Profesorul C. Dinescu

Dinescu de la catedra de Matematica, adica profesorul Constantin Dinescu, mi-a fost profesor in anii III si IV la disciplina de Cercetari operationale. Fusese plecat in America si venise cu noi idei si la curs ne povestea pe scurt niste lucruri de cum predau profesorii la universitati in SUA, de cum vin imbracati si mai ales pe ce pun ei valoare. ca sa nu-si creeze probleme, punea tootul pe o anumita linie, astfel incat samburele de adevar sa rezulte, dar nimic sa nu fie ceva care sa fie interpretat ca lauda adusa sistemului capitalist, care in viziunile de atiunci, era in putefactie si se astepta ca din secunda in secunda sa se prabusasca zgomotos. Cursurile profesorului C. Dinescu mi-au placut mult pentru ca erau: clare, coerente, aveau cap si coada si mai ales erau pe intelesul meu. Ceva mai tarziu, profesorul Dinescu mi-a zis sa nu vorbesc niciodata studentilor despre o problema pe care n-am inteles-o. Acest adevar l-am respectat cu sfintenie, fara a-l considera un sfat ci o regula de viata.
cand eram asistent am fost invitat la el acasa. Statea undeva in Cotroceni peste drum de vila lui Nicolae Herlea. Am discutat mult si despre una si despre alta. Mi-a spus cum a participat la efectuarea co;lectivizarii si arata cu degetul niste corifei din ASE, care facusera mari grozavii. Intamplarea face ca despre acele lucruri sa nu se vorbeasca, probabil ca inca sunt in viata faptuitori.
Avea foarte multi dusmani. Avea acea arta de a-i cauta cu lumanarea. Zicea el ce zicea si dintr-o data se inflamau oamenii si dintr-o data el era considerat dusmanul lor numarul unu. N-am sa inteleg de ce, dar am vazut ca pe multi ii supara adevarul crud aruncat direct in fata. Odata, intam[plarea a facut sa vad niste randuri batute la masina intr-un document in care Dinescu era desfiintat, pus la zid si executat. Nu aveam cum sa las lucrurile asa. Am stat de vorba cu el si cam in doua ore, Ile verdet, pe atunci prim-ministrul a facut asa o vizita inopinata in ASE, iar textu acela incriminator s-a topit ca prin farmec. Nu mi-au placut niciodata nemerniciile si datul la geoale, iar de prea multe ori am vazut practicandu-se asa ceva. persoane care zambesc in fata, iti implanta pumnalul pe la spate si dupa aceea pleaca voioase mai departe ca si cand nimic nu s-a intamplat.
Stiu ca l-am suparat pe profesor ca s-a uitat prin teza mea si nu si-a regasit numele in lista bibliografica. Eu am gresit dar conducatorul meu care era o persoana absolut respectabila nu mi-a zis sa pun in lista bibliografica a tuturor celor care mi-au fost profesori in anii studentiei, chiar daca tema mea nu are legatura cu ceea ce ei au predat. Mi-am cerut scuze si m-am considerat vinovat. Zic si eu ca avea dreptate. Oricum cred ca m-a iertat pentru eroarea facuta. Concluzionez asta pentru ca ori de cate ori il intalneam imi raspundea la salut. Am vazut si rautati ale unor colegi cu care nu am avut cum sa fiu de acord. ori de cate ori l-am revazut in ASE si am avut posibilitatea, l-am invitat la mine la birou, am servit o cafea si i-am multumit ca daca stiu o bruma de cercetari operationale si daca si acum imi sunt clare elementele de optimizare din programarea liniara, toate le datorez acestui om special. Atunci isi aducea aminte de seria noastra de studenti si mi s-a parut foarte special ca venea cu detalii legate de unii dintre colegii mei care ori faceau glume, ori aveau replici interesante.
Stiu ca atunci cand am visat ca daca exista o problema de optimizare, cu o functie obiectiv, de ce n-ar exista optimizare cu mai multe fiunctii simultan. Minte de provincial, cu care nimeni nu a stat de vorba sa-l puna sa citeasca sa se documenteze, fara a ajunge gratuit ca descopera el America, desi treaba se facuse la 1492...
Profesorul Dinescu, daca era brutal, m-ar fi pus la colt imediat si m-ar fi asezat chiar pe coji de nuca, pentru ca Dantzig inca din 1947 avea pusa problema si programarea multiciteriala era fumata deja in 1968. El, cu mult tact mi-a zis ca e bine sa-mi pun tot felul de probleme. dar e important sa citesc. Si m-a luat ami pe departe ca poetii scriu poezii bune dupa ce au citit biblioteci de carti de versuri. Asa ca si eu, inainte de a ma apuca sa descopar ceva mi-a zis ca trebuie sa citesc. mai mult mi-a zis ca a trimis din America unui coleg un articol. Acesta l-a tradus si l-a publicat cu numele lui. Odata descoperit plagiatul, in matematica deja este fatal. Din toate am inteles ca trebuie sa ma documentez. Mi-a dat chiar o carte adusa de el din America. Acolo era un capitol de programare multicriteriala. M-am lamurit ca trebuie o abordare diferita de cea nativa sa nu-i zic primitiva. Acest om mi-a deschis ochii si n-am cum sa nu-i fiu recunoscator. Profesorul Fabian, cativa ani mai tarziu mi-a dat detalii, dar baza o am de la profesorul Dinescu, cel injurat de foarte multi dintre confratii lui, admirat de mine.
Circula in epoca o zicere cum ca si-a modificat data de nastere pentru a mai sta in invatamant trei ani, declarandu-si o varsta mai mica. Am discutat cu el si mi-a zis ca era o magarie scornita de niste dusmani ai sai. L-am crezut si am mers mai departe. Am vazut cumse platesc si polite. mai ales atunci cand s-a pus problema promovarii sale pe post de profesor. A fost o chestie de procedura si nu s-a intrunit cvorumul. Asa ca a pierdut un semestru, ceea ce l-a determinat sa plece cu norma din Cibernetica, iar acolo unde s-a dus, colegii noi l-au a preciat si a promovat.
Cutremurul din 1975 care a zguduit catedra de matematica in chestiunea admiterilor trucate, nu l-a afectat pe profesorul Dinescu din multe motive, unul fiinda acela ca el nu era in nicio gasca si asa cum il stiam eu, ear un om cinstit, cu principii sanatoase. venea de la tara din familie de oameni saraci, ci frica lui Dumnezeu si lacomia era defectul pe cale il detesta cel mai mult. Odata mi-a zis ca asistentul lui dan barbelian ii purta geanta si galosii. Eu, cam obraznic, i-am zis ca dan Barbelian isi lua asistentul cu el la paris si-i deschidea toate usile la Sorbona. Acum, nu e cazul. Mi-a zis ca sunt afurisit si ne-am despatit surazand fiecare pentru alt motiv.