|
Sunt persoane pentru care puterea si functiile sunt o a doua natura. Ele cred cu tarie ca sunt nascute pentru a conduce, pentru a arata tuturor capacitatile lor manageriale. Cu trecerea timpului aceste persoane isi creaza o imagine atat de deformata despre ele incat ajung sa creada ca menirea lor este aceea de a fi in fruntea maselor, ca sa nu zic in fruntea bucatelor. Daca pozitia este obtinuta prin alegeri, lucrurile devin si mai palpitante. Dintr-un sat de 2000 de suflete la mai multe runde nu se intrunesc cerintele de validare a votului si la un moment dat unul isi aduce toti finii, il voteaza 100 persoane, nu are voturi impotriva si el apare ales cu unanimitate. dar din ce este alcatuita aceasta unanimitate, nu mai conteaza... Totusi, sunt si alt fel de alesi. Unii rezista tuturor regimurilor si ei se vad conducand si din cosciug, atat de mare este deformarea in mintea lor a pozitiei lor, a vietii lor. Ei se vad dedicati sa faca bine. Un bine care este in mintea lor, care de multe ori chiar nu are legatura cu binele oamenilor condusi. Sunt situatii in care acestia nu-si mai dau seama ca nu sunt doriti, ca nu trebuie sa fie acolo, ca trebuie sa paraseasca scena. Ei persista si mai mult construiesc o masinarie care sa-i mentina pe vechile pozitii. Saracii, doresc asta pentru ca ei nu sunt in stare sa faca si altceva. Un ins care in fiecare zi a venit la un birou, l-a primit secretara cu cafeaua, a primit el pe altii si a purtat tot felul de discutii banale, a luat tot felul de decizii asa cum l-a taiat pe el capul ca despre decizii fundamentate stiintific nu este vorba, acest ins nu concepe iata lui altfel. El se vede numai in masina condusa de soferul lui personal. El se vede inconjurat de tot felul de indivizi covoiati si umili care au in vocabular cuvintele da, sa, traiti, sefu, desigur, asa este, am inteles si cam atat. Viata unui astfel de ins curge tumultos nu prin faptul ca el rezolva ceva, ci prin faptul ca el pica in tot felul de situatii, zicand ca se implica, dar fara discernamant, este prezent la orice, ia cuvantul, spunand tot felul de platitudini, nu are o idee revolutionara, tinand totul pe loc sau lasand totul sa mearga in virtutea inertiei. Avand tot felul de organisme colective de lucru, tot felul de comisii, insul nu face altceva decat sa paseze altora responsabilitatile de executie ale sale. Faptul ca-si bazeaza totul pe validari prin voturi, este clar ca este un conducator fricos, nu cu frica lui Dumnezeu, un personaj banal, ca sa nu spun o otreapa, mai ales daca este un edil dintr-un loc unde ceilalti sunt plictisiti de moarte si se gandesc la bodega, la tuica de acolo, la berica si la friptane. Acest conducator, uzat nu fizic, ci moral, trebuie sa faca un pas inapoi. Desi el va crede ca lumea are o nevoie stringenta de aportul sau, cu siguranta, absenta sa nu se va simti catusi de putin. Se zice ca cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit. Si asa este. Am vazut: - un foarte tanar care a gestionat cu mult mai bine niste resurse decat o facea titularul - un si mai tanar a preluat activitatile unei vedete aflate in imposibilitate momentana, aratand ca este si mai bun si nu are ifose. Pasul inapoi al unui conducator este: - un act de decenta - o forma de respect fata de cei din jur - un mod de a arata o mare tarie de caracter - dovada ca respectivul stie cand sa puna punct - o necesitate cand este dovedita nonperformanta - identificarea momentului daca cineva este nedorit - un gest al unui om puternic - un rezultat asteptat. Colectivitatile asteapta ca persoana sa faca acel pas inapoi de buna voie si nesilita de nimeni. Se recunoaste ca uzura este cel mai de temut inamic al fiintei umane. Este vorba de uzura morala, ca uzura fizica sta in vrerea lucrurilor. Asa ca orice persoana care sta in capul bunatatilor K ani, cu siguranta ca isi uzeaza pozitia. Daca va dori sa ramana inca 2*K ani , cu siguranta ca va pierde contactul cu realitatea. Numai asa se explica miscarile din lumea araba. #0 de ani prezident este cam mult. Si toti atatea ani pe o alta pozitie, tot mult este. Singurele functii in care durata nu conteaza sunt cele de mama si de tata. Si chiar si acolo, se mai intreaba cate unul daca cumva nu traieste prea mult cel sau cea care joaca rolul de. Pasul inapoi nu inseamna renuntarea de a candida pentru a reinnoi, ci chiar chiar gestul de a renunta in a candida pentru a incepe ceva. Pasul inapoi inseamna sa se dea dreptul celor care vin din urma sa se manifeste. |
