1. Socurile
Primul soc a fost cand sotia mea m-a pus sa-l ascult pe fiul meu niste rezumate inainte de a merge la examenul pentru treapta a intaia. Era vorba despre texte elaborate de profesorii de la clasa legate de poezii sau nuvele sau romane ale unor mari autori romani. Daca pe vremea mea era important sa citesti povestea, sa memorezi poezia sau sa citesti un roman, dupa care trebuia in mod liber sa spuna elevul cateva idei, asa cum le vedea ei, ghidonat numai putin asupra sensurilor, fiul meu NU citise acele bucati literare pentru ca NU i se ceruse acest lucru, insa el invata o anumita structura de prezentare, insiruind niste fraze pe care saracutul nu le putea explica nici in ruptul capului, chiar daca eu am incercat sa-i dau cateva elemente. El asa fusese invatat. Sa memoreze acele rezumate, sa le recite, deci sa le scrie asa cum erau prefabricate. Pe piata aparusera deja carti ce se vindeau bine cu acele rezumate. Si pe vremea mea se invata pe dinafara la geografie, drept care trebuia sa nadusesc masiv sa pot reproduce sirurile de localitati unde se afla ape minerale sulfuroase sau apele minerale carbogazoase sau orase unde se gasesc mine de fier din Rusia centrala etc, etc si tot etc. L-au urat pe profesorul de geografie care ma pozitiona cu spatele la harta si cu un bat aratator sa pun fara sa vad varful batului pe locurile unde se aflau localitatile pe care le turuiam. N-am fost tare in asa ceva pentru ca ma gasea nadusala pe sira spinarii ori de cate ori trebuia sa invat acele bazaconii care nu mi-au folosit la nimic. Asa ca l-am inteles pe fiul meu. Numai ca in pozitia de tata nu aveam cum sa ies dintr-un sistem care l-ar fi condamnat la insucces. Asa ca ii aruncam caietul pe jos reprosandu-i ca n-a invatat. Dupa aceea venea sotia si cu mult tact relua ascultarea, eu recunoscandu-ma invins de sistem, exact cum ani multi mai tarziu presedintele Constantinescu s-a declarat invins de securitate. In scoala sotia mea fusese de o mie de ori mai tare la lectii decat mine si lucru se vedea si acum peste ani.
Al doilea soc l-am avut undeva prin 1993 cand am mers la Rimnicul Vilcea in calitate de presedinte de bac la Liceul de chimie. Nu ma leg de povestea cu directoarea, fosta, care isi montase difuzoare in clase si apasa pe butoane de-si chema colegii ca pe niste slugi, la raport, apasand pe buton, vorbind la microfon cu: profesorul X sa vina la directie, lucru auzit de copiii din clasa, ca apelul se facea in recreatie dar si in timpul orei. Insa la un examen de economie politica o fetita a avut ca subiect, ceva despre somaj. A vorbit exceptional despre subiect, de parca ar fi tinut un curs universitar, bazat pe o aprofundare exemplara a temei, ca un savant erudit care jongleaza cu problematica. Am avut proasta inspiratie sa o intreb daca ea a vazut in viata ei un somer. Stiam ca orasul era intesat de someri ca CIPA si tot ce tinea de chimia vilceana era pe butuci. Copila s-a uitat la mine si nu a dat niciun raspuns. Se blocase. Era ca un mecanism care s-a intepenit din cauza unui ceva care a intrat in angrenaj de roti dintate si intregul ansamblu a ramas inert intr-o asteptare grea. Surpriza a fost totala, pentru ca ea stia un rezumat, ilrecitase perfect, fara a face legaturile necesare, intrucat nici profesorii ei nu faceau altfel, sistemul de recitatori neiesind din curentul nenorocit in care se infundase iremediabil invatamantul liceal.
Al treilea soc mi s-a servit la liceul de la Calarasi, unde existau nenumarati elevi foarte buni, pana la momentul in care erau scosi din rezumatul invatat pe dinafara. Un elev foarte bun, la examenul de Limba Romana, proba orala trebuia sa vorbeasca de Miorita. A inceput tanarul sa vorbeasca si vorbea atat de frumos incat am fost sigur ca autem fi partenerii unui dialog elevat, eu manifestand o oarecare jena d a nu fi pus intr-o situatie delicata de tanarul erudit din fata mea. El vorbise despre cinci mituri, in timp ce eu stiam un banc cu Bula care a dat niste raspunsuri ciudate la o intrebare a profesoarei. Intrebarea suna cam asa:Care este semnificatia baladei Miorita? Bancul zicea cate ceva despre raspunsurile lui Lenuta care arata ca era vorba despre lupta de clasa ca un cioban are oi multe si frumoase, iar ceilalti sunt mai saraci. Ionel zicea ceva despre minoritati intrucat acolo sunt versuri in care se vorbeste de unul dintre ciobani care e ungurean, in timp ce ceilalti sunt altfel. Bula a zis ca e vorba despre casatoria fetei unui maior de securitate cu un arab, ca in poezie era ceva cu la nunta mea a cazut o stea, stiut fiind faptul ca un astfel de mariaj se lasa cu trecerea in rezerva a nevigilentului tata de fata.
Vazand ca tanaru enumerase cele cinci mituri, ca le si analiza excelent cu argumente solide am pornit dialogul. Mi-am dat seama ca tanarul si chipesul recitator stia numai acel rol, nu stia sa vorbeasca in afara textului memorat. Bietul de el nu citise niciun vers al baladei. Dar asa cum vedeam la emisiunea lui gaita la Tv, romanul stie sa vorbeasca despre orice, mai ales despre ceea ce habar nu are ca nu s-a documentat macar o iota...
Al patrulea soc si ultimul l-am avut ca profesor la disciplina de Structuri de date, cand s-a dat prima data dupa multi ani examen in fata calculatorului. Studentii, despre care am avut o parere foarte buna scriau zeci, sute de linii sursa fara a avea in fata o bucata de hartie pe care sa-si fi notat ceva.
M-am speriat rau de tot si am crezut ca am in fata niste maestri ai tehnicilor moderne de programare, niste adevarati virtuozi ai scrisului de texte C++. Dupa ce am ascultat pe unii dintre ei, vazand ca sunt in dificultate le-am solicitat sa scrie o secventa in care evalueaza expresia e=a+b si mi-am dat seama ca ei memorasera programele de sute de linii pe dinafara. In programul penibil de simplu am vazut ca:
- lipsea definirea variabilelor sau
- variabilele nu erau initializate sau
- expresia de evaluat era alta sau
- nu se afisa rezultatul adica valoarea variabilei e sau
- de defineau fisiere sau se lucra cu liste duble sau
- erorile erau combinate sau
- pur si simplu, studentii nu scriau nicio linie sursa.
Atunci am avut explicatia ca in anii I si II de facultate, exact acolo unde ei trebuiau sa se familiarizeze cu un nou mod de abordare, primeau programe, le memorau si promovau examenele si probele de verificare in calitate de recitatori, nu de programatori. Barfele vorbeau despre tineri care lucrau in catedra care ei insisi ca studenti recitasera programe, obtinand rezultate de trecere si de promovare la concursuri. Inseamna ca jucasera bine in spectacolele unde ei erau de fapt actori in pise cu un singur personaj. De fapt se continua o racila a sistemului educational, caci marul stricat le strica si pe cele bune. Adica maladia din invatamantul gimnazial pornita din momentul in care s-a trecut la modernizarea din deceniul al optulea, s-a extins in deceniul al noulea spre liceu si sfarsitul de mileniu a inceput sa bantuie facultatiile, mai intai pe cele mai modeste, ajungand apoi spre cele de top.
2. Manuale
Exista manual ca sursa excelenta de castig, ceea ce conduce la formarea bazei sistemului de coruptie in sistemul romanesc educational. Daca se vorbeste de gratuitate, inseamna ca manualele din clasele unde se dau gratis, deja este o alta lume. Daca la clasele I-IV se vorbeste de un 300.000 elevi, si manualele au un tiraj de 75.000 bucati fiecare si daca autorului ii revine un leu de exemplar, in conditiile cele mai putin favorabile, un 50.000 â 75.000 care ii intra in buzunar, ceea ce reprezinta intre 30 si 50 de salarii lunare, deja este o afacere buna, caci:
- banii sunt siguri ca vin de la stat
- banii vin gramada si sunt contravaloarea unei munci intelectuale
- spagile sunt separate, acel leu considerat este o mica parte din pretul destul de piperat al amnualelor.
Bataia pe manuale este dificila si numai mierea din butoiul imens explica nivelul calitatii acestora, stiut fiind faptul ca gastile formate, duc spre o mafie bine organizata care explica de ce:
- anumite edituri au acces la a publica manuale care se distribuie gratis
- autori sau echipe incrucisate sunt validate in procese de evaluare
- calitatea manualelor lasa de dorit, fiind agglomerate de elemente descriptiviste
- volumul de cunostinte este exagerat, fiind necesare trolere la elevi pentru transport
- gradul de inadecvare a cunostintelor in raport cu varsta este foarte ridicat
- lipsa de transparenta face imposibila concurenta loaiala la autori
- diriguitorii proceselor legate de manuale sunt ermetici.
Totul este strict legat de profitul care se comensureaza in bani, obtinuti legal prin mijloace ilegale. Caracterul legal e dat de preturile umplate, de structurarea echipelor care interactioneaza si defines coordonatele procesului, unanim acceptate de parti. Ilegalitatea provine din scurtcircuitarile de fluxuri financiare, caci odata banii incasati se redistribuie fara a avea la baza criteriul conform acestia sunt expresia circuitului B-M-B din economia politica, ci formeaza un lant de tipul B-B-B- ⌠- B, al banilor B care trec dintr-o mana in alta, sub forma ratei coruptiei de la executanti catre varfurile cele mai de sus ale managementului, ca forma a lacomiei si putrefactiei din sistem.
Candva am fost pus intr-o situatie delicate cand cineva mi-a citit o fraza dintr-un manual elaborate de doamna Dakmara Georgescu, care avea si o functie in Ministerul Educatiei, citindu-mi o fraza lunga, lunga, lunga, ce continea cuvinte grele, pe care copilul de clasa a opta nu avea cum sa o inteleaga.
Ceea ce se petrecea cu cumetriile din zona manualelor de informatica de dinainte de Revolutie, s-a continuat pana in zilele noastre, autorii de manuale inspirandu-se copios din manuale universitare, crezand ca sunt mult mai interesanti daca vin cu concept de neasimilat de catre un pusti de 12 pana la 15 ani, oricat de mult s-ar zbuciuma. Bineinteles ca pustiul va memora si toata lumea va fi fericita o vreme, pana cand lipsa de judecata isi va spune cuvantul in mod dramatic.
Cum se explica existent lui Dorel din reclamele de mare rezonanta?
Cum reuseste cineva sa lase o macara frecvent in interiorul unui bloc?
De ce trenul nu trece pe sub un pod a carui deschidere este cu cativa metri mai joasa decat locomotive?
De ce se construieste o vila in capatul pistei unui aeroport, impotriva tuturor legilor?
De ce o sosea de centura este defectuos proiectata incat nu permite prelungirea unei piste a unui aeroport ce va devein international, desi centurii i se zice de diamant?
De ce lipsesc ideile indraznete, initiative si curajul? Niste elevi care au citit, memorat si redat la perfectie obtinand punctaje de invidiat devin roboti mature, nu specialist cu cunostinte solide, care sa faca legaturi intre concept, gata sa dea solutii eficiente problemelor cu care sunt confruntati.
Manualele joaca de cele mai multe ori un rol nefast. Ele impun profesorilor ca acestia sa memorize lectiile pe care ei ca mature nu le inteleg, determinandu-i sa ceara elevilor acelasi lucru, adica sa recite texte si sa evalueze gradul de suprapunere intre textul de baza si textul recitat. Un system bazat pe o astfel de conceptie este sortit a conduce spre nonperformanta. Schimbarile majore trebuie sa se bazeze pe:
- stabilirea de principii de elaborare a manualelor orientate spre initiative elevului
- impunerea numarului de pagini, a numarului de cuvinte pe lectie
- stabilirea nivelului de complexitate la nivel de lectie, tema si manual
- definirea raporturilor dintre manualele de scoala si tratatele universitare
- generalizarea laturii practice in prezentarea fenomenelor si proceselor
- impunerea unui nivel de abstractizare strict corelat cu varsta elevilor
- dezvoltarea personalitatii elevilor dand posibilitatea acestora sa analizeze si sa interpreteze
- crearea unei retele transparente de avizare a manualelor bazata pe calitatea acestora
- stabilirea elementelor din manual cu care elevul trebuie sa ramana dupa terminarea scolii, intrucat in viata va intalni situatii ce necesita acele cunostinte.
Daca nu se va proceda in acest fel vom intalni peste ani elevi care nu stiu:
- teorema lui Pitagora
- faptul ca sin2x + cos2x = 1
- cand se scrie s-au si cand se scrie sau
- table imnultirii
- ceea ce au stiut la perfectie acum o saptamana
- sa lege lucruri invatate la diferite discipline
- sa se adapteze la nevoile noi, neintalnite in manual, ale vietii.
Cu multi ani in urma am fost solicitat de Editura Corint sa analizez un manual de informatica pentru gimnaziu. Manualul era bun dar pentru primul an de facultate nu pentru elevi de 14 â 15 ani. Motivarea respingerii a fost aceea ca manualul continea detalii stupefiante legate de codurile corectoare si detectoare de erori, iar exemplele erau atat de alambicate incat dovedeau ca autoarele, doua doamne chimiste, nu lucrasera in practica lor de zi cu zi ca specialist, niciodata cu asa ceva.
In primul rand, autorii de manuale trebuie sa-si redefineasca cu claritate obiectivele in concordanta cu noua strategie, regandind manualele in asa fel incat acestea sa fie orientate spre un invatamant modern care sa conduca la dezvoltarea personalitatii elevului sis a elimine transformarea elevului intr-un papagal care memoreaza o lectie, o poezie, o insiruire de nume proprii, un rezumat, o problema, o solutie data unei problem, fiind capabil in orice moment sa reproduca cu fidelitate ceea ce a memorat. Elevul nu este nici viitor spion care sa memorize instructiuni ca in filme, nici un vizitator intr-un muzeu unde se afla Capitulatiile pentru a veni in tara spre a tipari continutul acestora. Elevul va fi muncitorul de maine care trebuie sa lucreze respectand procedure, care sa sties a se adapteze la noi situatii, care sa se orienteze sa faca ceea ce este bine, o persoana cu initiative, pe picioarele ei, gata sa ofere solutii care intrunesc aprecieri positive din partea celor din jur. Nu are valoare cel care sties a recite manuale intregi, dar care pus in fata unei situatii noi nu are capacitatea de a se adapta, caci acea situatie nu se gaseste in manualele memorate de el, fiind in acest fel deposit de viata sau facand alegeri nefericite, numai din cauza faptului ca scoala nu i-a dat acele elemente esentiale evolutiei sale.
3. Meditatiile
Nu este vorba de specia literara, in mod special de poezia lui Panait Cernea, cu
De pe tavane-ntunecate,
Tacute lacrimi cad mereu,
Si parca tot sporesc din greu,
Din mari izvoare departate.
................
Un suflet tanar ne strabate
Si ne indeamna catre cer -
Din suferinti abia-ndurate
Ne-am faurit armuri de fier.
ci este vorba de ceva foarte pamantesc, sa nu zic uman, adica:
- profesorul isi ofera serviciile, dand meditatii
- elevul participa la lectii particulare, adica la meditatii
- parintele plateste la ora in lei sau in euro profesorului care-i suporta odrasla
- elevul lucreaza acasa pregatindu-se pentru fiecare ora de meditatie.
Sistemul meditatiilor a devenit o necesitate obiectiva in societatea romaneasca pentru ca:
- parintii vor sa aiba siguranta ca odraslele lor vor obtine rezultate mai bune
- programele scolare sunt excesiv de incarcate
- profesorii nu reusesc sa acopere materia la clasa
- exista elevi care au nevoie de ajutor pentru a intelege chestiuni mai complicate
- examenele presupun un nivel de pregatire peste cel asigurat la clasa
- fluxurile de bani de la parinte la profesor au rolul de a regla totul: exigenta, delasare, performanta, suficienta.
As putea accepta acest sistem ca pe o necesitate daca si numai daca:
- profesorul nu-si mediteaza elevii cu care lucreaza la clasa
- se platesc taxe si impozite
- meditatorul este alta persoana decat cel care face subiectele la examene de admitere sau de finalizare
- pregatirea are caracter real, onest, fara a crea iluzia parintelui in legatura cu certitudinea reusitei
- pregatirea se realizeaza pentru domenii unde se sustine examen la discipline care nu se predau in liceu.
Acum este o moda. Se mediteaza la orice, pana si la dans, sport si muzica. Dorinta parintilor de a-si asigura un confort de inalt nivel, ii determina sa caute meditatori la toate materiile, incat bietul elev nu mai are timp nici sa respire, intrucat fuge la la o meditatie la alta.
Cele mai spectaculoase erau admiterile la facultate. Acum sunt interesante studii asupra meditatiilor pentru admiterea la liceu, pentru bac si mai ales pentru facultatile de arta unde numarul aspirantilor este disproportionat in raport cu numarul de locuri. Acolo se dau meditatii la greu si nu se garanteaza nimic.
Au trecut vremurile in care la scoala se organizau meditatii de catre profesorii de mate, de fizica sau de chimie pentru a pregati participarea elevilor la olimpiada din oras/sector sau judet si mai intensiv pentru cei care razbateau la faza nationala. Era o mandrie pentru profesorul care avea astfel de elevi. sa nu mai vorbim de rezolvitorii de la Gazeta matematica, despre care trebuie cautate in arhive, terminologia fiind vetusta, acum la ordinea zilei fiind cluburile, brandurile, ultimele modele de mobile si chiar diferentierea prin modelul ultim de decapotabila, ca aspirator de gagici.
la meditatii se dicteaza rezumate, se vand carti de restransa circulatie cu sinteze, clase de probleme si rezolvari dintre cele mai probabile de dat la admitere. daca meditatorul este intr-o comisie de redactare a subiectelor, cotele sale sunt foarte ridicate. Asa se explica perenitatea prezentei anumitor personaje in comisii de elaborare a subiectelor sau de definire a structurilor de subiecte. Cine stie o structura de subiect si mai ales punctajele cu care se pun in corespondenta subiectele, este clar ca are o informatie ce se fructifica in avantajul candidatului. daca meditatorul este si in sala ca supraveghetor, sunt create mari avantaje candidatului, mai ales in ceea ce priveste linistea acestuia data de posibilitatea de a se foi si de a se inspira de la vecini fara a fi apostrofat. Daca este vorba de un examen de finalizare, meditatorii au roluri mult mai serioase, adica scriu rezolvari pe tabla, dau indicatii sau fac tot felul de ghidusii sa nu le zic nastrusnicii cu iz penal sau golanesc. Imi aduc aminte la un liceu dintr-o resedinta de judet faimoasa, cata jale am produs cand am pus pe domnii profesori si pe doamnele profesoare sa traga la sorti salile unde vor face supravegherea, cu notarea numelor acestora si cu verificarea ca chiar au intrat acolo.
Au fost si cazuri de profesori jegosi care au crezut ca ma pacalesc si au mers tot la salile unde isi aranjasera ei jocurile pentru a favoriza scurgeri de rezolvari sau alte magarii. A fost mare durere cand i-am eliminat de la supraveghere, dar maladia era prea mare ca nu s-au luat masuri de nicio samanta la nivelul inspectoratului. Oricum, nici cafea nu mi-au mai servit. dar era mai igienic sa cumpar cafeaua de la un automat de la o banca din apropierea liceului. Se vorbeste de o infloritoare industrie a meditatiilor, care a inlocuit rand pe rand productia de tractoare, productia de stofe si ceea ce mai se faceau in alte industii cu traditie pe la noi.
4. Banii
Baiatul ala mic, numit Carl Linne, a venit cu ideea ca functia creaza organul. Pe meleagurile noastre este deandaratelea, adica organul creaza functia. Asa se face ca functia de a medita a fost creata de organul numit profesor care a ridicat exigenta la un nivel foarte ridicat, producand corigenti la clasa, obligandu-i pe parinti sa-si trimita copiii la meditatii. Tot in aceasta ordine de idei, numarul de probe de examen este creatia profesorilor, deci organul creaza functia sa nu zic institutia meditatiilor. Daca un profesor este tare pe pozitii, disciplina lui devine litera de evanghelie in sistemul d instruire, profesorul, adica organul, creaza tot ce este actiune pentru a dezvolta sistemul de meditatii la acea disciplina. Si totul se misca in jurul banilor. Se elaboreaza rezumate la literatura, pentru bac. Sunt de fapt carti care se scriu, se tiparesc se vand pe bani adevarati. Organul a cerat functia invatarii de rezumate. membri unor comisii de admitere la facultatii scriau culegeri d probleme, pentru admitere, avand asigurat succesul la taraba. Organul crea functia de a cumpara acele carti care sa stea la baza invatarii pentru examenul de admitere. Numai ca acele carti aveau oarece costuri si autorii lor primeau sume importante din vanzarea de acrti si isi creau si o celebritate ce se reflecta prin costuri piperate la ora de meditatie. Au fost cazuri cand coautorii unor astfel de lucrari aveau numai calitatea de a asigura managementul structurii comisiilor de elaborare de subiecte, fapt care ii facea sa fie pe coperti in calitate de coautori.
Se zice ca banul e ochiul dracului. Asa ca exista o explicatie de ce banul a penetrat in scoala. Se colecteaza bani pentru:
- fondul clasei pentru a cumpara an de an perdele, invelitori la banci, materiale consumabile care dau luxul clasei; comitetul de parinti are si el un presedinte, persoana inimoasa, suficient de interesata, care dezvolta un business colaborativ cu dirigintele, profitul fiind consistent
- a se cumpara la gramada tot felul de carti pe care le recomanda unul sau altul dintre profesori, stiut fiind ca pentru fiecare carte, ca business, respectivului ii revine un procent sa zicem, cu mult mai mare decat cei 7-10% din banii pe care ii ia autorul
- a se organiza bairamul de sfarsitul clasei a VIII-a sau a clasei a XII-a in care musai se merge undeva si cu siguranta masa este copioasa la un restaurant, in tinuta de gala
- a omeni comisia de bac, in sensul de a leda o cafea, fripturi si bauturi racoritoare, sa se simta bine si mai ales sa fie o comisie generoasa; am vazut la Alexandria cand am fost presedinte de bac niste femei fiziciene care nu vroiau nici in ruprul capului sa recorecteze tezele unor eleve olimpice pentru a face din 4,98 un amarat de cinci, numai pe motivul ca nu primisera si ele niste fripturi; am vazut pe la calarasi cum niste profesoare ce nu fusesera invitate in excursia organizata de o clasa au prins copiind proprii elevi, tot asa cum intr-o insula unii se devoreaza intre ei, desi in cazul lor trebuia sa organizeze mai bine in ideea de a scoate manualele din banci si de a le spune explicit ca daca vor fi prinsi copiind vor fi scosi din examen; ori un elev cu meserie de copiator la teze sub nasul respectivului cadru didactic va fi socat sa-i vada o schimbare asa de mare de comportament si fix nu va intelege mare branza din tot ce i s-a intamplat
- a da mita celui care trebuie sa-l treaca pe elev fie pentru a-i da posibilitatea de a intra in examenul de admitere de la liceu, fie pentru a fi mult mai atent cand corecteaza teze de absolvire la liceu; numai asa se explica faptul ca la recorectari de la bac se obtin niste diferente nejustificate, incat note de 8 ajung sa fie note sub cinci, fapt ce nu are o explicatie decenta sau logica, orice s-ar zice daca fenomentul devine sistematic, la o echipa de evaluatori, pentru un pachet de teze ce provin dintr-un singur colectiv, ceea ce arata ca tezele nu au fost amestecate, elevii nu au fost dispersati in alte clase decat clasa urmata 4 ani si multe alte chestii ce arata ca sistemul aiuritor functioneaza si mintile orientate dupa banut gasesc la orice solutie.
Tot ca business trebuie privite si investitiile masive in echipamente de supraveghere. Organul, numit firme de vanzari echipamente de supraveghere, creaza functia supravegherea elevilor pentru a vedea ce se intampla in scolo si licee. Totul e simplu. Organul genereaza evenimente, mass-media le popularizeaza si opinia publica oripilata de profesori ce bat elevii, elevii care se bat intre ei, totul fiind filmat profesional cu mobile de ultima generatie, reactioneaza si pune presiune pe Minister. Se aloca bani pentru a se filma totul. Nu multi bani dar suficienti spre a face cu ei altceva mult mai bun la o adica. La o saracie asa de mare, la salariile asa de mici in educatie nu mai mira pe nimeni micile porcarioare care se fac si viata merge mai departe.
5. Strategia
Strategia care trebuie definita si implementata este extrem de simpla.
Trebuie sa se uneasca toata lumea si sa ia decizia de a construi ceva pentru vreo 30 de ani de acum inainte si nimeni care va urma la putere sa nu modifice nimic.
Nu trebuie descoperit oul lui Columb.
In educatie exista cateva componente si strategia sa se refere la ele.
Trebuie definit obiectivul.
Se doreste un invatamant orientat spre a satisface pe profesor?
Se doreste un invatamant orientat spre elev?
Se doreste un invatamant orientat spre parinti?
Se doreste un invatamant care sa slujasca interesele societatii?
Se doreste un invatamant care sa preia din toate cate putin, asa cum e azi?
Trebuie definite strategii pentru a raspunde al fiecare din aceste intrebari.
Daca se urmareste ceea ce este in corpul profesoral, clar ca vor fi dominante disciplinele unde sunt cei mai multi profesori rezultati dintr-un invatamant superior dezvoltat nu pe nevoile societatii, ci pe abilitatile sau ambitiile familiilor sau tinerilor. Asa se explica de ce apare fluctuatiile imense de profesori de la o specializare la alta, pentru ca la un numar nerusinat de mare de absolventi ai unor facultati create sa jumuleasca pe tinerii care doresc o diploma facila, odata intrati in sistem, ei trebuie sa supravietuiasca. Are cineva curajul sa faca o statistica in care sa se vada cati profesori predau cu totul altcevadecat scrie pe diploma lor de absolvire a facultatii?
Daca se defineste strategia pentru elev, fie se va exagere incarcandu-l pe acesta foarte mult, fie se va exagera lasandu-i elevului mult timp liber, asa cum se intampla cu studentii unde prezenta este facultativa, pe banii statului, unde timpul nu este folosit eficient caci se zice ca se copiaza ceea ce e in universitatile din vest. Acolo studentii stau in biblioteci, in laboratoare si lucreaza. Pe Dambovita si laboratoarele si bibliotecile sunt cam goale, iar invatatul se face numai in sesiune, caci asa se lauda tinerii.
Invatamantul orientat spre parinti ar insemna numai premianti care satisfac orgoliile mamicilor si ar umple cartierele de elevi care pleaca de la serbarea de sfarsit de an cu coronite, incolonati, toti elevii clasei fiind premianti cu premiul...intai, bineinteles.
Cel mai bun este un invatamant orientat spre nevoile societatii. Exista acum baze de date care dau o imagine buna a:
- structurii pe nenumarate caracteristici a colectivitatii elevilor
- nevoilor societatii privind bilogii, avocatii, medicii, inginerii mecanici, economisti si tot ceea ce produce invatamantul
- a dinamicii profesiunilor si a iesirilor din sisteme incat sa se calculeze NECESARUL de specialisti si necesarul de persoane cu calificare redusa.
Strategia aceasta trebuie sa porneasca de la ce are nevoie socieattea. Ce trebuie sa stie absolventii ca acestia sa se integreze rapid la locurile lor de munca. Este vorba de a da o imagine clara a structurii fortei de munca si de a da transparenta procesului de formare a acesteia. daca exista informatie riguroasa privind piata muncii, universitatile, liceele si chiar scolile generale vor face proiectii suficient de riguroase legate de viitorul lor. Nicio fanmilie nu va milita sa-si indrepte copilul spre o meserie in care sansa de reusita este mica. Se vede cu ochiul liber ca scolile de actorie care au aparut ca ciupercile, produc artisti, iar setea de teatru nu a crescut exponential. Parintele isi doreste fiul sau fiica sa fie un actor care nu joaca? daca exista o statistica clara a numarului de teatre, a capacitatii de a utiliza actorii in condeitii de eficienta, nu prin subventii de la primarii, clar ca parintii si chiar tinerii vor cugeta de zece ori inainte de a urma o facultate de teatru. Tot asa stau lucrurile si cu specializarea drept unde numarul afcultatilor este vexagerat de mare si multi dintre absolventii de drept fac cu totul altceva in viata de zi cu zi.
Studiul cererii si ofertei e una, reglarea cererii si a ofertei este altceva. daca se fac studii si prognoze si sunt puse la dispozitia universitatilor, ministerelor, patronilor de companii, cu certitudine Nu se va vorbi de centralism excesiv, de planificare centralizata dusa le extrem in zona pregatirii si utilizarii fortei de munca. Tocmai de aceea definirea unei strategii orientata spre nevoile societatii va urmari eliminarea pierderilor si a cheltuielilor inutile sau a cheltuielilor cu reconversia fortei de munca. In acest fel societatea isi va utiliza mult mai bine cea mai importanta resursa a ei, resursa pe care noi o denumim cu nonsalanta forta de munca.
6. Concluzii
Ce mai este de zis? Simplu:
- trebuie facuta o analiza cantitativ-calitativa a ceea ce este azi sistemul educational
- trebuie stabilit obiectivul de atins al acestui sistem, eu zic sa fie satisfacerea cu prioritate a nevoilor societatii de forta de munca avand nivelul de calificare adecvat; adica nici prea-prea, nici foarte-foarte
- trebuie definita o strategie de structurare si dezvoltare a tipologiilor de unitati specializate in educatie
- trebuie estimate costurile realizarii unuinivel de calitate cat mai ridicat
- statul are menirea de a interveni spre a stimula si dirija dezvoltarea de componente prioritare
- realizarea unui sistem de informare completa a elevilor, parintilor si unitatilor de invatamant asupra tuturor problemelor
- definirea unui nivel de transparenta maxim, care sa conduca subordonarea tuturor obiectivelor locale obiectivului general.
Daca se va proceda la votarea de legi si de modificarea de legi pentru invatamant asa cum se face de vreo 30 de ani aici pe dambovita, sistemul educational va fi in suferinta continua.
sa reamintesc cum in 1977 un bizar s-a ridicat la o plenara a CC al PCR si a zis doua fraze care au schimbat destinele a numeroase generatii de ciberneticieni? Sa reamintesc cum criteriile de promovare votate azi se aplica de maine, desi indeplinirea lor necesita ani si ani de munca? Ce sa mai reamintesc, ca parca vad ca nimeni nu are curajul sa ia taurul de coarne si droasca se va prelinge pe drumul colbuit al istoriei in voia soartei de parca aici sunt locurile unde nu se intampla nimic sau daca se intampla, omul vede si ridica din umeri a neputinta.
revenire
afisat azi 27 octombrie 2015 ora 20,30