Joaquin CORTES - la Bucuresti Sambata 24 iunie 2006, in Sala Palatului arhiplina, marele dansator de flamenco Joaquin CORTES a evoluat intr-un spectacol extraordinary, care a inceput la ora 19,15 si s-a incheiat cu un bis la ora 21 fix. Beneficiind de o conceptie absolut revolutionara asupra modului de a interpreta flamenco Suntem dusi cu gandul la transformarile radicale pe care le-a facul marele Gheorghe ZAMFIR naiului, transformand acest instrument intr-un nou mod de a exprima cele mai profunde sentimente. Prin dansul sau Joaquin CORTES a dezvoltat teme foarte variate, incarcate de emotii, dovedind ca dansul este cu mult mai mult decat o succesiune de pasi. Inzestrat cu puterea de a intelege si descifra sentimente, stari sufletesti, acest mare maestru, a venit la Bucuresti pentru a face do demonstratie de virtuozitate. De regula, Bucurestiul a fost gazda unor spectacole cu vedete aflate demult la crepuscul, unele dintre ele dandu-si obstescu sfarsit la putin timp de la producerea pe meleagurile noastre cele dambovitene. Joaquin CORTEZ este marea exceptie. Tanarul de 37 de ani, in deplina forta creatoare a demonstrat ca stie sa pluteasca, stie sa aiba ritm, are vigoare si mai ales este un temperament volcanic, sangele poporului sau fiind dovada vie a trairilor prin dans pentru cele mai profunde sentimente. Totul a fost LIVE. Incredibil, dar foarte adevarat. Un acompaniament desavarsit, bine dozat, cu solisti inzestrati cu calitati vocale deosebite. Spectacolul acesta este cel prezentat cu ceva timp in urma pe MEZZO. Marea clasa si-a spus cuvantul. Spectacolul Mi Soledad este expresia unui nivel deosebit de a intelege o latura umana, un mod de a fi, o drama si o experienta unica a tanarului barbat, gata sa infrunte viata cu toate duritatile ei. Folosind din plin expresivitatea costumelor lui Jean Paul Gautier, intregul ansamblu a desfasurat un joc de culoare si miscare decupand pe o scena generoasa, crampeie de viata nomada, pe un pamant arid si incins. Cele sase parti ale spectacolului au venit sa dezvolte ascendent teme care caracterizeaza o constructie rotunda si stralucitoare, asemeni unui glob magic. Silencio, Solea Mia, Bellas Palabras, Carmen, Zapatos Blancos si En Mi Soledad au reprezentat subiectele cheie ale acestei constructii. Un timp al emotiei, un timp al singuratatii, un timp al incercarii si un timp al celor mai profunce sentimente traite de omul solitar, au avut corespondent in pasii de dans, in ritmurile de ghitara si mai ales in strigatul disperat si in acelasi timp graval violoncelului. Departe de lumea zgomotoasa a constructiilor perisabile, Joaquin CORTEZ, a reusit sa elaboreze impreuna cu ansamblul sau ceva deosebit, ceva nou dar in acelasi timp mentinandu-se in linia merii traditii a dansului flamenco, dans care a facut ca un popor sa fie altceva decat ceea ce au crezut secole de-a randul altii ca este. Un artist desavarsit care are capacitatea de a se exprima clar prin miscarile trupului, prin miscarile mainilor si prin amplitudinea desenelor cu degetele si aplmele, este unicul Joaquin CORTEZ, cel pentru care prin pasul de dans exprima cuvine, construieste complexe, pe intelesul tuturor. Fiecare parte a trupului sau stie sa exprime idei, printr-un limbaj pe care toti il inteleg, astfel incat, cu fiecare pas facut in universul sau, Joaquin CORTEZ transmite mai multe decat le poate transmite un actor prin cuvant sau un cantaret prin cuvant si muzica. Totul a fost perfect. Coregrafie perfecta. Jocuri de lumini perfecte. Dansul lui Joaquin Cortes a fost dincolo de perfectiune. el stie sa faca din maini cele mai potrivite mijloace de exprimare a starilor sufletesti dintre cele mai variate, bucurie, tristete, barbatie. Ritmurile sale generate prin modul in care picioarele sale au atins podeaua au avut darul sa iumeasca intreaga sala. Erau ritmuri de bucurie, ritmuri incarcate de tensiunea trairii unei iubiri dureroase, erau ritmuri ale unor asteptari pline de desnadejde. Cortes stie sa te faca sa intelegi bucuria lui, tristetea lui si mai ales transmite spre sala emotiile sale. A lipsit numai un lucru. Disciplina unor nefericiti care nu au inteles ca pentru o ora si trei sferturi, telefonul mobil poate ramane acasa. Sunt sigur ca unii pentru a fi interesanti, asemeni unor retardati isi dedeau singuri telefoane, avand placerea de a se considera importanti. Mai au fost si ceva blituri interzise dealtfel�. A fost o lectie pentru toti. Un mare artist, a abordat cu seriozitate si cu constanta talentului sau aceste minute magice de la Bucuresti. S-a bucurat si el in baia de multime. Ne-am bucurat si noi. Timpul a trecut prea repede, bucuria a ramas in sufletele celor pentru care Joaqquin CORTES a plutit, si a revarsat majia miscarilor bratelor, trupului si a sunetelor scoase de ghetele sale in atingerea scenei. revenire