pus experienta noastra si mai ales am verificat in sala de seminarii toate programele si am experimentat acolo unele idei noi care nu figura in alte carti. Volumul al doilea sistematiza instructiunile si daca nu era studenta Laranaga sa ne ajute cu scrisul ei extraordinar, chiar nu realizam aceasta carte, pe care si dusmanii nostri au apreciat-o.
	Cei de la BNP Romulus ARHIRE si Marian MACESANU lucrau la Biblioteca nationala de Programe. Impreuna am lucrat mult si am publicat mult in strainatate. Cu Romulus am publicat in North Holland un articol de la Congresul de Cibernetica de la Viena organizat de Trappl si seful de catedra de atunci instigat de un individ din catedra a focut o sedinta si mi-a zis diverse legate de faptul ca am publicat fara stirea lui de parca el era mare scula pe bascula in zona de calitate software. Aveam girul de la un sef de departament din ICI, o doamna extraordinara care stia tot ce misca in acel domeniu. Impreuna cu Marian si Romulus am publicat in SIGPLAN NOTICES cand in catedra nici nu se stia ce este cu ISI...De ei ma leada intamplarea cu Congresul de la Londra unde am primit aprobare sa plec sa prezint lucrarea in vacanta de iarna, lucrarile acelui congres fiind undeva toamna...
	Lupii tineri Doctoranzii pe care i-am coordonat s-au constituit intr-o armata solida cu care am realiizat lucruri extrem de interesante. Am scris carti, am facut cercetare, am scris cursuri si culegeri de probleme dar am si experimentat tot felul de idei, reusind sa impunem un mod de lucru si mai ales un anumit nivel de abordare. Srgiu COMAN Paula APREUTESEI Laurentiu TEODORESCU Gheorghe NOSCA Marius POPA Paul POCATILU Sergiu CAPISIZU Catalin BOJA Adrian VISOIU Otilia PIRLOG EUGEN DUMITRASCU Nicu ENESCU Cristian DIACONU Daniel VERNIS Daniel MILODIN sunt doctoranzii cu care am colaborat foarte bine si care au scris teze deosebite. Am putut colabora bine cu acestia pentru ca si ei si-au dorit acest lucru. Stiau ca impreuna vom lucra cu cartile pe masa, ca nu accept compromisuri, desi unul dintre ei imi povestea ca in orasul lui examenele se dau la restaurant. I-am sugerat sa mearga acolo, sa ma lase in pace. Omul incearca. daca merge, merge, daca nu, nu. E dator sa incerce. Au fost situatii in care am fortat nota cerandu-le sa accelereze si astfel si-au pierdut vacantele si au nadusit din greu dar le-a placut. Am avtu obsesia lucrurilor neterminate si tocmai de aceea am insistat ca fiecare sa aiba un program, sa-l respecte si sa traga din greu ca sa termine. Mai toti au terminat si a fost neplacut sa semnez si exmatriculari. Am facut-o cu strangere de inima pentru ca baietii erau buni si mi-a parut foarte rau ca viata le-a impus sa mearga pe o alta directie, unii alegand Canada sau America. Altii au plecat la munca in Germania sau nu au mai vrut sa continue si atat. Din urma vin alti tineri mai motivati prin programul de doctorat pe care il au acum printr-o bursa de 500EURO si prin mobilitatile numeroase. Ei publica si sunt extrem de atenti cu ceea ce fac mai ales ca acum legea invatamantului este extrem de severa cu plagiatorii.
	Cei cu care NU am vrut sa colaborez Personaje bizare care au facut pasi gresiti s-au constituit in specimene cu care nu am vrut sa colaborez sub nicio forma. Erau fie plagiatori notorii, fie persoane fara caracter, fie personaje obscure cu care mi-as fi pierdut timpul daca as fi inceput fie sa scriu ceva, fie sa intru intr-o echipa de cercetare cu ele. Asa ca mi-am reprimat orice urma de a intra in colaborare cu ele si mi-am facut viata cu mult mai placuta decat ar fi fost daca nu as fi procedat asa. Este o arta sa eviti sa lucrezi cu persoane cu care iti pierzi timpul daca incepi sa o faci. Este si o chestie de instinct. Instinctul de conservare este foarte important mai ales in acest perimetru, al profesiei. daca vezi ca cineva o ia pe aratura, adica gafeaza, se impune sa te retragi. Imi aduc aminte de o intamplare a grupului BAR in care un membru al grupului a introdus, adica a furat munca colegilor si a introdus-o in teza proprie de doctorat ca si cum numai el a muncit sau el a avut ideea, ceea ce nu a fost cazul. Sau in cazul unui candidat pe care l-am fortat sa scrie 8 pagini ca articol cand se prezinta la o admitere de doctorat, el a facut acest lucru, ceva de abordari in spatiul solutiilor, iar un membru al comisiei, un profesor, i-a furat materialul si l-a publicat. Am rosit eu in fata candidatului, neavand cum sa explic o astfel de magarie a colegului meu profesorul. sa-i dau numele? Nu, pentru ca ecranul calculatorului tau ar plesni si s-ar face tandari.