BOLI TRANSMISIBILE IN CANTECELE POPULARE
Sa analizam deci, versurile:
De n-ar fi ochi si sprancene
N-ar mai fi pacate grele.
Ochii si spraincenele
Astea fac belelele.
S-apai lele, lele, lelisoara,
Ochii tai, ma baga-n boala,
Sprancenele ma doboara.
Rapsodul are viziuni.
Imaginile il impresioneaza profund. El traieste din imagini.
Simtul artistic, sensibilitatea lui sunt foarte profunde si cade cu usurinta in nostalgia contemplativa a sinelui insusi.
Legatura cauza-efect se vede de la o posta. Rapsodul cade rapus nu de o lovitura, de caderea unei caramizi in cap, ci de o imagine.
iata cum frumosul in arta il subjuga si pe vigurosul nostru rapsod care este fie un taietor de lemne, fie un plugar, fie un barbat la cosit de pasuni, fie un cioban din Pipera.
Oricum el cade in spagat, rapus de privirea patrunzatoare, aproape hipnotica a femeii iubite sau pe cale de a se indragosti el de ea, rusinos, fiind.
In textul:
Ce-am auzit eu aseara,
Ca mi-e mandra bolnavoiara.
De-o fi boala de la mine,
Dumnezeu s-o faca bine.
De-o fi boala de la altul,
Sa zaca s-o planga satul.
De-o fi boala din vecini,
Sa zaca pe maracini.
rapsodul imagineaza trei ipostaze.
Prima ipostaza:daca boala este de la el, adica daca a contractat un guturai sau o raceala sau un varsat de vant sau o gripa sau un herpes, clar, trebuie sa se faca bine, ca biata dama, nu are o vina majora, in afara de a fi soata sau amanta sau ibovnica sau iubita rapsodului.
In cazul in care, de asemenea aceasta, iubita sau amanta sau ibovnica sau nevasta, a capatat tot de la rapsod o boala rusinoasa, trebuie sa se faca bine, ca nu trebuie sa sufere ea pentru nebuniile rapsodului care nu este atent cand se harjoneste pe aiurea.
A doua ipostaza se refera la ceea ce se intampla atunci cand iubita rapsodului intra in contact cu alte persoane si contracteaza oarece boli.
Se schimba foaia, rapsodul se supara, tuna si fulgera si se roaga sa nu se mai intample chiar o vindecare usoara, ba, din contra, sa afle mahalaua, si s-o planga pe nefericita care i-a inselat asteptarile, proin chinurile prin care aceasta trece. rapsodul este cam crud, dar oricine pateste asa ceva, evident ii impartaseste pozitia critica.
A treia ipostaza vizeaza situatia in care femeia se imbolnaveste de la venin. Rapsodul nu face precizarea despre care vecin este vorba. daca este vorba despre vecinul din stanga, din dreapata sau de peste drum, in optiunea rapsodului este nesemnificativ.
Contractarea unei boli de la unul dintre vecini este semn ca iubita rapsodului nu s-a gandit sa respecte proverbul conform caruia
nici tiganul nu fura din satul lui
ceea ce inseamna ca nici ea nu prea trebuia sa-si piarda timpul in casa, la masa, pe scaunul vecinului, mai mult decat trebuie sa ceri un blid de tarate sau un pahar de ulei cu imprumut.
daca a sarit peste cal, si cultura populara este plina de pilde in acest sens, rapsodul este intransigent, zicand ca zacerea pe maracini, ca semn al necinstirii, in simbolistica populara damboviteana, este suficienta pentru a se izbazi.
La Ploiesti pe-o ulicioara,
Zace un voinic de boala.
Zaci voinice, ori te scoala,
Ori mai da-mi si mie boala.
Ca mie mi s-a urat
Pernioara tot mutand.
Localizarea la Ploiesti si mai ales pe ulicioara, vine sa defineasca spatialitatea actiunii.
este vorba de un oras aflat intr-o zona petroliera, deci zona foarte poluata, care este mediul propice contractarii de boli ale aparatului respirator.
Ulicioara arata ca este vorba de un mediu saracacios, iar lipsa unei alimentatii cu multe vitamine acompaniata de o medicatie corespunzatoare de care rapsodul beneficiaza pe baza de compsensatie, prelungeste starea de incertitudine si de convalescenta.
Dupa cum spun versurile, se vede treaba ca este vorba de o boata contagioasa, daca se zice:
ori mai da-mi si mie boala
Presupunand ca este vorba de un TBC chestiunea are o semnificatie profunda, nerezultand daca tanarul sau voinicul, cum este numit in cantec, este inregistrat la dispensarul TBC de pe raza de domiciliu. Presupunand ca este inregistrat, din cantec nu rezulta ca el a primit un tratatement sau daca l-a primit daca il urmeaza.
Ceea ce este foarte clar, este faptul ca tratamentul este ineficient din moment ce rapsodul conchide:
Ca mie mi s-a urat
fiind foarte clar o perioada foarte lunga de cand voinicul din cantec este foarte bolnav.
In cantecul Piatra piatra de e piatra, cantat atat de frumos de Ioana Radu, se zice:
Ca gurita de la tine
M-a ofticat, vai de mine,
M-a ofticat si-am sa mor
Tot de-al dumitale dor.
Ceea ce este cert este faptul ca rapsodul produce aceste versuri dupa ce deja au aparut primele semne ale TBC-ului, pe care bacil l-a luat, asa cum spune si el, prin sarut.
Versul ca gurita de la tine este foarte clar in aceasta demonstratie.
Tratatele de medicina spun clar care sunt caile de transmitere a acestei boli, tuberculoza sau oftica in langaj al vulgului.
Rapsodul stie exact care ii este finalul, adica exitusul, iar versul si-am sa mor arata acest lucru si mai arata inca ceva.
El este constient ca boala lui, adica oftica, nu are leac, ceea ce ne permite sa localizam in timp actiunea, adica undeva pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand inca nu existau antibioticele si tratamentele standard ale OMS pentru tuberculoza.
Rapsodul invoca si o alta cauza a mortii sale, dorul, evident fiind ca femeia iubita, purtatoarea bacilului, poate cu o stare mult mai buna decat a lui, va evita sa se intalneasca de frica, sa nui se molipseasca, nerealizand ca ea a fost focarul.
O alta ipoteza este ca femeia iubita a decedat intre timp, intrucat stadiul bolii ei a fost mult mai avansat.
Daca insa este vorba de metafore, oftica fiind numai o ameteala pe care o simte rapsodul si o slabire de nemancare si nebautura, din cauza tristetii ca nu-si intalneste iubita, este clar ca ne aflam in fata unui cantec de petrecere in care orice of si iar of are in spate metafore care trebuie decodate si nu numai.
revenire