|
Realitatea este de cele mai multe ori asimilată reprezentării cu modele neliniare.
Vedem creşteri exponenţiale ale unor variabile rezultative.
Vedem evoluţii cu o anumită periodicitate a consumului de îngheţată.
Acum de când există implementate metode de estimare şi de rezolvare a modelelor neliniare, cei care construiesc modele, au tentaţia de a mări numărul operatorilor neliniari, deci de a creşte complexitatea modelelor lor.
Tentaţia este mare, numai că este greu de a culege datele necesare şi este şi mai greu de a interpreta rezultate, mai ales atunci când apar diferenţe prea mari între valorile date de model şi valorile măsurate în realitate.
Dacă fizica lui NEWTON avea şi ea operatori neliniari, mecanica cunantică prin ecuaţiile ei are operatori cu nivel de complexitate cu mult mai mare, dar existenţa produselor software accesibile care rezolvă acele ecuaţii, nu mai reprezintă bariere în a studia fenomenele folosind modele neliniare, oricât de complexe ar fi.
Centrul de calcul al ASE avea produsul software EMI care implementa algoritmi de estimare a coeficienţilor pentru modele neliniare.
|