Jogging

Ideea de jogging a apărut ca variantă de remediu a unei probleme pe care mi-am creat-o prin executarea unui exerciţiu de YOGA fără încălzire.
Am alergat uşor echivalentul a două staţii de tramvai pe Bd. BRÂÂNCOVEANU. Am alergat pe drumul către IMGB până la depoul metroului.
Am alergat în baze de practică, de excemplu traseul Zimnicea-Smârdioasa.
Am alergat pe drumul Berceni-Alexandria.
Am alergat şi 42 km.
Am alergat pe traseul IAS Nazarcea - închisoarea Poarta Albă şi retur.
Am avut probleme cu apariţia unor băşici la picioare. Profesorul de sport de la şcoala 194 mi-a explicat că dacă port câte două perechi de şosete se rezolvă problema. Am procedat ca atare şi nu am mai avut întâmplări nefericite.
Prin jogging am rezolvat mii şi mii de probleme. Alergând de unul singur am avut posibilitatea să-mi limpezesc gândurile. Devenisem celebru printre colegi şi printre studenţi. Unii apreciau, alţii bârfeau. Nu deranjam pe nimeni, dar lumea este foarte ciudată.
La alergat este important echipamentul. Dacă tricourile nu erau o problemă, şorturile erau o mare problemă. Aveau nişte cusături care prin suprapunere creau gloduri şi când alergam se freca pielea de la picioare de ele şi-mi produceau răni, iar transpiraţia fiind sărată, locul devenea foarte dureros.
Reuşeam să mă menţin în formă şi au fost situaţii în care am dovedit că după 20 km de jogging aveam încă resurse să închei cu un sprint adevărat, spre uimirea celor cu care alergam. Uneori aveam alergări cu prieteni, dar cele mai multe ori am alergat de unul singur. Au fost şi studenţi în baze de practică cu care am alergat şi peste ani, ne-am adus aminte cu plăcere de acele reprize de jogging, căci de multe ori preferam să alergăm desculţi pentru a ne tăbăci pielea tălpilor de la picioare.
După 1989 am rărit alergatul. Pe drumul spre IMGB din capătul Bd. Metalurgiei, s-a construit un cimitir. După aceea, poluarea a crescut la cote criminale şi nu s-a justificat să mai alerg, căci alergatul nu mai însemna în aceste condiţii sănătate curată.
Antrenamentele din acele vremuri mi-au permis să continui acum prin mersul pe bandă la sală. Fără dificultate merg cu 3 sau 4 sau 5 km pe oră pe bandă şi am înclinaţie de 5, de 10 şi chiar de 15 grade, iar consumul de calorii este satisfăcător, mai ales dacă mâ gândesc că am 75 de ani şi nu mă las prea uşor în a face mişcare.