Recital la Atheneu
Era o expoziție de filatelie la Atheneul Român și eu îmi doream nespus s-o văd. Fetița noastră era mică. Aveam două opțiuni:
să nu merg să văd expoziția,
Să merg să văd expoziția, dar să iau și fetița cu mine.
Am luat decizia să merg cu fetița să văd expoziția. Am mers cu autobuzul 331 până la Universitate, apoi am mers pe jos până la Atheneul Român. Când am ajuns acolo am fost impresionat și de panourile expoziționale, dar și de cât de multă lume era acolo. Fetița mea a fost impresionată de foaierul Atheneului, de lumina de acolo și de forfota de la expoziție. Eu o țineam în brațe, căci ea era mititică. Nu avea mai mult de doi ani și jumătate. Totuși era liniște în foaier. Dintr-o dată fetița mea a început să chiuie de bucurie și să-și arate veselia față de noul mediu în care fusese introdusă.
Am crezut că nu va dura mult veselia fetiței mele, dar lucrurile nu au stat deloc așa. La un moment dat, am considerat necesar să ies di sala de expoziție pentru câteva minute. Când am reintrat, fetița a reluat chiuiturile, ca un adevărat recital. A trebuit să plec rapid și așa am reușit să văd doar o parte mică din expoziție. țin minte că acolo erau pe un panou timbre și plicurile aveau semnătura Nadiei COMĂNECI.
Am mers la stația autobuzului 331, am plecat spre casă și așa s-a încheiat aventura mea filatelică.


(12 aprilie 2024)


                                                                                                                                                                                                    Înapoi