Mers la sală

Mie mi-a plăcut să fac sport dintotdeauna. Numai că nu am avut parte de condiţii. La şcoala generală nu aveam sală de sport. Ceea ce făceam era mişcare pe un deal de peste o gârlă. La liceu, tot aşa, nu am avut sală de sport. La facultate sala de sport era undeva la subsolul de la clădirea ASE din Căderea Bastiliei, iar multe ore le făceam pe terenu de la ştrandul Tineretului de la casa Scânteii. Mai făceam mişcare pe terenul de fotbal de la Agronomie unde aveam căminele şi acolo erau nişte roţi de vagonet cu care mă luptam.
în armată am făcut sport folosindu-mă de acele construcţii de antrenament din unitatea militară. După ce am început munca, mi-am făcut nişte gantere prin sudură şi am lucrat în casă cu ele, dar exista riscul ca bavura să mă rănească, ceea ce s-a întâmplat de câteva ori. Mi-am cumpărat un extensor.
Mi-am cumpărat gantere de la magazinul Sport de pe Lipscani. Când am fost în 1972 în Germania Democrată mi-am cumpărat un extensor cu arcuri.
Când am fost în URSS mi-am mai luat nişte echipamente cu arcuri de lucrat muşchii braţelor şi picioarelor.
Mi-am mai cumpărat gantere şi din Grecia în 1997. Când am ajuns în vama Giurgiu un nesimţit de vameş m-a apostrofat că un pachet aşa de mic are o greutate aşa de mare, de 20 kg şi când a desfăcut pachetul a înghiţit găluşca.
Am mai luat şi din Statele Unite nişte chestii pentru foltări şi pentru antrenarea picioarelor, dar cel mai bun lucru nu este să faci antrenamente acasă, deşi am bicicletă şi bandă, ci la sală unde:
- este atmosferă,
- există şi alte aparate,
- instructorii te asistă,
- lucrezi exerciţii diversificate.
Prin 2005 am avut senzaţia că mă mişc mai greu şi am luat decizia de a merge la sală. Aveam unele dubii, căci atunci avea 58 de ani şi mă consideram ca măgariul printre ori fiind cu mult mai în vârstă decât cei care veneau să lucreze la sală. La noi era o sală pe Calea Vitan într-o clădire cu geamuri de jur-împrejur şi mă gândeam la ce va zice lumea care se uită şi mă vede acolo. Mi-am luat inima-n dinţi şi am mers la sală. Citisem eu multe, dar teoria e una, practica e altceva. Era acolo un antrenor tânăr Ionuţ CREŢU de la care am învăţat foarte multe.
După un timp am mers la sala numită SAS GYM, unde atmosfera era excelentă.
De câte ori am mers în Statele unite am avut abonamente la săli precum AVAC şi 24 Hours. Din anul 2019 mi-am făcut abonament la sala World Class de la mallul PrkLake.
Obiectivul meu este să mă menţin în formă cât de cât, nu să fac pe viteazul. Ultima sală are şi bazin de înot, ceea ce este foarte avantajos pentru mine, căci nu mai sunt la 18 ani, ci am 75 de ani şi la această vârstă cu totul alţii sunt parametri de lucru.
Când am mers la sală, mi-am cumpărat echipament.
Am rucsac LACOSTE.
Am pantofi sport LACOSTE.
Am şort LACOSTE.
Am bluză LACOSTE.
Am şosete LACOSTE.
Am costum de baie LACOSTE.
Am cască pentru bazinul de înot.
Am papuci LACOSTE.
Trebuie să mă laud că în Statele Unite, am găsit îm magazine echipamente aparţinând unor branduri celebre. Astfel, am echipamente complete NIKE, PUMA, NAUTICA, ADIDAS, UMBRO şi ca atcâmul să fie complet, mi-am cumpărat de toate cele de la LACOSTE, pentru că în Europa preţurile produselor LACOSTE au fost inaccesibile pentru mine.
A venit pandemia şi drumurile mele spre sală s-au rărit. Am teama de a nu mă infecta cu variantele de COVID deşi am cele 3 vaccinuri. dacă în anul 2019 şi la începutul anului 2020, mergeam zi de zi la sală, acum am rărit-o dramatic pentru că am teama îmbolnăvirii ci COVID, mai ales că pe malurile Dâmboviţei strategia de protecţie este precară din moment ce lumea nu prea poartă mască şi dacă o poartă, o ţine sub nas, iar dezinfectarea este doar o poveste interesantă, acel mit care a ţinut numai trei zile şi atât.