- Acul, nasturele si cuiul
Romanul are o vorba:
lenesul mai mult alearga..
Asa se explica numeroasele solutii absoluti nefiresti pe care le dau oamenii atunci cand le lipseste o buna parte din creier.
Daca luam micile lucruri cu care avem de-a face in fiecare zi, vedem cat de simple sunt.
Acul este un obiect atat de necesar in fiecare casa, pentru ca un nasture, o bucata de panza sau o curea nu se concepe a fi cusute decat folosind un ac.
Acul este din metal, are un varf ascutit, este delicat si are urechi desi este vorba de o singura ureche...daca ureche se numeste acel orificiu prin care trece ata.
Acul este o inventie foarte, foarte simpla.
este una dintre cele mai vechi inventii, prin simplitatea ei.
Cuiul este si el tot un obiect necesar oricui incearca sa faca o imbinare.
Cand vrea cineva sa bata o scandura, foloseste un cui.
cand cineva vrea sa pingerleasca un pantof, foloseste cuie.
daca vrea cineva sa-si agate palaria undeva, evident va bate un cui in perete si agata palaria in el.
gardul este facut din uluci, care sunt fixate de lat cu ajutorul cuielor.
Nasturele este tot ceva simplu, simplu de tot, bun la a inchide o haina, o camasa un slit de pantaloc daca mnu si o geheta undeva mai pe vremuri.
Nasturele se coase cu ac si ata.
In scoala invatatorul ii pune pe elevi sa vina cu ata, ac si nasture si-i invata cum se coase nasturele.
Orice om trebuie sa stie sa coasa un nasture. Adica nu orice om, daca cei care au slugi, isi pun slugile sa faca acest lucru. Sunt multe neveste care nu stiu a spala rufe, nu stiu a gati si mai mult, fac un titlu de glorie prin a spune in gura mare, vai lor, canu stiu nici macar sa coasa un nasture, de parca chiar asta este de apreciat.
Sunt si barbati care in micimea lor se lauda ca ei n-ar coase nici un nasture, de parca acest lucru i-ar dezonora, fara sa ia in considerare ca mergant cu nasturi lipsa la sacou, la camasa sau oriunde altundeva, arata ca niste gloabe de doi lei.
- Ceea ce este evident
Ceea ce este evident, este langa fiecare din noi si tocmai de aceea nu este vazut.
Rau e cu rau dar mai rau e fara rau.
Este o zicere care evidentiaza tocmai faptul ca ne dam seama de un lucru, de o persoana, numai cand acel; lucru nu mai exista.
Daca lucrul simplu, este simplu, trebuie sa ramana simplu, fara a-l complica in vreun fel.
Nodul gordian a fost desfacut simplu, prin sabie.
O rana se vindeca dupa ce a fost foarte bine curatita.
O localitate este scoasa din pericolul de inundare daca se construieste un dig.
Un pod rezista daca detasamentul nu merge in cadenta.
Liniile de cale ferata raman operationale la mari temperaturi daca intre sine exista niste spatii, astfel incat dilatarea sa le faca sa ramana in continuare drepte.
In mancare se pune sare treptat-treptat caci a creste concentratia este un aspecte, in timp ce efortul pentru a face dintr-o mancare sarata una cu gust bun este aproape imposibil.
- Complicatiile acopera necunoasterea
O persoana care a inteles exact cum stau lucrurile, stie sa explice totul legat de acele lucruri pe care le stapaneste bine.
Feimann, marele fizician, a scris cele 3 volume ale FIZICII MODERNE asa de clar, pentru ca el a inteles fizica.
Nenumarati profesorasi de fizica se zbuciuma sa faca pe elevi sa priceapa ce e cu relativitatea sau multi profesori se chinuie sa arate ca stiu ce si cum e cu teoria multimilor, dar nu le iese de nicio samanta si mai mult, rad si curcile de ei.
Tot asa se chinuia si un amarat de asistent de la matematica in vremea studentiei mele sa ma faca sa inteleg ce este cu seriile Fourier, iar numai cand a venit marele Edmond Nicolau toate s-au clarificat.
Asistentul nu intelesese nimic pentru ca era prea limitat, iar profesorul intelesese si stia sa si explice ceea ce era foarte clar pentru el.
Daca apare o problema noua, cu siguranta are mai multe solutii dintre care una este cea mai simpla.
- De la complicat spre simplu
Este putin probabil ca o solutie pentru problema de rezolvat, sa fie si cea mai grozava, cea mai simpla, cea mai rapida si sa starneasca admiratia.
De aceea, trebuie acceptat ca atunci cand este data o problema si sunt mai multi cei care o rezolva, fiecare trebuie sa ofere o solutie, unul independent de ceilalti.
Cu siguranta, solutiile vor fi diferite. Atunci, una va fi mai buna si altele vor fi mai slabe.
Va exista o solutie care este foarte proasta.
Nu trebuie sa fie cu suparare.
Solutiile sunt mai complicate.
Daca cel care se ocupa de rezolvarea unei probleme are un nivel de perseverenta mai ridicat, este clar ca va avea toate elementele sa faca modificari, fie sa o imbunatateasca, fie sa o simplifice, fie sa o generalizeze.
Dinamica rezolvarii unei probleme presupune capacitatea de a evolua. Este capacitatea de a trece de la forme mai proaste de solutii la forme mai bune, de la forme mai complexe la forme mai simple.
- Validarea prin comparatie
Cine crede ca a descoperit oul, se insala amarnic. Daca in informatica lucreaza 50* 106 specialisti, cu siguranta, 1000 intre ei se ocupa de problema din clasa careia ii apartine chestia de care se ocupa cel de pe meleagurile Dambovitei, apa dulce...
Oricum este mult mai eficient sa lucreze o echipa de 1000 de indivizi, chiar ceva mai modesti, decat un geniu in pustiu...
Asa ca validarea se impune pentru a:
- vedea daca si altii au mai dat solutii
- compara definirile de probleme pentru a vedea diferentele de nuante
- stabili daca solutia obtinuta pe meleagurile mioritice este mai buna
- gasi ce trebuie facut sa se procedeze la cresterea generalitatii
- obtine prioritatea, ca protocronismul, consonantismul si multe alte asemenea, s-au nascut odata cu balada.
Rezulta ca si cuiul si acul si nasturele au fost cu siguranta mult mai complicate la inceput, dar cu trecerea timpului s-au simplificat si au ajuns la rafinamentul si simplitatea de azi, incat oricare dintre noi este foarte invidios ca nu a inventat el nici acul, nici nasturele si nici cuiul.
- Verbul a putea
Ori de cate ori se doreste a nu face o treaba buna se va folosi verbul a putea intrucat:
- introduce ambiguitati
- arata cat de fricos este individul
- elimina managementul responsabil
- introduce ambiguitatea
- arata ca riscul producerii de evenimente nefericite este mare
- s-a lucrat fara proceduri
- exista o mare doza de nesiguranta
- este lasat loc pentru orice situatie neprevazuta, buna sau rea
- complica foarte mult lucrurile.
Asa ca in lucrarile scrise trebuie sa nu apara:
- verbul a putea ca va definiti gradul de frica cu fiecare utilizare
- SAU pentru ca introduceti ambiguitate
- constructia SI/SAU ca va faceti de ras prin indecizia de care dati dovada
- SI ALTELE ASEMENEA intrucat aratati ca nu ati inteles nimic
- CONFORM LEGII daca nu spuneti despre ce lege si despre ce articol este vorba
- ASA CUM AM ARATA MA SUS sau MAI JOS de parca cineva este obligat sa retina bizareriile voastre
- DE ASEMENEA pentru ca faceti niste legaturi sumare si neprecizate
- PE DE O PARTE .... SI PE DE ALTA PARTE de parca cele doua situatii nu se scriu clar una sub alta la liniuta
- ANUMITE elemente pentru ca pe celelalte care nu sunt anumite le ignorati
UNELE pentru ca pe ALTELE le lasati balta si nu ziceti nimic despre ele.
- verbe la modul conditional de parca va targuiti in piata cu precupetii.
Orice material trebuie sa contina:
- verbele la prezent
- modul impersonal de exprimare
- fraze scurte si precise
- enumerari clare
- fraze in care lipseste cuvantul NU, pentru ca lumea vrea sa stie ce se face nu ce nu se face
- clasificari si detalieri imediate fara trimiteri aiurea la niste pagini undeva in lucrare
- tot ceea ce este necesar pornind de la premisa ca cititorul nu stie chiar tot ce stie autorul.
- Concluzii
In tezele, in lucrarile de licenta si mai ales in articolele pe care le realizati:
- folositi ceea ce ati inteles foarte bine
- prezentati cat mai simplu
- folositi formule simple, cu notatii si mai simple
- evaluati pe cei care au auzit ceea ce ati zis si daca 78% n-au inteles, cu regret, inseamna ca n-ati fost in stare sa explicati si asta, pentru simplul motiv ca n-ati inteles ce ati prezentat.
Este un lucru pe care toti trebuie sa ni-l asumam si sa nu mai aratam cu degetul in dreapta sin in stanga.
Noi suntem cei care suntem la dispozitia celor carora ne adresam si trebuie sa lasam pe altadata teoriile cum ca acestia ar trebui sa puna mana pe carte sa mai invete pentru a se ridica la nivelul nostru.
Nu, noi trebuie sa punem mai mult mana pe carte incat sa intelegem si mai bine problema pe care trebuie sa o prezentam,.
Numai daca stim foarte bine despre ce este vorba:
- ne facem intelesi
- stim sa explicam cum trebyuie
- ceea ce este foarte complicat devine extrem de simplu.
Cuiul, acul si nasturele au corespondent in orice domeniu, dar depinde de noi cat de solide cunostinte avem pentru a face tot ceea ce este complicat sa para simplu, accesibil si mai ales pe intelesul cui ne asculta.
|