Ierarhizări

Ierarhizări Ierarhizările sunt importante. A ierarhiza era important pentru mine, numai că eu respect. dacă o revistă mi-a cerut ceva, eu nu am avut reţineri să respect revista, chiar dacă aceasta nu era ISI sau indexată nu ştiu cum. Eu nu ierarhizez revistele şi nici editurile. Eu îi respect şi pe editori şi pe redactori şi revistele, căci oricare ar fi ele, sunt pentru mine un prilej de a mă exprima, dacă ele sau ei tipăresc ceea ce eu sau noi am scris.
Este adevărat că lumea ierarhizează şi revistele şi editurile. Eu am ajuns la nivelul în care nu mai trebuie să scriul liste de lucrări, iar pe o coloană alăturată să trec puncte, iar totalul să mă condiţioneze de a participa la un concurs. Eu acum lucrez de pe poziţia de omm liber şi ioerarhiile mele sunt legate de priorităţile a a se afla în stivă a proiectelor. Dacă am o lucrare, caut s-o finalizez. Notez pe bucăţi de hârtie ceea ce aş vrea să fac. Nu declanşez niciodată începuturi la mai multe materiale.
Am avut o mătuşă care începea 1.000 de crochii căci era croitoreasă. Fratelui meu i-a terminat o cămaşă în 11 ani. Eu încep un articol, îl termin. Dacă între timp îmi vine o idee doar mi-o notez să nu o uit. Nu am mai multe lucrări pe masa mea de lucru. Am avut obsesia lucrurilor neterminate. Am avut un coleg în anul întâi de facultate care începuse 7 facultăţi excelente şi m-am speriat rău de tot. De atunci am rămas cu obsesia că dacă încep ceva trebuie să-l termin şi numai după aceea merg la următorul şi tot aşa. Eu nu ierarhizez, nu prioritizez. Cerea ce-mi vine să fac, fac şi punct.