|
Sunt aplicații WEB construite doar pentru a realiza o anumită funcționalitate. Ele sunt cu o structură simplă de prezentare de informații legate de o anumită temă. De exemplu, o aplicație WEB de prezentare a unui limbaj de programare.
Aplicația este structurată asemeni unei cărți, cu separare pe capitole cărora le corespunde butoane.
Pentru descrierea limbajului se propune un text, se realizează figuri și se dau secvențe de texte. Vor exista și anexe cu programele, dându-se asigurări căî acele programe au fost testate și sunt complete și corecte.
Aplicația accesează orice informație din capitole printr-un click.
Dacă proprietarul aplicației își dorește să treacă la un alt nivel, după actualizări ale conținutului capitolelor, va trece la introducerea următoarelor noi funcții:
- creerea de conturi ale utilizatorilor,
- logarea la fiecare accesare a aplicației,
- testarea nivelului de cunoștințe,
- afișarea rezultatelor testării,
- eliberarea certificatului după testare,
- salvarea sau tipărirea certificatului.
Pentru a nu se proceda prea curând la un nou proces de reinginerie este rezonabil ca interfața să fie proiectată cu caracter deschis pentru a prelua prin adăugare noi funcții. La acest nivel de reinginerie, se ia decizia dacă aplicația oferă servicii contra cost, care presupun implementarea funcției de plată online, fie cu tarif orar, fie cu tarif pe unitatea de serviciu. Proprietarul aplicației trebuie să fie:
- autorizat să presteze astfel de servicii,
- sigur că îi sunt acoperite cheltuielile din încasări,
- convins că certificatul eliberat are notorietate.
Dezvoltatorul trebuie să aibă experiență în realizarea acestor funcționalități, căci legătura cu băncile sau gestionarea conturilor sunt funcționalități standard și doar trebuie implementate, elementul de creativitate fiind în acest caz la un nivel extrem de scăzut.
La definirea contului există rubrica prin care utilizatorul introduce adresa sa de e-mail. Orice carte de dezvoltare aplicații WEB conține procedura de validare a corectitudinii adresei e-mail. Tot așa se întâmplă și în cazul validării parolei cu introducere repetată, cu stocarea într-o bază de date și cu validarea existenței deja a datelr de identificare, dacă utilizatorul și-a creat deja cont. Pentru toate situațiile deja cunoscute, dezvoltatorul trebuie să preia ceea ce există, fără să redescopere el apa caldă, scriind propriul text sursă.
|