|
Conducătorul ştiinţific de doctorat este persoana care ştie totul despre teza fiecărui doctorand şi răspunde de calitatea şi originalitatea tezei. El este cel care prin faptul că propune comisia de analiză a tezei în vederea susţinerii în şedinţă publică, crează filtre de consolidare a procesului de verificare a originalităţii şi valorii soluţiilor originale incluse în teză.
Pe vremea mea, aşa cum am mai zis, numărul conducătorilor ştiinţifici era foarte mic. în catedra unde eram eu asistent înainte de 1989 erau undeva la 50 de cadre didactice, dintre care 10 erau profesori universitari şi dintre aceştia 5 erau conducători de doctorat. Pe vremea mea, conducătorul de doctorat avea:
- cărţi publicate şi editurile publicau extrem de rar cărţi,
- articole publicate şi revistele erau foarte puţine şi extrem de selective,
- notorietate ca specialist în domeniul său de activitate,
- prestigiu necontestat în afara universităţii,
- participări la congrese internaţionale,
- doctorat cu o teză incluzând rezultate ştiinţifice răsunătoare,
- un nume recunoscut în lumea specialiştilor.
La începutul anului 1990 se ajunsese la situaţia în care studenţii revoluţionari, la sala 2104 propuneau conducători de doctorat. Lucrurile au intrat treptat-treptat pe un făgaş normal. Acum există criterii extrem de precise prin care un cadru didactic devine conducător ştiinţific de doctorat.
Faptul că sunt identificate teze plagiate, consider că se datorează unor carenţe în activitatea conducătorului de doctorat, dar şi a comisiei de evaluare a tezei înainte de a fi susţinută în şedinţă publică. Existenţa acelui software antiplagiat are menirea de a clarifica lucrurile şi de a reduce riscurile intoducerii în fluxul de evaluare a unor teze unde părţile care nu îndeplinesc criterii de originalitate depăşesc limite considerate a fi rezonabile.
|