1. Concepte de baza
Istoria mai recenta arata existenta preocuparii de a dezvolta un anume mod de vorbire.
Dupa venirea rusirol, s-a convenit sa se vorbeasca cu sint si nu cu sunt.
Forul care a dat astfel de intamplari, a venit, rand pe rand cu altele si mai si, pocind lima noastra despre care un baiat zivea ceva cu fagurele de miere.
Limba vorbita este ceea ce scoate omul pe gura.
Limba gandita este ceea ce nu zice omul, dar cloceste el acolo in interioarele lui, ascunse, bineinteles, de nepatruns.
Din cand in cand, mai rabufneste sub forma unor ziceri banale sau de duh, cate o astfele de cloceala, mai ales la craniile fierbinti si imbibate.
Structura propozitiei are un subiect, un predicat si cate alte parti, puse cu economie, pentru a nu fi obositoare si pentru a nu depasi limitele unui bun-simt nativ al fiecarui popor.
Folosirea de cuvinte este astfel gandita pentru a da rigurozitate si pentru a nu supune la un efort inutil pe cel caruia i se adreseaza sirul de cuvinte spuse sau scrise, asa , ca gandire, cum de fapt este definita propozitia.
Pentru oameni noirmali, in conditii normale cam asa trebuie sa stea lucrurile.
Cand conditiile nu sunt normale, nici oamenii nu mai sunt normali.
Niste oameni mai putin normali, cu mintea luata razna, incep sa faca o serie de constructii, pe care oamenii normali nu le mai inteleg, de care tot oamenii normali rad.
Numai ca oamenii normali nu au curajul sa-i ia de guler pe oamenii mai putin normali, sa le arate ca bat campii si ca este cazul sa intre pe fagasul normal in a se exprima.
Morisca se dezvolta si texte facute de oameni anormali, setosi de pozitie sociala si mai ales de avantaje nemuncite, cresc ca numar, se deformeaza si mai mult.
sabloanele sunt forme de a desmna o anumita situatie, de a arata un anumit mod de apreciere, sub care nu se coboara.
Cine doreste altceva, este musai nevoie sa creeze un sablon si mai si.
Se zice ca tinerii legionari se instruiau dupa carticele si unele aveau titluri sugestive. Capete de lemn era un astfel de titlu.
Banuiesc ca pentru a face o limba de lemn, nu trebuia un cap de lemn.
Sau trebuia.
Oricum limba de lemn este acea limba in care:
- fondul de cuvinte este limitat
- constructia propozitiei este fixa ca structura si lungime
- numarul adjectivelor este maxim
- gradul superlativ este folosit obligatoriu
- asocierile de substantive si adjective sunt de neinlocuit
- o propozitie inceputa de cineva, este continuata de oricine fara a se schiba sensul si mai ales cuvintele.
2. Premise istorice
Dacaq ia cineva cronicile si le analizeaza, va vedea ca vulgul, dar si slugarnicii boieri, gata vanzatori de domn, pentru a-i intra in gratii domnului, utilizau formule de adresare care mai de care mai pline de umilinta.
Domnitorul, el insusi cu o gandire aberant de deformata, ca se considera unsul lui Dumnezeu, tolera astfel de limbaj datorita slabiciunilor lui intime.
daca un domnitor ar fi fost barbat adevarat si nu altfel, ar fi impus:
- fraza scurta
- adresare directa
- conduita bazata pe proceduri.
saracii, aveau ei ceva proceduri, dar erau proceduri de convenienta, de rang si nu de operationalitate, de eficienta.
Conta foarte mult oranduiala, regula si nu efectul, eficienta.
Toti din jur si prin alunecare de la nuvelul K+1 pentru nivelul K preluau proastele obiceiuri de adrtesare.
Se vorbea despre calitati.
De frica streangului sau a pierderii privilegiilor, clar, fiecare supus cauta sa intre in gratiile superiorului sau.
Pe masura ce societatea s-a dezvoltat, problema limbii de lemn s-a metamorfozat.
S-au multiplicat elementele de subtilitate.
Chiar si azi, cand lumea priveste cu atat de mult optimism, faptul ca se folosesc cliseele, se utilizeaza frecvent cuvinte ca locatii, oprtunitati, target, profit, nu inseamna ca se evita limba de lemn.
Inca nu s-au stabilizat lanturile de adjective.
Lumea este acum pe fuga si nu are timp sa aseze aceste adjective.
Cand insa se va dori sa se deschida o usa anume, cu siguranta se vor folosi toate mijloacele.
Setea de privilegii este imensa.
In Romanica, s-a vazut de la chestia cu rectorii.
Oameni cultivati, cu pedigree, acestia cand li s-au scurs cele 2 mandate, s-au gandit contra legii sa devina prezidenti de ceva.
Unii chiar este prezidenti de ceva consilii.
In democratiile consolidate mai sunt unii alesi pe doua mandate cu gandul de a deveni pe trei.
Nesansa lor ca li se da peste mana de catre legislativ...
Altii fac succdesiune ca la tron tot in numele democratiei.
Altii si morti ar fi tot pe scaunul de prezident.
Unor astfel de fiinte, este greu de crezut ca formulele de adresare si mai ales discursurilelor nu nasc o limba de lemn.
Omul are capacitate limitatta de a:
- folosi cuvintele din limba
- construi o diversitate mare de fraze
Se vede chiar la scriitori.
Toate romanele lui Preda sunt tot un Morometii.
Si la case mai mari, stilul este recunoscut.
Daca baietii acestia din lumea literelor au creat un stil, de ce oare, la un moment dat sa nu se accepte si stilul unui om de la putere din varful puterii?
Numai ca stilul lui, preluat de cei din jur si de cei din jurul celor din jur, creaza cultul personalitatii, iar limba de lemn este in acest caz cel mai putin nociv fenomen.
- exprima exact ceea ce simte folosind expresiile cele mai adecvate.
3. Spiritul de turma
Nimeni nu-l accepta.
Nimeni nu-l recunoaste si nimeni nu se recunoaste in turam.
Cati au curajul sa se priveasca in suflet si sa fie deschis sa accepte ca a mers pe stadioane si a aplaudat si a scandat si s-a manifestat, ca a fost las, ca n-a avut puterea sa faca altfel?
Daca unul face ceva si se vede ca-i aduce avantaje, obligatoriu, ca o legitate, vor apare si altii care fac la fel.
In anii aceia inainte de '89 se faceau mari manifestari.
In piete, pe stadioane, pe platouri.
veneau unii cu foi batute la masina si multiplicate.
Foile contineau lozinci.
Le imparteau.
Oamenii trebuiau sa scandeze acele texte.
Unii o faceau zece, ba.
Erau unii zelosi.
Comunismul deformat in Ro s-a construit asa de catre zelosi.
Era o intrunire.
Murise academicianul Mihoc si trebuia ales altcineva in Marea Adunare Nationala ca deputat in locul ramas vacant.
In Amfiteatrul 1 din ASE s-a facut o intalnire si MM reintrat in gratiile Familiei, incepea o noua ascensiune.
Era primul pas.
Totul decurgea normal.
Cuvantari rezonabile, aprecieri decente.
catre sfarsit, un agitator, profesor acum in ASE, s-a ridicat, parca impuns cu fierul rosu undeva in partea dorsala, a incept sa scandeze lozinci cu NC si doamna lui.
Obligatoriu, peapels-ul din sala s-a ridicat si a incept mai de frica mai de sila sa faca ceea ce agitatorul acela, mare democrat azi, a dictat.
Limba de lemn se manifesta prin acest spirit.
Sa nu fiu vazut ca sunt altfel.
Cum tagma intelectualilor poate fi cel mai usor dezbinata, evident a avut si pe cei mai zelosi exponenti.
ADM, un fauritor de limba de lemn, un poet, un prozator, insi de circumstanta, bine platiti, au pus umarul la a faurii cea mai searbada forma de exprimare a micimii fiecaruia dintre noi, limba de lemn.
4. Formele generalizate
Formele de manifestare ale limbii de lemn sunt multiple.
Constructorii limbii de lemn:
- folosesc sabloane
- utilizeaza lanturi de adjective
- descopera progresiv grade de descriere a calitatilor
- asociaza calitati inexistente dar acceptate de destinatar
- dezvolta o competitie in a etala fraze tipice pentru situatii atipice
- cauta cai de comunicare spre mase a tuturor nuantelor, astfel incat fiecare competitor se distinge prin ceva.
Eroul este al neamului, este erou printre eroi, este eroul natiunii, este maretul erou, este ca pozitie in centrul unei pleiade de eroi recunoscuti de istorie.
Creativitatea limbii de lemn se limiteaza la a broda pe teme restranse ca diversitate.
Generalizarea apare in primul rand prin imposibilitatea de a gasi ceva mai bun, mai deosebit.
Totul este saturat.
ca in glose, textul rezultat se poate citi de la inceput spre sfarsit dar si de la sfarsit spre inceput si totul isi pastreaza semnificatia.
Fara a spune ca ELE FAC CAFELE sau EPURASUL USA RUPE sunt propozitii care se citesc si de la ultima litera spre prima si tot asa se intampla in limba de lemn, departarea nu este foarte mare.
Intrecerea se manifesta continuu.
<
Tot timpul exista urechi carora le place ceva si totdeauna exista persoane care stiu acest lucru si mai ales, au capacitatea de a oferi ceea ce urechilor le place sa auda.
Formele generalizate merg pe principiul: alti actori, aceeasi scena.. sau alti actori cu acelasi decor.
Cam banal.
Generalizarea limbii de lemn este rodul unui mod foarte clar de a intelege natura si mai ales limitele esentei umane.
Se regizeaza totul.
Totul este joc de imagine.
Limba de lemn este succesiune de mesaje, de lozinci, de sloganuri.
Societatea moderna opereaza exact cu aceste lucruri.
In loc sa spui prostime spui grup tinta, in loc sa spui cocina de porci, spui locatie, in loc sa spui balacareala, spui discurs sau speach.
Similitudinile permit generalizari facile sau in cazul unor cercetari mai atente, constructii extrem de rafinate.
Exegetii limbii de lemn trebuie sa depuna efort, nu prea mare, pentru a vedea toate generalizarile.
Faptele, vorbeste...
In orice context, cine doreste sa se fereasca sa se implice in procesul de a generaliza constructii, are singura modalitate de a o face: sa taca!
Altfel, vrand-nevrand se ajunge tot acolo.
Nimeni nu poate vorbi altfel ca cei din jur.
Contaminarea este sigura.
Ziarele, televizorul, cartile literare, contribuie clar la generalizarea limbii de lemn.
Poetii nepolitizati, filosofii neangajati mai au bruma de sansa de a avea un limbaj incifrat, altul decat limbajul de lemn al muritorilor de rand.
5. Apogeul si decaderea
Apogeul si decaderea au caracter ciclic in cazul limbii de lemn.
Sunt generatii de fauritori de limba de lemn care se epuizeaza.
Trece ceva timp pana sa apara o noua generatie care sa impuna o noua limba de lemn.
Apogeul se atinge greu.
Trebuie truda.
Se definesc constructii de propozitii, de fraze.
Toul este simplu ca vechea limba de lemn trebuie abandonata.
Un timp se traieste in normalitate.
Limba este simple, populara, fara sabloane, chiar enervant de cristalina.
Incet-incet se construiesc liste de verbe, sabloane de comparatii, se fac asocieri care se pun in legatura cu persoane si cu fapte.
Apar vorbitorii limbii de lemn.
In jurul lor se formeaza adevarate scoli.
Ei organizeaza spectacole. Tot ce fac este grozav. Sunt nemaipomeniti. Din versuri anoste apar poeme geniale. Se autorecita la Atheneu. Nu mai sunt limite, nu mai sunt oprelisti.
Autocenzura este ultimul lucru in practicarea limbii de lemn.
Cine sa se autocenzureze? Practicantii de rand? Maestri? Nici unii nici altii.
Decaderea vine din foamea celor ramasi pe dinafara.
Lupta abia inceputa este surda. Se face o revolutie intr-un pahar cu apa. Nimic altceva.
Peste noapte se arata unii pe altii cu degetul. Imbuibatii vechii limbi de lemn suporta cu stoicism sau trec in barca cealalta.
Noii veniti, flamanzi, fac tot ce este posibil sa-i nimiceasca pe fostii. Dupa care se asaza la ospat si cu acelasi dezmat reinventeaza o noua structura a frazei, alte tipare, alte sabloane.
Si gata, limba de lemn cea noua se instaleaza.
Fara pauza, limba vorbita trece vrand-nevrand prin mai multe stadii de lemn si devine, vai ei, un amalgam nefericit, dinamic si eterogen.
Au disparut civilizatii, s-au pierdut popoare. Cum? Practicand dezmatul, decaderea si mai ales cuvantul fara semnificatie, gol, zdranganitor, asociat celor mai desantate idei, fara sa aiba langa el ceva nobil sau macar un ideal, cat de cat.
Este primul pas spre disparitie. Lipsa ambitiei, lipsa coloanei vertebrale, lipsa tenacitatii, lipsa poftei de lupta, toate la un loc sunt stindardul nepasarii si mai apoi al pierzaniei, prin fapta si mai ales prin cuvantul care nu spune nimic, cuvantul care suna tern a lemn verde, mustind a seva lanceda din care nu se fac nici viori si nici fluiere.
6. Concluzii
Limba de lemn este un fenomen ciclic.
Este specific tuturor celor fara de coloana vertebrala.
Toti cei care se intrec in slugarnicie, in lins si in adulatie, risca sa devina sclavii limbii de lemn.
Daca:
- au creat sabloane
- vorbesc utilizand sabloane
- au inclinatie in a asocia adjective oricarui substantiv, oricarei persoane
- isi definesc existenta strict dependenti de mai marii vremilor
- inceteaza a mai fi ei insisi,
se inscriu in cohorta practicantilor limbii de lemn.
S-a vorbit ca pana la '89 se vorbea limba de lemn.
Deja spiritul unei noi limbi de lemn se simte atat timp cat exista urechi carora le plac vorbele frumos randuite care arata ca insul este cu mult peste ce chiar el crede ca es.
Trecerea de la marite doamne la mult iubite si stimate catre altceva este deja aproape, pluteste in aer, chiar daca spre apelare se foloseste direct numele de familie, se transforma in renume, in substantiv comun.
Sunt si remedii.
Verticalitatea, barbatia, lupta cu stanca, cu greutatile.
Trebuie un alt teritoriu, mai arid, mai pution prietenos, mai sarac, pentru a-l forta pe om sa se lupte in primul rand cu el insusi.
Limba vorbita, vie, este numai o consecinta.
|
