Multi dintre tinerii barbati aleg acest sport bazati fiind pe diferite motivi, dintre care enumar:
- sa arate bine, intrucat prin culturism spatele devine lat, bratele musculoase, talia este ingusta, exact ce trebuie pentru un barbat care se doreste sa fie atragator, admirat si mai ales, dorit
- sa compenseze faptul ca nu sunt foarte inalti, adica undeva la peste 1,85m trezeste un complex oarecare si acesta trebuie compensate prin ceva, acest ceva fiind un corp bine proportionat, cu o musculatura bine definita si mai ales o atitudine speciala ce se obtine numai si numai atunci cand se practica bodybuilding-ul
- mentinerea unei sanatati de fier, prin efectuarea de exercitii dupa un program corect construit acompaniat de o dieta adecvata si incheiat cu o viata echilibrata
- socializarea, intrucat in salile de antrenament vin tineri si adulti si ceva mai in varsta, dar personae de foarte buna calitate, pentru ca nu orice individ este dispus sa stea sa munceasca cel putin o ora din greu si pe deasupra sa si plateasca un abonament care nu este deloc ieftin; se intra in discutie cu alti culturisti, se invata de la altii cum trebuie executate exercitiile, se produce ajutorarea unuia care il va ajuta la randul sau pe celalalt sa execute un un exercitiu cu suprasarcina
- dorinta de a verifica nivelul limitelor in ceea ce priviste efortul depus la un antrenament, fiind multi tineri care au nevoie sa se autodepaseasca intr-o anumita privinta pentru a capata mult mai multa incredere in ei, ceea ce le permite sa evolueze excelent in toate celelalte domenii de activitate
- dorinta de a participa la competitii de bodybuilding pentru a vedea cu exactitate care este nivelul atins in pregatirea lor ca sportivi; este ceea ce transform ape orice tanar, ordonandu-i intreaga viata, intrucat totul se programeaza in raport cu ziua concursului si sportivul trebuie sa faca astfel de structura de program incat el sa in ziua concursului sa atinga nivelul maxim
- sa corecteze ceea ce este rezultatul unui accident sau o carenta data de natura, prin munca sustinuta la anumite echipamente, astfel incat dupa un timp totul reintra in normal ca sic and nimic nu s-ar fi intamplat
- sa obtina o sursa de castig intrucat intr-un film istoric, cu eroi aproape mitologici, mase musculare deosebite, brate care se incordeaza, oricand vor apare in prim plan in scenele cele mai speciale; reclamele cu barbati tineri ce depun efort sa faca o munca cu un anumit echipament sau care sa arate cat de eficient este un ceva de slabire sau un program sportiv de slabire, sunt surse foarte importante de bani si orice tanar trebuie sa manance, sa se imbrace si sa se distreze
- sa aiba success in cluburile de noapte, unde tot felul de fetite cauta milionari sau tipi speciali, gata sa le satisfaca unele dintre cele mai sofisticate capricii; de regula tinerii musculosi doresc ei sa gaseasca femei cu bani care sa-si permita anumite lejeritati financiare avandu-i in companie pe perioade scurte, foarte scurte, groaznic de scurte.
Dintre tinerii barbati care incep sa practice culturismul, foarte multi abandoneaza undeva pe la 35 de ani pentru ca:
- se casatoresc, au familie, au copii si au alte griji, incat timpul pentru sala de antrenament devine inexistent
- obtin pozitii importante in organizatii sau au functii publice, toate acaparandu-le tot timpul, iar cand isi dau seama ca sunt grasi sau ca obosesc la cel mai mic efort, considera ca este mult prea tarziu sa revina la sala de antrenament
- au impresia ca odata cu incaruntirea parului nu mai cadreaza sa traga de fiare laolalta cu pustimea, ei considerandu-se tipi foarte seriosi si importanti, desigur
- exista alte modalitati mai sofisticate de a te relaxa, una dintre modalitati este bautura, alta femeile, alta jocurile de noroc in cazinouri si ultima modalitate dormitul toata ziua
- incep sa creada ca mersul la sala le subrezeste sanatatea si incep sa se protejeze, mai intai reducand efortul, mai apoi indepartandu-se de orice modalitate de a face miscare, inclusiv prin folosirea masinii si la toaleta, in loc de a merge doi pasi pe jos
- arata destul de bine asa cum arata si nu este nevoie decat sa se mentina in forma existenta, lucru pe care ei considera ca il obtin numai prin dieta si prin odihna perpetua.
Cei care continua, o fac pentru ca altfel nu concept viata lor. Adica este o a doua natura pentru ei sa vina la sala de 3-4 ori pe saptamana, sa lucreze dupa un program, sa se simta excelent, sa doarma excelent si sa-si mentina echilibrul castigat o data cu primele lor antrenamente si cu primele lor rezultate vizibile, ce le-a adus acea satisfactie benefica.
In continuare, trebuie analizata viata culturistilor profesionisti. Culturismul este un sport scump si numai acei ce dispun de resurse continua sa fie profesionisti o perioada lunga de timp.
Culturistul profesionist trebuie sa invete managementul succesului dar si managementul esecului. Lipsa de management il duce pe culturistul profesionist spre zone destul de intunecate care au un rol negativ pentru evolutia sa.
Culturistul de success care stie sa managerieze acest success, bineinteles va urma antrenamentele, isi va consolida pozitia si va face ca succesul sau sa aiba character repetitiv. El va desfasura astfel de activitati care sa-i permita obtinerea de bani, sa-i consolideze renumele si sa-i permita sa obtina acele conditii care sa-i asigure un viitor cu un nivel de viata ridicat, de durata.
Asa se explica existenta unor campioni care:
- si-au mentinut titlurile ani buni
- au aparut in reclame
- au emisiuniTv
- si-au deschis sali de antrenament
- au scris carti de bodybuilding
- au definit metode de antrenament pentru autodidacti
- antreneaza la randul lor campioni
- organizeaza competitii importante
- fac propaganda bodybuildingului in licee si facultati
- sunt modele pentru toti tinerii.
Din contra, culturistii profesionisti care nu stiu sa gestioneze succesele trec la excese:
- cumpara masini scumpe
- fac accidente la volan fiind
- duc viata dezordonata
- evita sa aiba familie si fac copii pe care nu-i recunosc
- se considera imbatabili si nu mai se antreneaza ca lumea
- se apuca de bautura
- se drogheaza
- colaboreaza cu reviste unde apar in in pozitii indecente
- participa la filmarichiar porno
- dezvolta aparitii porno interactive pe internet pe bani
- posteaza pe site-uri poze porno
- filmeaza ca actori in filme porno
- iau steroizi si altele asemenea pentru a arata si mai bine fara munca
- umbla cu femei de moravuri usoare
- se implica in scandaluri specifice lumii mondene
- intra in conflicte si ajung la politie
- poarta arme, se bat si fac si crime
- ajung la puscarie pentru fapte reprobabile.
Toate acestea duc la prabusirea culturistului care candva era un sportivi de success si nu-i trebuie mai mult de 5 ani sa devina o epava, de nerecunoscut.
Culturistul care stapaneste bine managementul insuccesului, stie cu siguranta cum trebuie sa procedeze atunci cand la un concurs nu a obtinut rezultatu asteptat, procedand astfel:
- identifica din ce cauza s-a produs esecul; daca esecul i se datoreaza, trebuie sa munceasca; daca insuccesul provine din cu totul alte cauze va trebui sa caute ca acele cause sa nu se mai repete; referire expresa este la arbitraj, mai ales in concursurile cu orgolii locale sau cu premii dedicate apriori
- cauta solutia cea mai buna pentru a se pregati astfel incat la urmatorul concurs sa-si asigure succesul sau pentru perioada urmatoare sa inregistreze progresele dorite
- construieste programul de pregatire stabilind pe zile, pe ore ce exercitii trebuie sa realizez si ce dieta trebuie sa urmeze; pentru a ajunge sa efectueze o astfel de constructie, culturistul trebuie sa ajunga la acel nivel de intelegere care sa-l determine sa se autoevalueze sis a constientizeze ca are resursele pentru a atunge obiectivul planificat
- trece la executia programului tinandu-se riguros de el si mai ales, aducand acele corectii care se impugn pentru a obtine rezultatele planificate; culturistul nu va vedea in tot ceea ce intreprinde decat un mers normal, firesc al lucrurilor, acel spirit olimpic prin care orice concurs incheiat cu sau fara success, inseamna numai inceputul unui nou ciclu de pregatire si nimic altceva; a privi in trecut, a gasi vinovati in alta parte sau invinovatirea sportivului de catre cei din jur sau mai rau de catre el insusi sunt lucruri contraproductive
- cauta sa atinga nivelul maxim chiar in zilele derularii competitiei pentru care s-a pregatit si alege un astfel de mod de lucru incat nimic sa nu se intample care sa perturbe programul definit, indiferent care sunt tentatiile, indiferent care este contextul care se creaza si care se prefigureaza a aduce beneficii, altele decat cele in plan sportiv, plan caruia sportivul este total si neconditionat dedicat
- insuccesul devine motorul care sa asigura acel salt calitativ spre un succes aproape sigur; sportivul daca este inconjurat de specialisti in materie care stiu si ei sa gestioneze insuccesul, fara a face tot felul de analize cu caracter defetist, va avea moralul ridicat de a doua zi de la competitia unde a inregistrat acel rezultat de care este nemultumit si de a doua zi va intra in sala de antrenament ca un viitor invingator, convins fiind ca trebuie sa pe podium data urmatoare.
Culturistii care nu au managementul insuccesului considera ca:
- au ratat sansa carierei lor si nu au altceva de facut decat sa se lase de culturism
- invinovatesc pe altii ei considerandu-se perfecti ceea ce conduce la atingerea acelui nivel de automultumire care este echivalent cu autodistrugerea ca sportivi; a crede ca prezenta la un concurs echivaleaza cu urcarea pe prima treapta a podiumului, numai ca respectivul este acolo este o mare eroare; fiecare competitie inseamna concurenta, inseamna lupta, inseamna pregatire serioasa, inseamna un juriu care are o parere proprie ce nu trebuie sa se suprapuna cu parerea niciunui culturist
- prind teama participarii la concursuri si cred ca oricat de mult muncesc nu au nicio sansa de a urca pe podium; este acel moment in care vine decizia de a abandona sau de a lucra mai putin ca oricum rezultatul este acelasi
- le lipsesc multe, devin disperati si lucreaza haotic, iar rezultatele intarzaie sa se arate pentru ca un astfel de mod de lucru este vecin cu ineficienta; cauta un alt antrenor, schimba metoda de antrenament, creaza situatii conflictuale fara rost si in loc sa se pregateasca eficient pentru urmatorul concurs, fac risipa de talent, de efort, de timp si de cele mai multe ori persevereaza intr-o directie gresita
- bat pasul pe loc si incearca sa devina altceva decat sunt in realitate; cred ca trecerea la o alta categorie de concurs ii avantajaza, lucru fals de cele mai multe ori; cred ca participarea la competitii de un cu totul alt nivel le creaza intr-adevar sanse reale caci acolo arbitri sunt obiectivi, fac evaluari 100% corecte si totul merge ca pe roate, succesul surazundu-le bineanteles, adica este garantat; o astfel de abordare este departe de a fi solutia asteptata, intrucat competitiile pretentioase au un arbitraj cu alte criterii, mult mai dure, iar debutantii sunt priviti din start ca debutanti, fiind foarte putin probabil ca un debutant sa fie incununat cu laurii victoriei
- totul este terminat si o alta cale este aceea a folosirii stimulentelor intr-o asemenea masura incat se supun tuturor riscurilor posibile si nu de putine ori un astfel de culturist sfarseste fie accidentandu-se, fie suferind un atac de cord sau un altfel de traumatism care se dovedeste a fi fatal; lipsa unui manager de incredere il face pe culturist sa abordeze empiric utilizarea de stimulente si rezultatul este invers.
De regula lipsa managementului pentru insucces este datorata trasaturilor de character ale culturistului. Atunci cand sportivul lucreaza solitar va avea mari retineri in a colabora cu personae de specialitate. Cei care sunt PR in aceasta zona sunt si ei la inceput pentru ca in culturism nu se joaca atatea bani ca in fotbal unde exista tot felul de specialisti ce graviteaza mai ales in jurul jucatorilor cu salarii anuale cu multe, multe zerouri dupa doua – trei cifre semnificativi. Asa ca diletantii care-si dau cu parerea fac mai mult rau si sportivii sunt reticenti la cei care au tentatia de a da sfaturi. Daca un instructor, un antrenor a produs campioni, este indreptatit sa asigure management oricarui tanar sportiv intrucat are suficienta experienta si suficient tact de a purta o discutie care sa aseze lucrurile pe fagasul normal. Totul este ca respectivul sa fie intalnit de sportiv si mai ales, respectivul sa fie dispus sa faca gesturi voluntare de a consilia un tanar care nu a obtinut un loc pe podium. Cei care ocupa locuri pe podium isi gasesc rapid consilieri, desi lor asa ceva le sunt nenecesari, evident.
Culturistii dezvolta activitati pe termen lung. Exista competitii pentru foarte tinerii sportivi, exista competitii pentru sportivii tineri-seniori, exista competitii sau sectiuni pentru sportivii de peste 50 de ani, de peste 60 de ani si tot asa. Este foarte important ca fiecare sportivi sa se defineasca clar cum doreste sa evolueze. Exista sportivii de inalta performanta care sunt ca batul de chibrit, ard rapid si atat. Acestia dau tot ce au de dat intr-un interval competitional de cel mult 10-15 ani dupa care ies din décor si nu mai stie lumea de ei sub nicio forma, nici ca antrenori, nici ca autori de carti nici ca activisti in asociatiile de culturism la nivel local sau national.
Culturistii care stiu ce au de facut accepta trecerea timpului si evolueaza in mod natural de la o categorie la alta, astfel:
- cand sunt tineri debutanti concureaza cu cei de-o seama cu ei si sunt nerabdatori de a intra in randul adultilor; ei se pregatesc temeinic fiind constienti ca si la nivelul debutantilor apar culturisti cu performante ridicate si este important ca trecerea la stadiul urmator sa aiba ceva locuri pe podiumuri, pentru ca intrarea la nivelul urmator ca anonim ridica multe semne de intrebare la intrarea in competitie cu alti fosti foarte tineri sportivi care si ei au urcat in varsta devenind profesionisti numiti si seniori
- cand sunt profesionisti, adica seniori, culturistii lupta in primul rand cu ei insisi, pentru ca viata isi cere drepturile, existand tot felul de tentatii si atractii; tineretea este o halta in care trenul sta foarte putin; de aceea exista graba de a munci, graba de a obtine performante, dorinta de a participa la cat mai multe competitii de a obtine cat mai multe titluri si trofee; ei lucreaza constienti fiind ca acum este momentul in care dau tot ce au de dat; experienta acumulata la stadiul de juniori este rafinata si tot ce se realizeaza este concret masurat, obtinandu-se acum o corelatie stricta intre efort si rezultate; seniorul atinge intr-adevar nivelul sau maxim de expresie, de dezvoltare, de definire si de simetrie; el este constient ca odata trecut momentul optim al dezvoltarii ca adult, moment cuprins undeva intre 20-40 de ani sau 18-35 de ani, se reduc foarte mult sansele cresterii performantei
- cand tineretea a trecut, multi dintre culturisti continua sa lucreze la sala, unii dintre ei cu gandul de a continua sa participle la competitii la categoria old sau chiar si mai mult; trecerea nu este usoara dar cine are puterea sa faca acest pas, va fi sigur ca succesul este ca si asigurat, mai ales daca participantul stie cine este, stie cat de mult lucreaza si la maturitate; el are toate elementele de a fi si mai eficient decat a fost ca junior sau ca senior; totul este ca sportivul sa continue sa se considere inrolat in tabara adevaratilor sportivi care stiu sa vina cu regularitate la antrenamente, care isi respecta instructorul, care se tin de dieta si care nu abuzeaza de nimic, mai ales in zona extrasportiva; adaptarea la noul statut trebuie sa fie lenta sis a asigure acelasi nivel de satisfactie pe care foarte tanarul sportiv l-a simtit candva, ca si atunci ca senior era in competitie; aceleasi emotii, aceeasi grija de a avea o prezenta agreabila, fara erori, fara incidente si fara excese, adica ceva care sa fie in concordanta cu varsta care este alta decat la 25 de ani, adica undeva aproape dubla sau pe aproape.
Si culturistii au un ciclu al existentei lor, caracterizat printr-o perioada de maxima eficienta, de glorie cum se zice in mod folcloric. Perioada de ascensiune este plina de sperante si de asteptari. Dar si perioada de coborare, specifica varstei a treia devine incarcata de semnificatii daca sportivul sau fostul sportiv stie sa imbatraneasca frumos. Multi barbati fac mari confuzii. Unii pusti se cred mari barbati si cer de la varsta lor cea frageda prin excese sa arate nivelul de performanta imposibil de atins in mod natural. Ei vor sa arda etape, lucru extrem de periculos in culturism intrucat pericliteaza restul carierei. Unii maturi, trecuti de 45 de ani continua sa intre in competitii cu cei de 25 -35 de ani, impunandu-se prin ceea ce au fost si mai putin prin ceea ce sunt. Daca au mai si facut o intrerupere competitionala, revenind ca foste glorii, cel mult se acopera de ridicol, pentru ca in 5 sau 10 ani lucrurile s-au schimbat foarte mult. Au aparut alti culturisti valorosi, au fost definite noi limite, au aparut noi standarde si arbitri vad altfel lucrurile total diferit de acum 10 ani.
Acest lucru se vede pe la marile concursuri cand foste glorii ale culturismului, in loc sa se ocupe de ceea ce le sta bine si le aduce success, fara a le stirbi cu nimic prestigiul, reintra in competitii, plasandu-se pe locuri mai mult decat modeste. Chiar iesirea din grafice conduce cam la aceleasi situatii in care unii culturisti au fost, sunt si vor fi tot tinere sperante, adica personae care vor sa faca ceva fara a reusi. Si ridicolul are mai multe stadii de manifestare in culturism, mai ales atunci cand pretentiile concurentilor sunt cu mult peste nlor de performanta. Fiecare culturist trebuie sa-si cunoasca exact locul si sa se manifeste pe acel loc. Orice miscare gresita are costuri neplacute si conduce la crearea unui nivel de nefericire greu de suportat.
Exista culturisti care se izoleaza singuri, considerand ca societatea nu are nevoie de ei sau ca societatea nu-i intelege. Este adevarat ca societatea in ansamblul ei are niste exigente greu de inteles mai ales de catre persoanele cu un nivel de sensibilitate mai ascutit. Daca un culturist are asteptari mari, trebuie sa inteleaga ca el trebuie sa vina spre colectivitate si nu colectivitatea spre el, mai ales atunci cand este la apusul carierei si daca nu ia masuri urgente intra in conul uitarii. Miscarile pe care un culturist trebuie sa le faca sunt simple, usor de acceptat de el in primul rand dar sunt necesare si au si unele conventii cu care trebuie sa se obisnuiasca pentru a reusi. Schimbarea lui de atitudine va fi primita pozitiv de colectivitati largi si va conduce la integrarea lui in acele colectivitati pe noua pozitie, avand trecutul de culturist adevarat, cu rezultate, nealterat, ci integrat perfect in noul context. Facand referiri discrete la rezultatele din perioada de glorie, intercaland aceste rezultate in contextual actual, dand culturistilor in exercitiu drepturile ce li se cuvin si respectful, de asemenea, cuvenit, totul trece liniar, fara socuri suparatoare din toate partile.
Daca merg la sala si inca se vad rezultate, unii dintre culturistii varstnici sunt chemati pentru a face demonstratii, bineinteles, primind in schimb un onorarii sau un premii pentru intreaga activitate.
Rezulta ca exista pentru fiecare perioada a vietii culturistului suficient de multe elemente care sa aduca acestuia satisfactii astfel incat sa continue munca sa la sala si mai ales in afara salii. De aceea este de neinteles cum multi dintre culturisti recurg la gesturi care nu au cum sa fie intelese de nimeni, alegand sa faca miscari extreme, iesind din viata in modul cel mai violent cu putinta. Restul culturistilor care inteleg sensul vietii aleg caile de a continua sa lucreze in domeniu prin:
- a sintetiza experienta proprie intr-o metoda ce o impartasesc si altora, fie intr-o carte, fie la propria sala, ca antrenori sau ca manageri
- a deschide o sala sau mai multe sali de antrenament unde impun standarde proprii care sa asigure aparitia de campioni sau de culturisti care au ce rezultate arata
- participari la emisiuni Tv in care fac prezentari din care rezulta marile avantaje aduse de mersul la sala si trasul de fiare pentru sanatate si pentru mentinerea formei fizice
- organizarea de manifestari pentru diferite niveluri de pregatire a sportivilor, avand ca obiectiv largirea ariei de participare si promovarea de noi talente mai ales daca in partea demonstrativa sunt prezenti mari campioni ai lumii, prezenta se stie are la baza asigurarea unor fonduri immense pentru onorarii, intrucat o deplasare a unui campion en-titre de la Mr. Olympia are costuri pe masura, ce depasesc cu mult 20.000$
- a se implica in probleme generale de management ale miscarii culturismului la nivel local sau la nivel national, lucru meritoriu daca si numai daca exista dorinta de a face bine unor colectivitati si nu intentia de a satisface orgolii marunte
- aparitii neasteptate in public unde la solicitarea expresa a celor din sala efectueaza demonstratii din care rezulta ca nu parul albit in totalitate conteaza, ci dorinta de a fi in forma, de a conserva rezultate de exceptie obtinute candva, lucru care este foarte mult apreciat.
Si culturistii trebuie sa raspunda la o serie de intrebari. O fac in gand si in functie de raspunsurile date actioneaza, lucru care se vede cu ochiul liber, intrucat unde exista vointa, incredere, intelepciune, perseverenta si mai ales dorinta de a reusi cu adevarat, vor exista cu certitudine si rezultatele. Toata lumea vorbeste despre faptul ca in culturism cheltuielile sunt mari, chiar foarte mari. Asa este dar niciodata nu a exista un culturist care sa vrea sa faca ceva deosebit in mod serios si nu s-au gasit resurse. Numai cine nu este convins de ceea ce vrea sa faca invoca latura materiala ca o opreliste, in rest, totul depinde de fiecare ceea ce face cu el si cu viata lui.
