...
|
Cand a intrat pentru prima data in amfiteatrul III la cursul de filosofie marxista profesorul Ludwig GRÜNBERG, am fost profund impresionat. Era un barbat tanar, de talie mijlocie, imbracat cu un sacou ceva mai deschis, cu pantaloni de culoare mai inchisa, cu camasa alba si cravata asortata. A inceput sa vorbeasca liber si sa arate maiestria sa deosebita de orator si mai ales sa puna in evidenta vasta sa cultura. Primul curs a fost o adevarata desfatare, incat am si uitat sa iau notite, asa de frumos vorbea si asa de special prezenta conceptele acelei noi discipline, cu care incepeam anul universitar, an ce se anunta nu prea zglobiu si nu prea incantator, mai ales ca aveam discipline foarte grele la noi la specialitatea de mecanizarea si automatizarea calculului economic.
In timp, am aflat ca profesorul Ludwig GRÜNBERG, fusese la un moment dat cel mai tanar profesor universitar din Romania, la numai 28 de ani. Se remarcase scriind carti de filosofie, dar asa cum se stie, multe dintre cartile din anii '60 aveau niste interpretari cu multe citate din Gheorghiu-Dej care veneau sa arate ca tot ce fusese filosofie inainte de razboi, fusese o aiureala ce trebuia combatuta vehement cu ziceri ale puternicilor zilei, iar ceea ce avea sa urmeze erau lucrari stiintifice ale adevaratului drum. Asa ca si o importanta parte a lucrarilor semnate de Ludwig GRÜNBERG poarta amprenta acelei epoci nefaste pentru cultura romaneasca, in care Radulescu-Motru era pus la zid, iar de Naie Ionescu erau numai ziceri in culoarea negru.
Profesorul Ludwig GRÜNBERG mergea dupa programa analitatica a disciplinei, urmand un alt drum si toti colegii de la alte facultati cu care mai discutam ne invidiau pentru sansa de a merge la cursuri tinute de el. Cand a vorbit despre valoare, imi aduc aminte un aspect care m-a marcat, cum de foarte putine ori mi s-a intamplat de-a lungul vietii: a folosit un citat din William Shakespeare, in care arata ca valoarea exista daca un lucru in sine este pretios dar trebuie sa existe si acela care sa-l pretuiasca.
Ceea ce mi-a placut la profesorul GRÜNBERG este faptul ca avea cursul in cap si nu capul in curs, iar la filosofie, multi veneau si citeau dupa niste foi dactilografiate dar ingalbenite, ceea ce aratau ca nu-si mai improspatasera de multui ani cunostintele. Cursurile sale erau vii, se adresau unor studenti dintr-o alta categorie, toata lumea stiind ca la sectia de mecanizare la adimitere se dadeau doua matematici si fizica, ceea ce-i facea speciali pe studentii de acolo. Imi aduc perfect aminte cum anunta tema cursului, cum structura cursul si cum urma firul expunerii, astfel incat, asemeni unui ceas de mare precizie, incheia cu cateva secunde inainte de a se auzi soneria. Nu s-a intamplat niciodata sa spuna ca mai are o fraza sa ne spuna dupa ce sunase si incepea pauza, asa cum faceau alti profesori.
In acele vremuri, a vorbi la filososfia marxista de ceea ce se discuta in congrese mondiale, la care profesorul Ludwig GRÜNBERG participa cu regularitate, nu era la indemana oricui. Fara a fi ostentativ, folosea in argumentatia sa si lucrari ale unor filosofi socialisti francezi si prima data am auzit vorbindu-se despre Jean-Paul-Sartre, despre refuzul sau de a lua premiul Nobel, dar si despre filosoful Bertrand Russell, ceea ce era ceva extraordinar, caci in librarii inca tronau volumele legate in piele ale lui Lenin si cele ale lui Marx si cele ale lui Engels, iar filosofii romani erau liniari, chiar plictisitori.
Profesorul GRÜNBERG cobora la nivelul bancilor din randul intai al amfiteatrului si se deplasa spre stanga sau spre dreapta, vorbind clar si suficient de tare incat sa fie auzit si de studentii din ultimul rand. Nu l-am vazut niciodata sa strige condica, pentru ca nu era nevoie. Numele lui era suficient pentru a avea amfiteatrul plin ochi. Ceea ce mi-a placut la acest profesor era coerenta expunerii si modul in care te facea sa-ti iei notitele, intrucat in niciun caz nu aveai cum pregati examenul dupa cursul tiparit al catedrei sau cel oficial de la facultatea de Filosofie, cursuri intesate de dogme dintre cele mai bizare, in care singurul argument era ceva politic spus pe la vreo plenara a CC al PMR sau ceva zis de Hrusciov la un Congres al CC al PCUS, caci umbrela era deschisa larg spre a nu fi stropit la Bucuresti daca ploua la Moscova. Asa ca invatam la profesorul GRÜNBERG pentru examen dupa notite si eram niste fericiti, pentru ca de la el invatam cu totul altceva. Sunt sigur ca colegiimlui de catedra stiau ce se intampla la cursurile lui, unde numele conducatorilor de partid si de stat nu se pronuntau dar nici ridiculizate nu erau, ci se mergea pe o lini unde filosofia era o stiinta totusi, izolat tratata dar stiinta era. Colegii lui ii stiau bine valoarea si de aceea nu interveneau in vreun fel, mai ales ca pe la colturi era pomenit numele lui Leonte Rautu, om cu functie importanta la Academia Stefan Gheorghiu, cu care profesorul nostru colabora sau colaborase. Uneori, la curs isi freca mainile si incepea sa spuna apoi lucruri foarte interesante, argumentand cu mare rigurozitate chestiuni care enuntate de Marx sau de Engels si ramase in spiritul acestora deveneau usor prafuite, dar pe care profesorul GRÜNBERG le improspata aratand nuantele aparute in secolul al XX-lea, date de tinerii filosofi materialisti dar si date de filosofi idealisti, puse fata in fata si lasate de el sa fie analizate de noi si sa fie ierarhizate liber tot de noi. Profesorul GRÜNBERG avea adrul de a lasa lucrurile deschise, fara a arata ca spune adevaruri absolute, neinterpretabile si mai ales ne-a creat senzatia unei libertati in a gandi, in a aprofunda, astfel incat fiecare dintre noi, nu sa se creada un mic filosof, ci chiar sa fie un mic filosof i n felul lui. Cunostea mai multe limbi straine si imi dadeam seama de acest lucru, pentru ca rostea intr-un mod foarte special numele unor filosofi si titlurile in original ale lucrarilor acestora, fara a se vedea o secunda ca o face ostentativ, ci pentru a da rigoare intregului sau demers. Cand a vorbit despre Friedrich Nietzsche si cand a interpretat zicerea acestuia precum ca Dumnezeu e mort, a dat masura intregului sau talent. Imi placea sa stau in primele randuri la cursurile sale, nu in primul rand, pentru ca acel prim rand al amfiteatrului III intotdeauna era ocupat de alti colegi cu mult mai perseverenti decat mine, prilej cu care urmaream fiecare gest, fiecare grimasa a fetei acestui mare profesor, care intotdeauna era proaspat ras, tuns si extrem de atent cu tinuta sa. Cand dorea sa scrie un nume de filosof precum Martin Heidegger sau o denumirea a unui curent filosofic. De la el am aflat de lucrarea Asa grait-a Zarathustra si multe, multe altele. Un om cu cultura solida, cu placerea cititului si studiului continuu si mai ales cu arta de a comunica, se recunoaste de la o posta.
Peste ani, l-am reintalnit pe profesorul GRÜNBERG in organizatia de partid de la seria D unde eu ma ocupam cu organizatoricul si de fiecare data i-am acordat respectul pe care il merita intotdeauna un mare profesor. Pleca foarte des la congrese stiintifice in tari occidentale si solicita de la organizatia de baza PCR un aviz, iar luarile de cuvant ale studentilor dar si ale colegilor, marcau aprecieri din care reiesa ca profesorul Ludwig GRÜNBERG, nu numai ca era un mare profesor, dar devenise un model pentru generatiile de studenti si nu numai.
A venit Revolutia din 1989 si nu am inteles niciodata cum un profesor de talia sa a trebuit sa se retraga si a facut acest lucru discret, chiar prea discret. Dupa cativa ani am aflat de la doctorita Brafmann, vecina de cartier in Berceni, ca a fost sa-l conduca pe ultimul drum pe cel care a fost marele profesor GRÜNBERG, al carui sfarsit a fost de un tragism iesit din comun. Tot timpul ma gandesc la omul Ludwig GRÜNBERG, cel care raspandea in jurul sau lumina si echilibru, ca la modelul de profesor pe care orice tanar isi doreste sa-l urmeze neabatut.
Afisat azi 03 mai 2014
Vitan, Europa
Pentru reproducerea oricarei parti a acestu
material se impune acceptul dat in prealabil de autor.
|
|
