|
Cine a scris programe într-unul dintre limbajele ASSEMBLER, PASCAL, FORTRAN, COBOL, C++, nu va fi surprins să vadă că şi în PYTHON există cuvinte cheie, că şi în PYTHON există reguli de aliniere a instrucţiunilor pentru a se asigura lizibilitatea blocurilor. Programatorul PYTHON va avea însă alte surprize, care pornesc de la filosofia de bază a limbajului, care este creat pentr a scrie secvenţe foarte compacte, dând senzaţia că programatorul are la dispoziţie orice pentru a face orice, doar-doar să-i fie lui bine. În realitate nu este chiar aşa, dar bogăţia de biblioteci şi de combinaţii îi permit programatorului să facă extrem de multe construcţii, dându-i senzaţia că este liber să facă orice doreşte. Dacă este atent şi respectă regulile PYTHON, aşa şi este şi el, adică programatorul, va fi foarte fericit.
În textele PYTHON se foloseşte mult funcţia range(parametrul_1, parametrul_2, parametrul_3) unde:
- parametrul_1 este o valoare de start A,
- parametrul_2 este o valoare maximă B,
- parametrul_3 este raţia R.
Se generează termenii unei progresii aritmetice cu termenii A, A+R, A+2R, A+3R, până la A+kR, astfel încât A+kR să fie cel mai mare întreg, mai mic decât B. Unii parametrii sunt opţionali. Dacă parametrul_1 lipseşte se presupune că este zero.Dacă parametrul_3 lipseşte, valoarea sa implicită este 1. Funcţia range(parametrul_1, parametrul_2, parametrul_3) apare în intrucţiunea for. Trebuie mare atenţie la citirea literaturii despre limbajul PYTHON, căci a neglija ceva este un lucru impardonabil. Mare atenţie la necesitatea folosirii celor două puncte în liniile sursă unde apar for sau if sau def sau else sau oriunde în alt loc unde limbajul o cere.
|