Nu oricine scrie articole stiintifice. Carti stiintifice scriu savantii, profesorii universitari si puscariasii, dintre ei unii care habar nu au sa se iscaleasca dar doresc sa li se reduca pedeapsa de coruptie si au bani multi. Nu despre acestia ma voi ocupa acum, ca stiu ei cum sa scrie cartile. Despre tinerii doctoranzi, despre tinerii masteranzi, despre tinerii cercetatori vreau sa scriu, caci ei sunt cei care trebuie sa scrie articole valoroase pentru a deveni cu truda autentica:
- specialisti de inalta clasa
- mari cercetatori stiintifici
- academicieni
- profesori universitari competenti.
Pe cei care ocupa functii in stat, vedete din media, politicieni toti care vor sa dobandeasca titluri stiintifice nu-i iau in considerare caci ei tot n-au inteles niciodata nimic si nu cred ca ar intelege acum ceva.
Tinerii carora adresez acest material sunt:
- pasionati pentru ceea ce fac
- doresc sincer sa invete ceva care sa le foloseasca in viata
- onesti si cred in munca lor
- au obiective care sunt realizabile prin munca asidua
- sunt increzatori in fortele lor
- cei care au obtinut totul prin munca cinstita.
Ei lucreaza intr-un domeniu bine delimitat.
Ei au termene stabilite pentru a atinge obiective clar definite.
Ei isi cunosc abilitatile dar si limitele.
Ei sunt dispusi sa cheltuiasca timp pentru a cerceta, pentru a se documenta.
Ei fac tot ceea ce fac pentru ca doresc sa evolueze in directia activitatii intelectuale de top.
Lor ma adresez.
Subiectul care va fi tratat
Nu are o reteta standard, in ideia ca exista nenumarate subiecte, nenumarate abordari ale unui subiect. Asa cum cu opt note muzicale lumea scrie muzica de cateva mii de ani si nimeni nu are a se plange ca au fost epuizate combinatiile, tot asa si cu subiectele articolelor. Degetul aratator al mainii drepre are cel putin cinci pozitii diferite, deci inconfundabile de a fi privit. Asa si daca se doreste sa se vada totalitatea modalitatilor de a prezenta pozitiile celor 10 degete in combinatii seriale, deja numarul combinatiilor este foarte mare.
Se apreciaza ca un articol are ca subiect, fie ceva care se refera la un element, fie ceva care se refera la o multime de elemente omogene, fie la o multime de elemente ndiferite. Prin element inteleg: obiect, fiinta, activitate, proces, fenomen, concepte, constructii abstracte, adica orice este distinct, unic ce se diferentiaza precis de ceea ce este in jurul sau.
Autorul articolului stie exact ce are de facut pentru ca el s-a documentat, are o experienta proprie si o serie de rezultate care il calauzesc sa faca:
- o descriere
- o analiza
- o precentare
- o comparare
- o ierarhizare
- o masurare.
In cazul celor care lucreaza in domeniul informaticii economice, un element este:
- un produs software
- un sistem informatic
- o baza de date
- o interfata
- o retea de aclculatoare
- o componenta hardware
- un algoritm
- o metrica
- o caracteristica
- un model
- o arhitectura
- o personalitate
- o solutie implementata
- un proiect
- un proces
- o multime de elemente
- o clasa
- o procedura
- rezultate finale
- masuratori
- mijloace de reducere
- o optimizare
- mijloace de crestere
- evolutii in timp.
Subiectul este mai simplu sau mai amplu, ncesita resurse mai putine, respectiv, resurse foarte importante. Abordarea este fie de catre un cercetator solitar, fie in echipa, pe o durata mai scurta la nivel de cateva luni sau pe o perioada mai lunga, la nivel de cativa ani. Oricum este subiectul, acesta trebuie definit foarte clar, neambiguu, pentru a nu fi necesare reveniri in timp sau corectii severe care au ca efect amanarea termenelor si costuri suplimentare.
daca subiectul este subdefinit, apar nenumarate presupuneri si de fiecare data se iau decizii riscante sau se revine la a intreba pe specialisti tot felul de chestiuni pana se lamuresc toate aspectele. Daca subiectul este supradefinit, cercetatorul este asaltat de tot felul de date si-i va fi extrem de dificil sa extraga din noianul de informatii pe acelea care sa-i fie de folos. Numai cu trecerea timpului si capatand experienta tanarul cercetator va sti sa defineasca acel subiect care sa-i permita sa obtina un articol bun care sa fie o constructie:
- coerenta
- originala
- concisa
- apreciata
- accesibila
- integrabila
- interesanta
- perena.
Documentarea
Documentarea reprezinta o etapa de importanta capitala in realizarea unui articol. Calitatea bibliografiei spune totul despre articol dar si despre autorul acesteia. Obibliografie trebuie sa fie:
- echilibrata adica sa aiba articole 40%
- comunicari la conferinte 40%
- carti 15%
- webgrafie 5%.
Trebuie stiut ca prima data cititorul se uita la titlul articolului, la bibliografie si la prezentarea autorului. Numai daca se convinge ca nu-si pierde timpul cititorul adevarat continua si incepe sa citeasca cu mare grija articolul, cautand sa vada daca nu-si pierde timpul si convingandu-se ca face un lucru bun. Un articol nu este scris pentru a se face copy-paste din el, ci pentru a fi utilizat in cercetare sau in practica pentru a rezolva ceva anume de catre cel care il citeste.
Exista mai multe moduri de a scrie bibliografia si de a cita cele scrise in bibliografie. Autorul articolului trebuie sa cam stie la ce revista trimite articolul pentru a construi bibliografia exact cu se cere in ghidul propus autorilor de fiecare revista in parte.
La elaborarea bibliografiei trebuie trecute suficiente elemente in notitele pe care le face autorul referitor la paginile care sunt interesante, la biblioteca unde se afla cartea, la cota cartii, la elementele care i se par interesante si multe altele, pentru a nu fi pus in situatia de a-si reaminti ceva sau de a reconstitui trasee parcurse, deci de a pierde timpul inutil.
Exista riscul ca atunci cand bibliografia este construita din bibliografia existenta in ale carti sa fie preluate greseli de nume de autori, greseli de paginatie, greseli de an al aparitiei si tot asa. De aceea se impune ca tot ce este scris in bibliografie sa fie facut cu cartea sau cu revista in mana.Numarul de titluri incluse in bibliografie sa nu depaseasca in opinia mea 3 la o pagina de articol. Adica la un articol de 10 pagini sa fie maximum 30 de titluri dar in niciun caz sa nu fie 100 de titluri pentru ca articolul devine jenant din start. Intr-o bibliografie numai un 10% sa fie articole sau comunicari la conferinte ale autorului si numai daca acestea au legatura cu continutul articolului dat spre publicare. Daca se porcedeaza altfel, cine face o analiza atenta va rade cu gura pana la urechi daca bibliografia contine peste 70% articole ale autorului, dintre care unele nu au nicio legatura cu subiectul tratat. In bibliografie nu se pun tritluri de umplutura pentru a vedea cineva cat de erudit este autorul, ci numai acele articole care sunt utilizate si care sunt citate. Se face ana;liza automata a bibliografiei si rezulta:
- ce procent dintre titluri nu au nicio legatura cu continutul articolului trimis spre publicare
- ce procent dintre titluri nu au niciodata citate in interiorul articolului trimis spre publicare
- ce procent dintre titluri reprezinta lucrari ale autorului
- ponderea autocitarilor in citarile din articol
- ponderea articolelor mai vechi de 5 ani.
Sa nu uitam ca exista instrumente de analiza automata a calitatii articolelor si ele vor da sentinta finala daca articolul merge sau nu la evaluare. Un articol care are carente in construirea bibliografiei va fi refuzat, adca daca:
- parti identice cu articole ale altora necitate insa, adica exista plagiat identificat
- sunr excese de lucrari vechi, autocitari, lucrari prea generale.
Intr-un cuvant, mare atentie cu bibliografia, adica in patru cuvinte...
Experienta proprie
Indiferent ce problema este abordata nimeni nu va trece sa scrie un articol fara o experienta personala in zona abordatra. Daca cineva vrea sa scrie un articol depre proceduri FORTRAN sau C++ este obligatoriu sa fi scris niste programe in aceste limbaje si sa le fi verificat in practica. Adica sa fi fost programe bune la ceva, sa fi foilosit cuiva din industrie, adica sa nu fie niste exercitii in joaca.
Alegerea titlului
Titlul articolului trebuie sa fie sugestiv si scurt. Orice titlul prea lung devine obositor, enervant si face ca articolul sa fie neatractiv. Cu cat titlul este mai bine ales, cu atat articolul se va elabora mai concis si va fi de substanta. Un titlu dezlanat face ca articolul sa fie ca o patura mancata de molii, avand foarte multe lacume. Articolul trebuie sa arate clar daca este vorba despre:
- un model
- un algoritm
- un sistem informatic
- un produs software
- un studiu comparativ al elementelor unei clase
- prezentarea unei noi tehnologii
- definirea unei noi tehnologii
- o metoda de evaluare
- o arhitectura
sau orice altceva.
Despre productivitatea programatorilor, de exemplu se scriu articole cu titlul:
Cai de crestere a productivitatii programatorilor
Masurarea productivitatii programatorilor
Analiza indicatorilor de masurare a productivitatii programatorilor
Indice agregat pentru masurarea productivitatii programatorilor din echipe neomogene
Analiza corelatiei productivitate- calitate in activitatea de programare
Rolul instrumentelor in cresterea productivitatii programatorilor
Corelatia dintre complexitatea programelor si productivitatea programatorilor.
In mod normal un titlu nu trebuie sa depaseasca 8-14 cuvinte pentru a nu fi nici ermetic dar nici plictisitor. U n titlu prea scurt este caracteristic cartilor sau tratatelor pentru ca numarul mic de cuvinte ofera o deschidere mare domeniului ce este abordat.
Stabilirea cuvintelor cheie
Cuvintele cheie trebuie sa fie rezonabile ca numar, adica sa nu depaseasca niciodata 10. Daca sunt 5 cuvinte cheie sunt arhisuficiente. Este oblidatoriu ca 2-3 cuvinte cheie sa se regaseasca in titlu. Daca articolul are itlul Baze de date orientate obiect implementate in constructii cuvintele cheie trebuie sa fie obligatoriu legate de:
- baze de date
- avordarea obiectuala
- domeniul constructiilor.
Daca autorul construieste un model, daca el va da si un algoritm, va adauga si cuvintele care arata ca a pus in articol model si algoritm. Intre continutul articolului si cuvintele cheie trebuie sa existe o legatura stransa.
Daca un autor a construit o solutie folosind algoritmi genetici si in titlu dar si in lista de cuvinte cheie nu apare sintagma algoritm genetic cititorul care este interesat de aplicatii privind algoritmii genetici va trece peste articol fluierand, desi articolul i-ar fi folosit cumva. Mai rau este in situatia in care autorul are in titlu ceva despre modele, in lista de cuvinte cheie el pune modele neliniare, iar articolul trateaza numai modele liniare.. Este ca in tabloide cand se anunta ceva socant in titlu, iar in interiorul dezvoltarii aflam ca o baba a trecut strada pe la semafor cand era verde, adica asa cum trebuie. Cuvintele chei trebuie sa arate ce contine articolul, sa fie sugestive dar sa nu induca in eroare pe cititor. Ele se scriu de la inceput pentru ca autorul trebuie sa aiba in minte tot ce va face in articol, fara a lasa la voia intamplarii scrierea lui ca prin aplicarea proverbului ca pofta vine mancand.
Scrierea rezumatului
Multi autori de articole pleaca de la ideia ca rezumatul se scrie ultimul. Eu cred invers. Experienta gospodinelor care trebuie sa ppregateasca un pranz pentru musafiri arata ca:
- gospodina stabileste felurile de mancare
- face un inventar la ceea ce trebuie sa cumpere
- face un graf GANTT cu activitatile
- se apuca de treaba.
Este clar ca gospodinele, chiar fara a avea studii academice inalte, incep activitatea de pregatire a unui pranz cu un rezumat. Mi se pare normal ca si autorul unui articol sa faca rezumatul de la inceput pentru a sti pe ce drum merge. Este adevarat ca dupa ce a scris articolul el face unele cizelari ale textului, mai adauga o propozitie, mai elimina un cuvat, dar in mare ceea ce a scris initial ramane valabil.
Eu am stabilit o structura standard a unui rezumat pentru ca si articolele pe care le-am scris au ceva comun ca structura. La mine un rezumat contine urmatorul text:
Se analizeaza probelmatica modelarii/dezvoltarii de software/ construirii de algoritni/analizei fiabilitatii...adica raspund la intrebarea CE OBIECTIV?
Motivez demersul... raspund la intrebarea DE CE FAC?
Este construit modelul/ produsul software/algoritmul/etape de analiza...adica raspund la intrebarea CE FAC?
Se foloseste metoda X pentru a realiza modelul/algoritmul/analiza...adica raspund la intrebarea CUM FAC?
Se prezinta avantajele constructiei anuntate...adica raspund la intrebarea ESTE BINE CE FAC?
Rezumatul trebuie sa nu contina cuvinte de umplutura. Ceea ce este scris sa se regaseasca in capitolele articolului. daca pentru fiecare capitol exista o fraza scurta in rezumat este excelent. Rezumatul trebuie sa contina propozitii ce au in ele cuvinte din titlu dar si din lista de cuvinte cheie. Nu trebuie sa apara in rezumat ceea ce nu se trataeaza in articol. daca in articol sunt tratate chestiuni importante neincluse in rezumat, articolul va trece neobservat pentru ca se citeste titlul, apoi rezumatul, apoi lista de cuvinte cheie, apoi bibliografia si in ultima instanta se citeste articolul. Eu nu voi citi niciodata un articol cu un rezumat stufos.
Stabilirea capitolelor
In mod obligatoriu, un articol, oricare ar fi el trebuie sa aiba:
- o introducere in care este expus stadiul in care se afla cercetarea stiintifica dar si zona de aplicatii ale problematicii abordata in articol si sa defineasca obiectivul pe care urmareste sa-l indeplineasca in articol
- concluzii in care se face o recapitulare a ceea ce s-a prezentat in articol ca fiind foarte important si dupa aceea se expun cateva directii de cercetare pe care autorul isi propune sa le urmeze.
O regula de baza in elaborarea oricarei lucrari stiintifice, deci si a unui articole consta in obligativitatea definirii clare si concise a tuturor conceptelor inainte de a fi folosite:
- ceea ce a realizat el in plan teoretic, cu formule, scheme, arhitecturi, algoritmi
Dupa ce a scris introducerea, autorul trebuie sa prezinte elementul anuntat in titlul articolului. Prezentarea trebuie sa fie:
- completa
- clara
- detaliata
- in succesiune logica
- pe zone grupate, fara reveniri
- folosind notatii consacrate
- cu evidentierea a ceea ce este original
- bazata pe desene, grafice, scheme de flux
- consistenta
- structurata
- usor de urmarit si inteles.
Urmatorul capitol trebuie sa dezvolte o latura experimentala care sa evidentieze avantajele elementului tratat si care sa-l convinga pe cititor ca are in fata un rezultat interesant, util si mai ales ca dorinta de a se face inteles a autorului a fost realizata.
Un alt capitol, desigur va face o paralela cu ceea ce exista si trebuie sa se arate ca ceea ce este prezentat in articol este element de noutate si mai ales aduce avantaje in zona costurilor, a randamentelor si a utilitatii.
Elaborarea textului
Consider ca este necesar sa se faca o arborescenta pe ... niveluri.
Pe primul nivel se afla titlul articolului.
Pe al doilea nivel se afla atatea descendenti cate capitole are articolul.
Pe al treilea nivel se vor scrie cinci propozitii simple si logice ca succesiune din care sa rezulte ce se scrie in capitol.
La elaborarea textului se va urmari:
- construirea de fraze scurte
- utilizarea de concepte dupa ce au fost definite
- pasii de descriere a algoritmilor, a proceselor sa urmareasca firul logic
- formulele sa fie explicitate corect si complet
- sa se obtina liniaritate fara trimiteri inainte sau in urma pentru a lamuri
- asigurarea concordantei intre text, formule si figuri
- evitarea preluarilor fara citari
- introducerea citarilor echilibrate
- evitarea disproportiilor
- utilizarea de cuvinte cheie anuntate
- concordanta cu ceea ce este scris in rezumat
- minimizarea repetarilor legate de explicatii in ideia de a accentua
- eliminarea banalitatilor.
Daca in capitol titlul contine pluralul unui substantiv, evident structura capitolului va urmari o enumerare pentru a exprima concordanta intre continut si titlul capitolului. Daca in capitol se va afla cuvantul ETAPE, in continutul capitolului vor fi descrise etapa-1, etapa-1, etapa-3, ... etapa-kalocand pentru fiecare etapa cam acelasi numar de randuri. Daca in titlul capitolului apare cuvintul CRITERII in text se vor descrie cel putin doua criterii a;locand fiecaruia cam acelasi numar de randuri. Crearea de disproportii alocand unui element din enumerare foarte multe randuri si dand detalii nesemnificative in detrimentul celorlalte, va face ca articolul sa para ca o fiinta diforma.Eu am preferat sa am scheme fixate pentru anumite elemente ce se introduc in articol. Pentru formule consider util sa se procedeze astfel:
- pun denumirea indicatorului si acronimul asociat
- pun formula
- explicitez variabilele din partea dreapta a expresiei analitice.
Productivitatea muncii, W este data de relatia:
W = V / N
unde:
V - valoarea procuctiei
N - numarul de muncitori
In acest fel nu se pierd elementele pentru descrierea completa a formulei.
Se va asigura ca formulele sa fie corecte matematic, adica sumele vor avea informatii care delimiteaza variabila, valoarea de start si valoarea finala.
Gestiunea bibliografiei
Mai intai trebuie spus ca bibliografia nu este folosita pentru a prelua neautorizat parti scrise de altii pentru a fi considerate de cititor ca sunt ale celui care a scris articolul sau pentru a fi descoperite de avizati ca furt intelectual. Daca este necesar sa se faca referire la anumite concepte, la unele formule, la unele tabele, fara a fi incluse in articol se vor face precizarile de rigoare punand intr-o fraza ceea ce trebuie si indicand intre paranteze drepte lucrarea despre care este vorba. daca este preluata o formula, o definitie sau un tabel, este obligatoriu sa se arate sursa. Nu trebuie abuzat de astfel de preluari caci nici sintezele bibliografice nu fac preluari de dragul de a avea un text amplu.
In introducere dautorul are dreptul de a scrie In [3], [6], [20] si [23] este abordata problematica ... in contextul .... ceea ce determina trecerea la abordarea anuntata in titlul articolului...
Fata de figura data in [15], procesul propus introduce.... si se vor pune elementele care fac diferentierea. Datele din tabelul dat in [21] au menirea de a arata avantajele utilizarii algoritmului descris in articol, fara de articolul descris la paginile 345-386 din lucrarea mentionata. Trebuie sa rezulte cu claritate ca preluarile vin sa sublinieze avantajele aduse de solutia descrisa in articol si nu sa faca din articol o lucrare prin compilare, caci de fapt se obtine efectul invers.
Asigurarea originalitatii
Unii autori se cred deasupra muritorilor si cred ca ei sunt atat de destepti incat fura fara a fi prinsi. Asta inseamna ca in articolele lor inclufd prin furt calificat ceea ce nu au facut ei, pretinzand ca este al lor. Viata este foarte comlexa si exista proverbul:munte cu munte se intalneste darmite om cu om ceea ce inseamna ca orice furt intelectual are sanse 100% de a fi descoperit si nu neaparat accidental. Acum ca exista Internetul plagiatul se descopera cat ai clipi. Unii autori cred ca daca fura si daca:
- nu indica de unde au furat
- schimba denumiri de variabile
- fac figura cu susul in jos
- interschimba coloane in tabele
- folosesc alte cuvinte dar cu acelasi sens
- construiesc fraze echivalente
- citeaza de ochii lumii
nu vor fi dovediti. Fals, in lumea stiintifica exista foarte multe curiozitati si nu ramane niciun hot neprins pentru ca:
- un autor autentic vrea sa vada ce s-a mai scris in domeniul sau si-si gaseste articolul furat de altul care se lauda cu el cand vrea sa devina ministru al educatiei
- un tanar isi face lucrarea de licenta si cand se apuca sa citeasca bilbiografia are surpriza ca profesorul lui are o carte in franceza exact cu continutul altei carti tot in franceza publicata cu 10 ani mai inainte.
- din intamplare, un pasionat de detalii este pozitionat pe domeniul de unde s-a furat si desi nu scrie articole, numai pentru ca este informat, descopera furtul.
Exista modalitati clare de a asigura originalitatea si anume:
- o solida cunoastere a domeniului
- un nivel de moralitate foarte ridicat
- un autocontrol desavarsit
- constiinta lucrului facut de fiecare
- delimitatea ce este al autorului de ce este al altuia
- desfasurarea unei cercetari stiintifice autentice nu mimarea acesteia
- existenta unui act de creatie.
Trebuie spus ca in stiinta o data manjit cu noroi pentru plagiat nici o mie de apa nu-l mai spala pe autor. El va purta vesnic stigmatul hotului dovedit si ispasirea oricarei pedepse este considerata insuficienta. Caion a ramas ca personaj negativ in literatura caci individul l-a acuzat pe nedrept pe Caragiale legat de originalitatea dramei Napasta. Probabil asta si-a dorit. Nu cred ca un autor tanar mai ales isi doreste sa iasa din activitatea publicistica inainte de a intra, ca fiind acuzat de furt intelectual din prima. Exista modalitati de a se inspira ale autorilor din alte lucrari. Astfel:
- daca a gasit un articol cu 20 titluri bibliografice la 15 pagini scrise, autorul isi va propune si el tot asa ceva
- daca un articol trateaza analiza comparata a algoritmilor dse sortare, autorul are toata deschiderea sa analizeze algoritmii de inversare a matricelor sau algoritmii de rezolvare a sistemelor liniare sau structurile ciclurilor de dezvoltare software pentru diferite tehnologii
- daca un autor vede ca sunt articole ce folosesc baze de date deschise, adica la libera utilizare cu obligativitatea indicarii acestora, bineinteles ca va folosi si el aceleasi baze de date indicandu-le ca sursa a datelor de intrare pentru implementarea de algoritmi proprii
- daca fraza cu adresarea de multumiri are o anumita structura si autorul in articolul sau va construi o fraza cu aceleasi elemente si o va pune asa cum se pune in toate articolele mai la sfarsitul textului de incheiere.
Deci exista milioane de modalitati prin care un autor isi dovedeste originalitatea fara a fi banal.
Construirea figurilor
Figurile si tabelele sun necesare pentru a da culoare unui articol si pentru a clarifica structuri de linii de productie, evolutii ale factorilor, legaturi dintre componentele unui sistem. Figurile nu trebuie sa fie incarcate. Trebuie sa fie sugestive si daca sunt preluate elemente din alte scheme devenite clasice, componentele adaugate care aduc ceva noiu vor di marcate cumva pentru a nu se poierde in multimea lucrurilor deja cunoscute. este bine ca schemele, gaficele sa nu fie adaptari pornind de la lucruri deja banale, ci sa fie constructii proprii catre inclut fluxuri noi, componente cu nume noi si cu functionalitati despre acre in articol se vorbeste pentru prima data. Nici prea multe figuri sau prea multe tabele sau prea multe grafice nu trebuie incluse intrun articol. Asa cum omul are doi ochi, zece degete la maini si nu 30, un nas si nu 5, tot asa trebuie un echilibru la construirea unui articol. Ceea ce este important este legat de faptul ca o figura inclusa trebuie numerotata si referita. este nerealista discutarea unei figuri inexistente, cum tot bizar este sa fie inclusa o figura lasata in aer fara a fi analizata. Figurile trebuie sa ajute textul, nu sa-l incurce.
Realizarea citarilor
Este rezonabil sa se faca un T si in dreapta sa se puna 1,2,3,... adica lucrarile asa cum sunt numerotate in bliblografie. In stanga, pe masura ce se fac citari se va trage o bara, asa cum fac puscariasii cand isi numara zilele de parnaie pe perete. Se va vedea cand o lucrare este citata prea des dar si cand o lucrare nu este citata deloc. Autocitarile seamana cu zicerea:lauda-te gura ca-ti dau prajitura.
Greseli frecvente
- cuvintele din titlu nu apar in lista de cuvinte cheie
- sunt anuntate figuri care nu exista
- lipsesc explicatii la semnificatia variabilelor din expresiile analitice
- lipsesc citarile
- bibliografia nu are legatura cu continutul
- elementele din bibliografie sunt incorect transcrise
- limba folosita este primitiva
- sunt similitudini obraznice cu lucrari neincluse in bibliografie
- sunt prezentate lucruri neintelese de autor
- apar repetari suparatoare de la un capitol la altul
- autorul scrie despre lucruri pe care nu le cunoaste decat din auzite
- se vede ca autorul nu are practica in domeniu.
Dimensiunea articolului
Mai toti autorii cred ca sunt atat de interesanti incat simt nevoia sa se exprime in articole de zeci de pagini, adica un fel de SURVEY ON ..., ceea ce devine absolut neplacut cand revista sau conferinta impun un numar limita de pagini, sa zicem 5 pagini. Trebuie spus ca daca este impusa o limita si articolelul are mai multe pagini acesta SE RESPINGE caci regula este regula, mai ales in tarile civilizate.
Lucru in echipa
Este cel mai bine ca un articol sa fie scris in echipa. Poetul zicea:
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi puterea creste
Si dusmanul nu sporeste.
Cand cercetarea se desfasoara in echipa, este normal si natural ca tot in echipa sa fie scris articolul. Pe dambovita sau mai concret in spatiul nostru cel mioritic, scrierea de articole in echipa revine uneori la un autor care face totul iar ceilalti care apar coautori sunt:
- sefii pentru ca autorul este subaltern
- persoane indicate de sefi ca trebuie sa aiba si ei publicatii
- neveste ale sefilor caci si ele trebuie sa manace o paine
- colegi care fac si ei acelasi lucru prin reciprocitate pentru a avea cat mai multe articole
- sponsori care contribuie la plata taxelor si a cheltuililor de deplasare la conferinte
- insi neintrebati dar care dau bine la imaginea autorului
- personalitati care accepta incurajarea tinerilor.
Circula si un banc pe vremea odiosului: un asistent merge la profesor si-i zice ca a scris si el un articol si il intreaba daca vrea sa participe la publicare. Profesorul accepta.. Profesorul merge la decan si spune ca el si asistentul lui au scris un articol si il intreaba daca vrea sa participe la publicare. Decanu accepta. Decanul merge la recor si-i zice ca el, cu profesorul si cu asistentul acestuia au scris un articol si si il intreaba daca vrea sa participe la publicare. DRectorul accepta, dar uoitandu-se mai atent zice ca sunt prea multi autori si propune sa-l scoata din lista pe asistent. Acum dupa 1989 niciodata nu s-a mai intamplat o astfel de grozavie. Totul curge ca la carte, principial si logic ca in Alice in tara minunilor.
Alegerea revistei
Un articol nu se publica oriunde.
Exista reviste cu continut ce rezulta din titlu. revista IEEE software va publica articole despre software si in niciun caz despre cum se face mierea sau despre modelele de prognoza ale colectarii taxelor de la bordeluri daca legea prostitutiei va fi adoptata de forurile legiuitoare. Alegerea revistei se face consultand numere ale unor reviste si analizand anunturile privind orientarile pentru subiectele asociate numerelor ce vor apare. Sunt reviste care anunta cu 6-12 luni inainte tematica si autorii au timp suficient sa scrie articole care sa se incadreze in contextul impus. Cu cat revista este mai pretentioasa, cu atat este mai important sa existe concordanta intre continutul articolului si topicul revistei.
Construirea unui sablon
Cand articolul trateaza mai multe modele, mai multe produse, mai multe tehnologii, este rezonabil ca autorul sa construiasca un sablon.
Pe coloane va pune modelele sau tehnologiile sau produsele.
Pe linii va pune caracteristicile cu care realizeaza descrierea.
Este vorba de a face un tabel asa cum au producatorii de telefoane mobile sau cei de la STABACS cand isi prezinta produsele. Este o forma sintetica prin care cumparatorul are toate elementele de a compara si de a fi in cunostinta de cauza cand alege. Dupa ce are tabelul construit cu toate casutele completate, autorul trece la scrierea capitolelor. El va parcurge tabelul pe coloane si in acest fel asigura o tratare omogena tuturor modelelor, produselor sau tehnologiilor. Nefacand asa, autorul va trata haotic acele componente si va obtine in final un articol incomplet aprofundat si neomogen. Nu este deloc usor sa fie construit un astfel de tablou dar odata construit el va fi dezvoltat prin bordare, asa cum se face la algebra cu determinantii, adaugand linii sau coloane. Se adauga linii cand sunt identificate noi caracteristici de dezvoltare a prezentarii cu noi detalii. Se adauga coloane daca sunt identificate noi modele sau noi produse sau noi tehnologii.
Reviziuirile cerute
revistele care se respecta trimit articolul in orb la evaluare. Evaluatorii au observatii si comentarii. daca articolul este OK se recomanda publicarea lui asa cum este. daca articolul are o serie de chestii minore, sunt semnalate si se cere autorului sa le solutioneze. Daca minusurile articolului sunt majore fie se propune ca articolul sa fie respins, fie se solicita efectuarea de modificari importante. La revistele mari durata de asteptare pana sa se publice un articol este 1,5 la 2,5 ani.
Cand se merge la o casa mare se joaca dupa regulile acsei, asa ca autorul joaca cum i se canta. Adica trebuie sa primeasca observatiile si sa treaca la efectuarea corectiilor. Punct. Ordinul se executa, nu se discuta.
Bucuria publicarii
Cu cat revista este mai importanta, cu atat bucuria aparitiei unui articol in paginile sale este mai mare. Exista si tristetea respingerii unui articol. ca la olimpiada ai castigat, mergi inainte. Ai pierdut, mergi inainte. Viata nu este facuta dintr-un articol. Intr-o cariera, un om scrie zeci de articole. Sute sunt cam multe, mii de articole, suna cam indecent.
Autoevaluarea articolului
Capacitatea de autoevaluare se cultiva din copilarie. Multi elevi si studenti vorbesc de faptul ca au facut bine la examene si la afisarea rezultatelor in loc de 8,50 sau 9,20 apare nota 3. Inseamna ca elevul sau studentul nu au capacitatea de autoevaluare bine pusa la punct. Stiu situatii in care un candidat avea la examene erori de + sau- 10 sutimi sau altcineva avea eroare de + sau minus 5 sutimi, ceea ce zic eu sunt cazuri foarte fericite.
Autocitarea
Este unul dintre cele mai rele lucruri care se intampla la scrierea unui articol, dand senzatia ca autorul:
- nu a citi si altceva
- a cazut in extaz din cauza admirarii propriilor productii
- nu stie sa se opreasca din a selecta cateva articole scrise de el
- urmareste sa fie apreciat de altii cum ca este citat dar de fapt isi fura caciula
- crede in ignoranta lui ca numai el a abordat subiectul din articol
- da dovada de lipsa de respect fata de citiroii sai
- considera pe toata lumea ca fiind ignoranta si el este deasupra tuturor.
Acum exista instrumente care scot la iveala aceasta smecherie ieftina si mai mult, il fac de cacao pe autor, aruncandu-i in fata adjectivele care evidentiaza cu claritate cat de mic este. daca se ofera un sfat, acesta este sa se evite autocitarile caci o data manjit cu noroi, un autor nu va fi spalat nici de o mie de ape, chiar daca Dunarea vine cu valuri mari si este la cote de inundatie.
Si citarile prin reciprocitate sunt periculoase, caci se face o balanta si in calcule intra numai soldul ramas. Ideia ca eu te citez pe tine, tu citeaza-ma pe mine este de-a dreptul vulgara, mai ales cand cei doi partener de bisiness spurcat nu au nicio tangenta. Adica unul scrie despre cosmetizarea de cadavre, iar celalalt scrie despre bomboane de eucalipt contra tusei. In lumea stiintifica totul se masoara riguros, totul se ierarhizeaza si pagubele se sparg in capul celui care le produce.
Analiza cantitativa
La un articol trebuie facuta o analiza cantitativa asa cum se fac masuratorile la om stiind ca exista unele proportii. Mainile omului nu au 6 metri, capul omului este cam 1/8 din inaltimea omului, laba piciorului si ea are dimensiuni cat de cat rezonabile, fara a fi luate in calcul exceptiile. De aceea si articolul trebuie sa pastreze niste limite. Daca revistele fixeaza dimensiunea maxima a articolului la K pagini se fac calculele in felul urmator:
- titlul, rezumatul, cuvintele cheie, concluziile, prezentarea autorului si bibliografia formata din S titluri nu depasesc 2 pagini
- introducerea are si ea cel mult 1,5 pagini
- articolul nu trebuie sa fie faramitat in prea multe capitole, deci numarul de capitole este H
- lungimea unui capitol data in pagini este LH = (K -3,5)/H se ia prin rotunjire in minus dupa care se fac ajustari decente
- numarul de citari din articol nu depaseste 2*S
- trebuie evitate disproportiile dintre capitole si mai ales aparitia de sub-sub-subcapitole cu cate 3-4 randuri care nu spun nimic
- trebuie evitate formulari precum asa cum s-a spus la capitolul.. sau asa cum se va demonstra in capitolul...
Analizele cantitative se fac mereu si la inceputul scrierii articoluluoi dar mai ales, dupa. Se va evita incalcarea cerintelor impuse in ghidul de elaborare al revistei unde articolul va fi trimis, pentru a evita respingerea sa pe viciu de forma.
******************************
**********************************
