Dumitru MARIN

A scrie despre Dumitru MARIN, adica prescurtat D.MARIN, nu este un lucru deloc usor, pentru ca:
- l-am cunoscut de la inceputul carierei sale de asistent universitar, eu fiind student in anul al V-lea
- de la venirea mea in catedra am urmarit pas cu pas evolutia sa profesionala
- am fost in nenumarate baze de practica, baza de la Zimnicea fiind cea mai renumita
- am vazut ce a scris si publicat an de an
- mi-a oferit extrem de multe oportiunitati in calitatea sa de decan
- de cate ori i-am adresat rugamintea sa ma ajute cu articolela revista Informatica economica, a raspuns solicitarilor cu promtitudine
- nu am ce sa-i reprosez
- ne-am bucurat sincer in toamna lui 2011 si in iarna lui 2012.
In anul universitar 1969-1970 a aparut in ASE la facultatea de Cibernetica o echipa de tineri si valorosi matematicieni, adusi la solicitarea profesorului Ludovic TOVISSI, cu acordul dat de Manea Manescu, pentru a schimba fata invatamantului economic de cinernetica si informatica, imprimandu-i un suflu nou, sa zicem mai mult decat revolutionar. Din echipa faceau parte Vasile NICA, Gheorghe OPRESCU, Afrodita IORGULESCU, Dumitru MARIN, ei venind in Catedra de Cibernetica Economica, impreuna cu tinerii care au mers in Catedra de Matematica Emil MOSCOVICI, Oana FIRICA si inca alti cativa.
Colegii de la grupa cealalta a sectiei De Mecanizare si Automatizare a calculului Economic, vorbeau despre D. MARIN ca fiind:
- unu mic, slab si rau
- toba de carte
- foarte echilibrat
- politicos
- clar in expunere
- cu mult tact
- cu gesturi retinute si fara ton ridicat
- curajos, din moment ce a venit in fata unor studenti din an foarte mare
- sistematic si cu viziune de ansamblu
- cel ce nu lasa loc de intors.
La grupa mea se perindau tot felul de corifei ai ciberneticii, fara a avea un asisten unic, de la care sa invatam ceva, lucru care s-a vazut in timp, drept pentru care nu le-am multumit respectivilor niciodata, caci la seminarii, fie ca erau aroganti, fie ca vorbeau despre Margareta Paslaru. Colegii mei diun grupa cealalta abordau chestiuni foarte punctuale, bazate pe un aparat matematic riguros, asistentul lor, D. MARIN remarcandu-se rapid si impunandu-se in fata studentilor de anul al V-lea, desi era un proaspat absolvent de Facultate de matematica, varsta nefiindu-i un avantaj in fata unor cu un an sau doi ani mai mici decat el.
In timp, a absolvit cursurile Facultatii de Cibernetica, unii dintre colegi fiindu-i in acelasi timp profesori. A finalizat si o teza de doctorat in domeniul economic, specializarea Cibernetica Economica.
In facultate, disciplina de Cibernetica Economica, avea un statut special, seful acestei discipline, fiind insusi Manea Manescu si prin cercetatorul stiintific de atunci Altar Moise erau transmise toate mesajele. Au fost probleme legate de promovarea pe posturi de predare la aceasta disciplina si numai dupa anul 1989 s-au clarificat multe lucruri, iar faptul ca cercetatorul Moise Altar nu si-a gasit un loc in noua catedra de Cibernetica Economica, fiind obligat de viata sa migreze spre Catedra de Finante, unde a avut rezultate de exceptie, arata cu claritate ca in zona ciberneticii economice s-a intamplat ceva, adica ceva urat sau neplacut sau bizar, iar decontul a fost evident. O intamplare clara de la cursul postuniversitar de Sisteme Informatice Economice unde eram secretar stiintific, mi-a demonstrat clar prin 1987, ca problemele de a domina in lupta dintre doua tabere, a existat si s-a manifestat. O tabara era la putere inainte de revolutie, formata din cercetatorii din centrul de calcul, iar cealalta tabara era a tinerilor Emil Scarlat, Dumitru Marin, Gheorghe Oprescu, Anca Andrei, Ion Dobre, din catedra. Aceasta din urma nu avea castig de cauza datorita tinereteidar si datorita jocului ambiguu jucat de conducerile facultatii de CIbernetica, oricare au fost acestea, neavand cum sa opuna rezistenta sau sa sugereze ceva Sfinxului, asa cum i se zicealui manea Manbescu, datorita imobilismului pozitiei si a impietririi mimicii fetei spre un punct fix, tot timpul, in fata.
Dumitru MARIN a stiut sa construiasca. Mai intai si-a construit o cariera solida bazata pe:
- munca de mare intensitare
- asigurarea calitatii muncii lui
- consolidarea pregatirii prin studiu si prin doctorat
- concretizarea tuturor eforturilor sub forma de articole, comunicari la conferinte
- crearea unei atmosfere bune, de respect in randul colegilor
- un dialog absolut civilizat cu toata lumea
- respectul aratat de catre studenti
- o atitudine care arata ca nu a uitat niciodata de unde a plecat
- un mod clar de a solutiona lucrurile
- dorinta de a solutiona favorabil problemele tuturor.
Nu cred sa existe cineva care sa-i reproseze lui Dumitru MARIN ca a fost obstructuctionat in a promova pe o functie didactica sau ca Dumitru MARIN a spus vreodsata nu si un coleg de-al sau sau un student sa aiba de suferit, ca manifestare a unei rautati interioare a acestui om.
Rand pe rand, a urcat toate treptele universitare, fiind asistent universitar, apoi lector universitar, conferentiar universitar si in final profesor universitar, calitate cu care a iesit la pensie in anul 2012.
A fost in doua legislaturi ales in calitate de decan, dupa care a revenit in catedra in calitate de sef al catedrei, pana in anul pensionarii, an care a corespuns si fuzionarii prin absorbtie a catedrei de cibernetica de actre catedra de Informatica Economica, rezultand Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica - DICE.
Dupa ce s-a incheiat cele doua mandate, am mers in biroul sau sa-i multumesc pentru tot ce a facut pentru mine. D. MARIN a fost decanul care mi-a rezolvat tot ceea ce am solicitat.
Asemeni revolutiilor care-si devoreaza eroii, am vazut cu cei din fosta catedra de Cibernetica Economica l-au executat pe profesorul D. MARIN in asemenea hal incat profesorul D. MARIN nu mai calca prin catedra, adica prin locul unde si-a lasat tineretea si maturitatea, adica viata, contribuind decisiv la maretia domeniului creat de Manea Manescu, numit CIBERNETICA ECONOMICA. Am scris toate acestea neavand nicio obligatie fata de profesorul Dumitru MARIN, acesta nefiind prietenul meu, ci pur si simplu, din datoria fata de mine insumi, cand am vazut ca pentru multi 2+2 nu mai fac demult 4 si cu totul altceva.
Cand ii zicea la Zimnicea acordeonistul si guritul in acelasi timp:
Balanus, Balan, Balan,
Pupa-ti-as coama de cal
povestea continuand cu ranirea bitei pasari, ma gandesc ca dupa atatia ani, au existat mai multi vanatori, dar pasarea ranita, nu este deloc ranita si merge mai departe, cu fruntea sus, pentru ca destinul sau este inaltimea si lumina.

Afisat azi 12 august 2014