...
|
Ma gandeam sa nu scriu dspre Gheorghe DODESCU si aveam cel putin 2372,137 motive, insa a sta cu cineva un 45 de ani la acelasi loc de munca si a nu fi in stare sa zici doua vorbe frumoase ori ai fost orb ori esti atat de negru in cerul gurii de rautate incat mintea iti este intunecata. Nu ma consider a fi in niciuna dintre situatii, deci voi scrie despre acel Georgică DODESCU, tanarul asistent pe care l-am cunoscut in anul al IV-le des studentie, dar de care m-am departat rapid in toamna anului 1972 si an de an distanta s-a marit, devenind astronomica.
Era pe acele vremuri asistentului profesorului Nicolae RACOVEANU, profesor de mare cultura, o personalitate puternica, un caracter special, care asemeni lui Ion Iliescu din zilele noastre n-a avut mana in a-si alege colaboratorii. de aceea ii voi spune tot timpul domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU.
Ceea ce am remarcat la domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU inca de la primele seminarii era faptul ca stia sa se faca placut. Strecura niste mici glumite pe colo si pe colo si stia sa vorbeasca cu studentul, apropiindu-si-l. Seminariile sale erau interesant dar in comparatie cu ale celor veniti din centrul de cailcul le pipseau ceva si anume concretetea, experienta practica si zic eu, dupa multi ani, profunzimea. cand ai inteles ceva, explici, intri in detalii si mai ales in situatii inedite ai solutie valabila. Nu stiu din ce motive, in anul al V-lea, m-a botezat adresandu-mi-se cu Bogdan, ceea ce nu mi-a displacut, mai ales ca intotdeauna am considerat ca Ion e nume de sluga. Mult mai tarziu cand am aflat ca Marilyn Monroe, Doris Day, Maria Murarescu sunt nume de vedeta, am zis ca este un semn si cei doi de I din numele meu imi vor servi la ceva, dar spre marea mea dezamagire nici la numarul de la masina nu ai voie ca in grupul celor trei litere, prima sa fie I, drept care numarul meu are structura B 222 YON.
La domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU m-a impresionat zambetul sau larg si modul special in care isi arata dantura impecabila pentru un gorjan venit dintr-un sat pierdut pe undeva pe harta saraca a Olteniei. Venea la seminarii tot timpul cu costum, camasa alba si cravata, tuns si barbierit, enunta problematica, cauta sa ne antreneze in a da solutii, avand o placere speciala in a vorbi despre respectivele probleme, strcurand la momentul potrivit si cate ceva despre lucrarea sa de diploma si despre cum a sustinut examenul de stat la facultatea de Electronica, cu un montaj la care lucrase foarte mult. Mai tarziu a vorbit foarte mult despre vremurile in care a facut si facultatea de Matematica, avand o admiratie fara limite la adresa unor maonstri sacri de acolo, pentru ca dintotdeauna matematicienii au fost varful de lance in stiinta romaneasca din toate timpurile, ei avand rezultate citate de toata literatura de specialitate.
Nu am cum sa ma laud ca am invatat prea multe de la domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU, in primul rand ca eram prea crud si nu prezentau interes chestiunile prezentate desi despre zecimal impachetat m-am apropiat ceva mai tarziu pentru ca am vazut ca exista un algoritm de conversie de la scrierea noastra profana a numerelor spre forma zecimal-impachetata. La fel a fost si atunci cand mi-am dat seama singur de algoritmul de conversie de la forma zecimal despachetata la forma zecimal impachetata si invers. Tot asa a fost si in cazul reprezentarii sirurilor de cifre. Frumos dar dureros, caci au fost seminarii in care trebuia sa le inteleg, nu sa le descopar de unul singur.
Imi placea la domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU faptul ca avea un scris citet, cu litere frumoase, iar schemele cu bistabile pictate pe tabla erau adevarate opere de arta. Datorita faptului ca vorbea cam repede si viteza mea de intelegere era cu mult mai mica, am suferit suficient cu reluarile explicatiilor trunchiat notate de mine, atunci cand imi pregateam seminariile pentru saptamanile urmatoare.
Avea fata luminoasa, ochii vioi si tinuta perfecta, ceea ce =-l defineau ca pe un tanar barbat de succes nu in fata studentelor pentru care in anii mei de studentie avea un respect special, ci banuiesc in fata femeilor coapte, trecute prin viata, cu state vechi de plata.Asta cred eu dar adevarul nu-l mai stie nimeni, caci nici domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU nu are cum sa nege sau sa certifice si cu atat mai putin acele persoane. Oricum ceea ce am scris aici sunt numai presupuneri, adica supozitii, cel mult rodul unor idei fantasmagorice despre un trecut incert.
Imi aduc aminte examenele de an in care profesorul Nicolae RACOVEANU il asculta pe fiecare dintre noi, dupa care cerea parerea asistentului, adresandu-i-se cu Georgica, pur si simplu. Domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU, asistentul Georgica de atunci, spunea lucruri frumoase despre activitatea fiecaruia, ceea ce aducea o crestere a notei la examen, bucurandu-ne foarte mult. Adevarul era ca grupa noastra avea studenti foarte buni si nu-mi amintesc sa fi ramas careva dintre colegi repetent in toti anii de studiu. La grupa paralela nu era asa. In anivitatea mea, am crezut ca domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU este acelasi om si cand voi ajunge in actedra, lucru la care m-am gandit foarte mult. Dorinta de a ajunge acolo a fost alimentata si de visul de a fi coleg cu fosti profesori sau asistenti, cu care lucrasem la cursuri si la seminarii. realitatea avea sa-mi dezvaluie alte laturi de care nu scriu aici pentru ca nu vreau pur si simplu. De la un punct drumurile noastres-au despartit si fiecare si-a urmat calea, iar fiecare intalnire accidentala a avut consecinte daca nu pozitive, interesante, cu siguranta, eu trecandu-le la experiente acumulate.
Am auzit studenti vorbind foarte frumos despre cursurile tinute de domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU. In acele vremuri, cand domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU era lector universitar sau conferentiar universitar, nici profesorul Edmond NICOLAU si nici profesorul Nicolae RACOVEANU si nici profesorul Dragos VAIDA si nici profesorul Alexandru POPOVICI nu mai predau in Cibernetica, pentru a avea cu ce sa compare pe cine. Intotdeauna intr-o colectivitate restransa, exista un cel mai bun dar totul este relativ la ceea ce exista in acea multime finita. Toata lumea preda Istoria Literaturii Romane, dar numai la marele George CALINESCU studentii stateau si agatati pe ferestre sa audieze cursurile acestuia, cu versurile sale atat de frumos cantat, cum numai el stia sa o faca.
Nu l-am auzit pe domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU vorbind despre o ultima carte de versur citita, de un ultim roman devorat cu nesat sau despre un spectacol de opera in care un si bemol neatins, l-a deranjat. In studentie ne-a pozestit ca mergand pe munte, grupul sau de tineri a intalnit un domn foarte in varsta, desirat, imbracat sumar care batea crestele muntilor. Au intrat in vorba si li s-a taiat elanul tinerilor in a-l ironiza pe alpinistul veteran cand au aflat ca era profesor universitar, era sef de catedra si cand respectivul s-a recomendat, ei si-au dat seama ca ani in sir au invatat dupa cursurile lui tiparite. Este lucrul ce l-am retinut ca fiind foarte important si ori de cate ori am in fata pe cineva, il las pe acesta sa vorbeasca primul, pentru a nu emite judecati false de valoare, care sa ma puna in situatii fara iesire.
Profesorul Nicolae RACOVEANU avea si un seminar la IPG de langa sala DALLES, undeva la subsol si acolo se discutau noi teorii si erau analizate carti. Imi aduc aminte ca am participat la un astfel de seminar cand se discuta cartea de teoria sistemelor a lui ZADEH si POLAK. Erau adevarate sarbatori, pentru ca nu era nimic lasat fara a fi explicat, fara a fi demonstrat si mai ales inteles, pentru ca asa era marele profesor Nicolae RACOVEANU, un om de mare profunzime si de mare acuratete stiintifica. Ii placeau lucrurile concise si clare, fapt deosebit de rar si atunci dar mai ales, acum.
Cativa ani mai tarziu colegul nostru, fostul meu asistent, a coordonat elaborarea unei lucrari importante de sisteme de operare, iar cand mi s-a oferit un exemplar cu autografele autorilor, am fost foarte placut impresionat. Vorba din reclama de la o bere: prietenii stiu de ce.
Tot in stuidentie povestea domnul profesor universitar doctor inginer Gheorghe DODESCU despre un profesor din Politehnica ale carui cursuri erau ceva despre hidrocentrale. Vorbea respectivul despre principii, tehnologii, modele, iar partea practica era facuta pe o anumita hidrocentrala. Studentii il urmareau fascinati un an de zile. La ultuml curs, distinsul profesor, le spunea sec studentilor, ca acea hidrocentrala care fusese studiu de caz, fusese distrusa in timpul celui de al doilea razboi mondial. Si asta avea un subinteles, trimitandu-ne la multi profesori care inca mai haladuiau in dogmele staliniste desi acela nu mai era printre cei vii de vreo 17 ani. cam atat. fata de alti asistenti, nu avea foi de hartie, nu avea carti pe care sa le rasfoiasca in timpul seminarului. isi facea planul de acasa, isi construia problemele si cand intra in sala dse seminar, lucrurile erau foarte clare pentru el. Asemeni teatrului antic , avea definite unitatea de timp, unitatea de spatiu si unitatea de actiune. daca erau asistenti care defineau probleme pentru mai multe seminarii si studentii de la seminar la seminar uitau despre ce a fost vorba la seminariile precedente, asistenutl universitar de atunci Gheorghe DODESCU, cel cu nume de scena cum se zice azi, Georgica, construia fiecare seminar ca o entitate distincta, legaturile cu cele precedente nefiind determinante pentru a intelege ce se intampla. Daca discuta despre functia SAU-EXCLUSIV sau despre forma canonica a functiilor booleene, erau necesare numai cateva elemente pentru a intra in problematica. Intr-o forma eleganta ne reamintea niste elemente necesare, fara a ne spune direct ca era bine daca puneam mana pe carte sa fim la zi cu materia ca in cateva luni se va da examenul. Atmosfera destinsa face ca seminariile sa fie frumoase si timpul sa treaca mai repede. El nu vorbea niciodata de Margareta paslaru, cantareata in voga la acea vreme, asa cum faceau la filosofie sau la analiza numerica, asistentii din seminarii. Seminarul cu creta a fost tot timpul apanajul sau, caci nu-mi amintesc sa fi vazut niste linii sursa scrise de caligrafiat de mana sa, cum n-am vazut nici proiecte de cercetare cu rezultate implementate la vreo intreprindere. Sunt oameni de carte pentru care tabla si creta sunt esenta vietii lor, care-si zic dascali si ei cred ca menirea unui profesor asta este. Sa vina la sala de curs sa-i incante pe studenti cu ceea ce au citi, sa scrie carti si sa se laude ca au publicat atatea carti ca daca le-ar pune una peste alta ar fi mult mai inalte decat autorul lor. Si pentru a fi totul asortat, la masa bogata, niste chestii referitoare la parerea despre ceilalti in antiteza cu poarerea exceptionala despre sine, vine ca o felie de tort facuta la cofetaria ANA, pe o farfurioara de portelan Rosenthal murdara si ciobita. In rest, 1000 de ani, pace!
Afisat azi 04 mai 2014
Vitan, Planeta TERRA
Pentru reproducerea oricarei parti a acestu
material se impune acceptul dat in prealabil de autor.
|
|
