|
Programarea a fost considerată a fi o artă. Nu degeaba, marele D. E. KNUTH şia intitulat monumentalul său demers în şapte volume din care a realizat patru, Art of Computer Programming. între 1968 - 1973 programarea calculatoarelor chiar era o artă. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au aşezat şi au fost identificate reguli care i-au transformat pe programatori din artişti în faţa şevaletului, în muncitori la bancul cu scule. Când programatorul este meseriaş şi nu artist, s-a trecut de la programarea meşteşugărească, la programarea în regim industrial, cu operaţii bine definite şi cu rezultate previzibile. dacă în 1970 se enunţa o problemă la 100 de programatori şi se obţineau 100 de programe destul de diferite între ele, acum, repetând problema, cei 100 de proramatori deşi lucrează izolaţi unul de celălalt, vor scrie prorgame care nu diferă deloc unele de celelalte, iar diferenţele care există sunt neesenţiale. Acesta este caracterul industrial al programării calculatoarelor. |
|
|