|
Prima dată m-am dat cu un cartig când am fost în micuţul orăşel Kerpen unde o rudă a lui Michael SCHUMACHER are amenaje piste de carting. Era în 7 iunie 2007. Am făcut câteva ture bune în compania celui cu care am mers. Am primit un fes, am fost instruit şi am pornit la drum. Totul se cronometra şi se ţinea o evidenţă clară a timpilor efectuaţi pentru cursa plătită. Se oferea şi un document care indica performanţa. Totul era ca la carte. După aceea, am revenit în Bucureşti şi am mers în afara Bucureştilor, în zona Tunari unde tot aşa, m-am dat cu un carting. Senzaţia este de excepţie. Nu am mai repetat figura, deşi mi-ar fi plăcut enorm. este bine să mai mergi cu cineva acolo. Cel cu care mergeam s-a stabilit în USA şi cartingul a rămas doar o amintire. |
|
|