Ideea de baza de la care se porneste este aceea ca nimeni nu este perfect, ceea ce inseamna ca la inceput, flotarile sunt:
- putine la numar executate consecutiv
- facute in pozitia incorecta a corpului
- insotite de un ritm inegal al respiratiei
- definite cu seturi care necesita intervale mari de refacere.
Ca si la invatarea de a dactilografia cu cele 10 degete simultan, este nevoie sa se faca flotari putine, dar corecte. Ritmul trebuie astfel reglat incat sa fie controlata pozitia corpului si modul in care executantul respira. Se inspira la coborare si se expira la ridicarea pratelor. Cu timpul, creste numarul de flotari executate corect, creste si viteza de executie si scade intervalul dintre seturi.